Pasi.RO

Inscrieri la Conferinta Peniel

Mihai Chiriguţ — Fri, 12 Mar 2010 15:01:14 +0000

Dragii nostri,

Multumim tuturor celor care ne sprijinesc si care se roaga pentru reusita conferintei Peniel de la Targu Mures. Fara ajutorul si fara prezenta lui Dumnezeu la acest eveniment, strangerea noastra ar fi in zadar!

Pentru ca exista in randul crestinilor o anumita confuzie manifestata in practica de o traire duplicitara, conferinta va aborda subiectul pocaintei autentice. Porunca Mantuitorului rasuna si astazi, fiind valabila pentru toti oamenii: “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!” (Marcu 1:15b) Ce dorea sa spuna Isus prin aceste cuvinte si cum se transpun ele in practica? Oare cum pot trai tinerii o pocainta autentica intr-o lume prefacuta? Daca esti tanar de la 13 ani in sus si daca te intereseaza raspunsul la aceste intrebari, te asteptam si pe tine la Conferinta Peniel!

Alte detalii necesare:

1. Conferinta va avea loc la Sala Sporturilor din Targu Mures, pe 9-10 aprilie 2010 (vineri si sambata).
2. Titlul: “Transformari”
3. Motto: 2 Cronici 7:14
4. Vor predica din Cuvantul lui Dumnezeu:

a) Cristian Barbosu - pastor al Bisericii “Metanoia” din Arad (www.bisericametanoia.ro); a obtinut licenta in teologie la Moody Bible Institute, masteratul la Dallas Theological Seminary si in prezent este doctorand la Trinity in Deerfield, Illinois. Autor al cartilor “Cele 10 porunci” si “Ce vrea Dumnezeu sa stiu despre viata de familie”, Cristi este casatorit cu Anne si impreuna au doua fiice: Fiona si Tara.
b) Lucian Oniga - fondator si presedinte al organizatiei “Peniel”, lucrator cu tinerii in Biserica “Sfanta Treime” din Bistrita, a obtinut licenta in teologie la Continental Theological Seminary din Bruxelles, iar masteratul la aceeasi scoala, prin University of Wales. Este casatorit cu Veronica si impreuna au doua fiice: Thea si Petra.
c) Ioan Muresan - pastor in Biserica “Alfa si Omega” din Turda, coordonator national al Sistemului de Educatie Biblica prin Extensie (SEBE) in cadrul Cultului Penticostal, este implicat in zidirea spirituala a liderilor din tara si din strainatate. Nelu este casatorit cu Ani si impreuna au 5 copii: Iulia, Nelutu, Timy, Magdalena si Tudor.

5. Inchinarea va fi condusa de catre Peniel band, Domini (Baia Mare) si grupul Speranta & prietenii.

6. La aceasta conferinta vor putea participa primele 2.800 de persoane care se vor inscrie pe internet la www.peniel.ro, prin liderul de grup care le va insoti; participantii trebuie sa isi valideze participarea prin plata in avans, pana la data de 1 aprilie (vezi detalii despre cont pe site)! Donatia pentru participare este 30 lei/persoana! In cazul in care la conferinta vor participa cel putin 3 frati din aceeasi familie, primii 2 vor achita contributia integral, iar urmatorul/ urmatorii vor beneficia de 2/3 reducere. La depunerea banilor in cont se va achita integral taxa de catre fiecare participant, iar la inscrierea la locul conferintei, pe baza actelor de identitate, se vor restutui 20 lei din valoarea contributiei persoanelor in cauza. Pentru mai multe informatii financiar-bancare, scrieti la chivadanciu@yahoo.com.

7. Organizatorii Peniel nu vor asigura cazarea participantilor, dar vor acorda asistenta pentru cazare, in masura locurilor oferite de catre bisericile evanghelice sau de catre administratorii internatelor/caminelor din Targu Mures. Pentru a ne usura munca si pentru a va rezolva singuri cazarea, va rugam sa luati legatura direct sau prin pastorul dv. cu crestinii din Targu Mures! De asemenea, va puteti caza si la locatiile afisate in linkul din mesajul de pe www.peniel.ro. Nu uitati sa mentionati parola “Peniel”, pentru ca unele preturi sunt negociate special pentru acest eveniment. In cazul in care nu va descurcati, va rugam sa luati legatura cu Nelutu Oltean, la tel. 0749-277.153 (este disponibil pentru detalii de luni pana joi, intre orele 16-22, iar in weekend intre 10-22), prin e-mail la nelutzu_13@yahoo.com sau pe mess la id-ul nelutzu_13.

8. Bisericile sau formatiile muzicale care doresc sa se alature maratonului de necurmata închinare prin rugaciune, lauda si adorare de la Biserica BethEl, sunt rugate sa ia legatura cu fr. Iacob Berghianu, coordonatorul echipei responsabile de aceasta actiune, la tel. 0744-180.451 sau email iberghianu@yahoo.com.

9. Participantii care doresc sa se inscrie in programul de citire non-stop a Noului Testament, in vederea programarii, sunt rugati sa ia legatura cu fr. Cornel Magdici la tel. 0748-884.570 sau email pavelmagdici@yahoo.com.

10. In momentul inregistrarii, va rugam sa bifati si seminarul optional la care ati dori sa participati. Veti gasi lista seminariilor oferite in formularul de inscriere de pe site-ul nostru.

Avand in vedere tema conferintei, va rugam sa aduceti cu voi la Peniel cat mai multi tineri care au nevoie de o pocainta autentica (Ezech. 3:18). De asemenea, pentru buna desfasurare a procesului organizatoric si a conferintei in sine, va rugam sa fiti alaturi de noi in rugaciune si post pe data de 3 aprilie. Fie ca Dumnezeu sa ne dea tuturor harul pocaintei autentice, ca sa fim cu adevarat transformati dupa chipul Sau!

Doamne, ajuta!

In numele echipei Peniel,

Lucian Oniga

PS. 1. Conferinta Peniel va fi transmisa in direct pe internet de catre televiziunile Alfa Omega (www.alfaomega.tv) si Credo (www.credo.tv).

PS. 2. Misiunile si organizatiile crestine care doresc sa-si promoveze lucrarea la Conferinta Peniel, in format video (max. 2 min.) sau in paginile brosurii conferintei, sunt rugate sa ia legatura cu Dani Bujenita, la tel. 0747-496.355 sau email dani_buje@yahoo.com.

Recomandam www.mediacbee.com

Pocăinţa

Mihai Chiriguţ — Thu, 11 Mar 2010 20:02:43 +0000

“…nu i’a părut rău că a luat cocaină, ci i-a părut rău că a fost prins.” - cam aşa suna un comentariu postat în urmă cu ceva timp pe un site de sport, cu privire la o ştire. M-am oprit puţin şi în mintea mea s-a născut un gând care nu m-a lăsat în pace câteva zile bune. Lucru care mă frământa era cu privire la pocăinţa noastră… modul în care de multe ori ne pocăim.

„Pocăinţa este o schimbare de inimă nu de părere.”

De multe ori ne simţim şi noi “prinşi” de legea Celui sfânt şi acţionăm ca atare. Lucrul care ne conduce la această pocăinţă greşită este tocmai concepţia greşită pe care o avem despre păcat şi despre legea lui Dumnezeu.

Avem impresia în subconştientul nostru că legile au fost date din moftul unui Dumnezeu capricios care ţine cu tot dinadinsul să fim ca şi El, nerealizând că această lege vine tocmai din dragostea Lui pentru noi, pentru cei din jurul nostru, pentru o mai bună relaţionare şi acceptare. Acţionăm ca şi cum părerea noastră este că dacă respectăm legile îi facem o favoare lui Dumnezeu. Bineînţeles că aceste lucruri nu le exprimăm niciodată verbal dar trăim de cele mai multe ori în aşa fel încât acest lucru s-ar putea descifra din trăirea noastră.

“Sfinţenia vine din dragoste.” - Sfântul Ioan Gură de Aur

Luăm sfinţenia ca şi un lucru de care uneori nu ştim exact de ce avem nevoie de el sau doar pentru că ni s-a “ordonat” să fim sfinţi pentru că El este sfânt. Însă motivul care trebuie să ne insufleţească atunci când ne propunem să devenim sfinţi este tocmai faptul că nefiind sfinţi nu vom putea să stăm împreună cu Dumnezeul cerului, Sfântul universului. Dumnezeul pe care declarăm de atâtea ori că Îl iubim. Încet, încet vom deveni acei fraţi mai mari care se află în casă şi nu calcă deloc cuvântul Tatălui doar ca să nu fie prinşi de legea Lui şi ca să pună mâna pe marea avere. Însă rămânând seci şi fără dragoste, uitând că ar trebui ca aceasta să ne însufleţească şi să domine viaţa .

„Unde nu este lege, acolo nu este libertate.” - John Locke

Iar dacă ne uităm puţin şi analizăm cele 10 legi , putem observa cu uşurinţă faptul că doar 2 dintre ele se referă direct la Dumnezeu, şi intră în legatură directă cu El, însă toate celelalte 8 au de-a face cu aproapele nostru, chiar şi primele 2 având legătură indirectă cu el. Legea vine din inima unui Dumnezeu plin de dragoste. De ce ne-ar schingiui El cu tot felul de legi? Răspunusul ar fi tocmai faptul că firea noastră cea pervertită şi egoistă caută să rănească persoanele din imediata apropiere şi nu numai. Atunci când ne pocăim doar că am fost prinşi de aceste legi nu va dura prea mult iar firea noastră nu va fi dezarmată doar anesteziată pentru puţin timp.

“Cine iubeşte şi este iubit nu va mai fi niciodatã acelaşi om ca înainte.”

Pocăinţa aceasta, doar de frica “prinderii”, mai poate veni atunci când inima noastră nu bate pentru ceea ce bate inima Lui Dumnezeu, atunci când renunţăm să ne mai gândim la cei din jurul nostru şi la Dumnezeu în favoarea propriei noastre plăceri care mai devreme sau mai târziu va reveni şi ne va “forţa” iarăşi să recidivăm. Pocăinţa adevarată vine dintr-o inimă plină de dragoste, şi vedem iarăşi că dragostea înseamnă totul. Fără ea nici măcar să ne pocăim nu putem cu adevărat. Iubindu-ne pe noi mai mult decât pe alţii, vom ajunge să ne pocăim de unele păcate “mari” şi vom începe să facem lucruri bune a căror motivaţie să fie una total greşită şi chiar egoistă. Unul dintre cele mai absurde lucruri este tocmai această pocăinţă diluată, care nu face altceva decât să ne omoare sufletul, neavând putere să ne sfinţească şi automat neducând niciunde. Sfinţenia va veni atunci când pocăinţa va porni dintr-o inimă plină de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de cei din jurul nostru.

Precup Ruben

® Flacăra Închinării Media
Citeşte mai mult: www.flacarainchinarii.ro

Preştiinţa lui Dumnezeu şi Rolul Ei în Alegerea Divină (II)

Mihai Chiriguţ — Wed, 10 Mar 2010 17:46:56 +0000

Preştiinţa lui Dumnezeu în Vechiul Testament

Vechiul Testament nu pune la îndoială vastitatea cunoştinţei lui Dumnezeu. Numărul gândurilor Lui depăşeşte multitudinea firelor de nisip sau chiar a stelelor. Psalmul 139:17-18 “Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sunt tot cu Tine.’‘

Psalmul 147:5 “Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.”

Cunoaşterea Lui nu este doar vastă ci şi extrem de detaliată, ajungând să pătrundă pînă şi gândurile oamenilor (Ps. 139:2), şi motivaţiile ascunse ale inimii (Prov 16:2; Isaia 66:18)

Preştiinţa lui Dumnezeu este tratată pe larg în mod special în cartea lui Isaia, unde Însuşi Dumnezeu afirmă despre Sine că tocmai cunoaşterea viitorului Îl distinge şi Îl certifică, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat. De aceea îi provoacă pe idoli: “Spuneţi-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.” (Isaia 41:23). Ei însă nu pot pentru că nu sunt decât nimicuri, nişte bucăţi de lemn ( Isaia 41:20-29; 42:9; 44:7,25; 45:21). Inclus în preştiinţa lui Dumnezeu este şi Cir şi restaurarea lui Israel ( Isaia 44:24-45:13; Ezra 1:1-4) Cum este însă posibil? Cum poate şti Dumnezeu acţiunile libere ale oamenilor? Orice răspuns sau încercare de răspuns trebuie să ia în calcul Suveranitatea lui Dumnezeu: “Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” (Prov 21:1) şi că “Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Prov 16:9) Marele YHWH este Olarul şi Creatorul lui Cir, de aceea îl poate direcţiona cum vrea. Acesta este dreptul lui Dumnezeu: “Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! -Un ciob dintre cioburile pămîntului! -Oare lutul zice el celui ce -l făţuieşte: ,Ce faci?’ Şi lucrarea ta zice ea despre tine: ,El n’are mîni? ” (Isaia 45:9; Rom 9:20-21)

Un alt exemplu absolut remarcabil şi emblematic în problema preştiinţei lui Dumnezeu îl găsim in cartea lui Ieremia la capitolul 1:5, unde Dumnezeu îi spune lui Ieremia: “Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” Înainte de concepţia sa, Ieremia fusese cunoscut de Dumnezeu, care face un pas mai departe şi înainte ca acest copil să se nască îl consacră pentru slujba de profet al neamurilor. Cum se poate că Dumnezeu l-a cunoscut pe Ieremia înainte ca el să fi fost conceput? Exact cum a ştiut ce va face cu Adam (Gen 2:7) sau cu oricare dintre oameni ( Psalm 139:13-16; Isaia 44:24) Nu doar că Dumnezeu a fost conştient de posibilitatea existenţei lui Ieremia, Dumnezeu l-a cunoscut pe nume înainte să fi fost conceput în pântecele mamei lui pentru că în mâna Lui era planul care avea să modeleze existenţa marelui profet. Privind la baza vechi testamentară a preştiinţei divine putem înţelege foarte uşor de ce autorii Noului Testament nu au dezbătut-o pe larg şi nu au văzut necesitatea de a o argumenta. În mintea lor pare să fie foarte limpede: Cunoştinţa lui Dumnezeu este nemărginită şi perfectă, nimic nefiind ascuns de ochii Săi, trecut, prezent sau viitor. Interesant că până şi în contextul cultural greco roman, poeţii şi filosofii păreau să fie de acord că zeii posedă o cunoaştere deplină când este vorba despre planurile muritorilor. Homer afirma în operele sale de căpătâi Iliada şi Odiseea că ” Zeii ştiu totul!” Cu mici excepţii, oamenii antichităţii greco romane erau absolut convinşi de dictonul ignoratio rerum aliena naturae deorum est - ignoranţa este străină naturii divine, sau obscurum deo nihil potest esse - nimic nu poate fi ascuns de zei. Oamenii au fost şi au rămas convinşi că tocmai o mai mare măsură a cunoaşterii viitorului îi înrudeşte cu divinitatea -de aici şi interesul fenomenal pentru astrologie şi horoscop. Data viitoare vom intra în analiza unor texte concrete din Noul Testament, texte care vor da răspuns acestei întrebări supărătoare: Cum a ales Dumnezeu înainte de întemeierea lumii pe cine va mântui pentru Sine?

http://reflectii.com/

Citate despre închinare

Mihai Chiriguţ — Wed, 10 Mar 2010 07:39:57 +0000

“Întreaga fiinţă, cu toate simţurile, cu mintea şi trupul, trebuie să fie implicată în închinarea adevărată.” - Jerry Kerns “Cel mai valoros lucru pe care îl fac Psalmii, pentru mine, este să exprime aceeaşi bucurie, în Dumnezeu, care l-a făcut pe David să danseze.” - C.S.Lewis “Când oamenii Lui Dumnezeu încep să Îl laude şi să I se Închine, folosind metodele biblice pe care El le oferă, puterea prezenţei Lui vine printre oamnenii Lui într-o măsură mult mai mare.” - Graham Truscott “Dumnezeu trebuie să fie lăudat cu vocea, iar inima trebuie să I se alăture într-o exaltare sfântă.” - Charles H. Spurgeon “Fară închinare, rătăcim nefericiţi.” - A.W. Tozer- “O privire către Dumnezeu te va salva. Cănd te vei uita la El, vei fi sfinţit.” - Manley Beasley “Noi învăţăm cum să ne comportăm corect în prezenţa Lui Dumnezeu.” - C.S. Lewis “Dacă vrem să ne închinăm în duh, trebuie să dezvoltăm un duh al închinării.” - Michael Catt- “La fel cum închinarea începe într-o aşteptare sfântă, se termină în ascultare sfântă. Ascultarea sfântă salvează închinarea de la a deveni un opiu, o evadare din nevoile stresante ale vieţii moderne.” - Richard Foster- “Închinarea schimbă închinătorul după imaginea Celui la care se închină.” - Jack Hayford “După cum spune Ioan 4:23, e timpul ca noi, închinătorii Lui Dumnezeu, să Îi dăm tot ce avem. Pentru că atunci când El este înălţat, tot din jurul meu să devină nesemnificativ. De multe ori, noi ne blocăm singuri intrarea în locul secret al închinării cu Dumnezeu. Doar abandonează tradiţia şi căile “presupuse” ale Laudei şi Închinarii şi pierde-te în sfânta sfintelor cu singura intenţie de a binecuvânta inima Tatălui.” - Jessica Leah Springer “Când mă închin, prefer ca inima mea să fie fără cuvinte, nu cuvintele să fie fără inimă.” - Lamar Boschman ” Închinarea este în primul rând pentru beneficiul Lui, nu al nostru, deşi este minunat să descoperi că oferindu-I Lui plăcere, noi înşine intrăm în ceea ce poate deveni cea mai bogată şi folositoare experienţă în viaţă.” Lamar Boschman, A Heart For Worship. - Graham Kendrick- “Întreaga noastră fiinţă este concepută ca un instrument al laudei. Precum un specialist în făurirea unei viori care creează un instrument gata să producă rezultate estetice maxime, la fel a făcut Dumnezeu corpurile, sufletele şi spiritele noastre, pentru a lucra în consonanţă şi pentru a produce expresii încântătoare ale laudei şi închinării. Când folosim limbajul trupului pentru a exprima lauda, ceea ce este intern devine vizibil.” Lamar Boschman , A heart for worship - Don McMinn “Cât de des uităm scopul acesteia. Putem deveni aşa de strategici, încât să ne închinăm cu dorinţa de a ajuta biserica să crească, nu pentru că El este vrednic. Dar noi facem asta pentru că Dumnezeu este vrednic şi vrem să ne închinăm Lui.” - Tommy Walker- “Primul element al închinarii este adorarea. Evreii au exprimat aceasta prin postura lor şi nu doar prin cuvinte. Ei s-au proşternut înaintea lui Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm :să ne plecăm genunchii în prezenţa Lui Dumnezeu, Creatorul nostru. Ei nu au venit cu o familiaritate simplă în prezenţa Lui Dumnezeu, dar erau conştienţi de măreţia şi maiestatea Sa, şi se simţeau privilegiaţi să intre în casa Lui.” H.H.Rowley Worship in Ancient Israel - H.H. Rowley- “În procesul de a I se aduce închinare, Dumnezeu transmite din prezenţa Sa oamenilor.” - C.S. Lewis “Dumnezeu promite că o să-şi facă cunoscută prezenţa în mijlocul poporului, când acesta se adună şi I se închină. Pe de altă parte, unde poporul Lui Dumnezeu refuză constant adevărata închinare spirituală, prezenţa Lui manifestată este experimentată foarte rar.” - Ralph Mahoney- “În mod sigur, ceea ce ocupă întreg timpul şi energiile cerului trebuie să fie un model perfect pentru pământ.” - Paul E. Billheimer- “Când ne închinăm împreună, ca o comunitate de creştini vi, nu ne închinăm singuri, ne închinăm cu toată compania cerului.” - Marianne H. Micks- “Dacă există o caracteristică mai pregnantă decât altele, de care închinarea contemporană publică are nevoie, este această veneraţie înaintea Dumnezeului neîntrecut în bunătate şi măreţie.” - Henry Sloane Coffin- “A venit timpul pentru o transformare a închinării publice în cea mai frumoasă dintre artele frumoase… În timp ce este nevoie de o predică puternică, este o şi mai mare nevoie de o închinare ce te înalţă.” - Andrew W. Blackwook- © EXW Staff
Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/?p=3978#ixzz0hkySHcmD

Mânia… din culise

Mihai Chiriguţ — Tue, 09 Mar 2010 16:04:03 +0000

Mereu mi s-a părut cartea Iona ca fiind cartea profetului sâcâit până la extaz de Dumnezeul al cărui agent e. Un fel de şef pe care nimeni nu l-ar dori pentrucă pretinde să execuţi fiecare ordin chiar şi dacă este unul absurd, iar pentru cazul în care nu doreşti să-ţi calci principiile, te strânge cu uşa până când faci din ideile lui principiile vieţii tale.

Cam asta a păţit bietul Iona, trimis să vestească moartea celui mai crunt popor din zonele acelea, popor despre care se spune că după ce învingea un rival, decapita învinşii iar din capetele lor făcea o piramidă în aşa manieră că se putea observa din afara cetăţii. Sunt convins că Iona avea o dificultate în a-şi imagina piramida făcută dintr-un singur cap: al omului obligat să sară la urs cu mâna goală.

Tipic pentru un naţionalist orgolios, Iona încearcă să scape de cerinţa Stăpânului intolerant care îl supraveghează îndeaproape şi ştie ce face chiar şi în interiorul unui peşte uriaş, dar ajunge tot acolo: ţipând de nebun şi ameninţând cu moartea poporul în faţa căruia orice om normal tremura de frică. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, acest Dumnezeu scapă de la moarte poporul tiran spre dezamăgirea profetului erou şi se joacă cu nervii acestuia încercând să-i demonstreze că are dreptate.

Am încercat să prezint şcenariul din perspectiva omului care vede doar piesa pe o şcena, fără a avea acces la culise, aşa cum trăim şi noi situaţiile limită fără să înţelegem pe moment ce se petrece în spatele scenei. Versetele 9 şi 10 din capitopul 4, alături de versetul 11 care nu poate fi desprins, reprezintă ultima lecţie predată de Dumnezeu lui Iona, şi învăţătura ei este antidotul tuturor frustrărilor avute de profet.

Dumnezeu îl învaţă pe Iona ce înseamnă compasiunea şi ce înseamnă să privească în mod corect situaţia prin care trece, lăsând la o parte preconcepţiile şi ambiţiile izvorâte din ele. Dumnezeu îi demonstrează lui Iona că a simţit compasiune pentru copacul crescut la capul lui pentrucă acesta îi satisfăcea capriciul şi confortul dar nu a putut simţii compasiune pentru mai mult de 120 000 oameni sortiţi pieirii; îi arată subiectivismul ce l-a dovedit şi îi contestă dreptatea care profetul crede că o are mâniindu-se. Prin întrebarea Bine faci că…? Dumnezeu urmăreşte trei scopuri: să îl condamne pe Iona pentru starea lui, să îl convingă de eroarea ce o face, iar apoi să îl î ndrepte spre schimbarea stării lui. Dar Iona este victima orgoliului şi nu acceptă îndreptarea.

Dumnezeu nu condamnă mânia în sine, deoarece aceasta este o emoţie naturală şi legitimă, dar condamnă motivele greşite ce o stârnesc. Statisticile arată că mai mult de jumătate din motivele din care ne mâniem sunt defapt imaginare, inutile sau paranoice. Ne mâniem de multe ori pentrucă nu înţelegem situaţiile prin care ne trece Dumnezeu sau cerinţele Lui; ne încăpăţânăm să credem că modul în care noi vedem lucrurile e cel corect şi tot ce nu corespunde acestei perspective ne face să devenim irascibili. Dar Dumnezeu vede mai mult de atât, El a făcut un pom să crească în timp incredibil de scurt, a trimis apoi viermele şi vântul uscat tocmai pentru a-I demonstra lui Iona că are un mod eronat de a privi lucrurile, că în spatele mâniei lui sunt motive greşite ce o fondează.

Ai grijă de ce te mânii, cântăreşte bine motivele şi dacă mânia ta e adăpată de ură scapă de ea înainte ca Dumnezeu să te scuture pentru a-ţi demonstra adevărul. Nu te încăpăţâna să mergi mai departe cu mânia ta pentru că e probabil să ajungi să-ţi doreşti moartea asemenea lui Iona, fii înţelept şi nu lăsa orgoliul si frustrarea să te conducă spre eşec ci pădrunde in culisele mâniei şi vezi:Bine faci că te mînii?.

Aron Gabriel, Anul I - ITP Bucuresti

http://www.ecouri-itp.ro/index.php

Adevărul gol goluţ

Mihai Chiriguţ — Tue, 09 Mar 2010 07:13:32 +0000

“Nu e greu să găseşti adevărul, e greu să ai dorinţa de a-l găsi.” Nicolae Iorga

Adevăr sau adevărata este acea propoziţie sau înlănţuire de propoziţii al cărui sau al căror conţinut poate fi verificat şi confirmat prin observaţie, prin experienţă, sau prin demonstraţie logică, matematică sau numai discursiv argumentată.

Pentru a răspunde la întrebarea ce este adevărul? trebuie să deosebim :

A. Ceea ce noi spunem că este adevărat sau fals: cui atribuim noi calitatea de a fi adevărat ? care este natura realităţilor cărora le dăm consimţământul nostru şi le numim adevărate ? propoziţii ; credinţe ; gânduri şi opinii ; dar cu siguranţă nu răscrucile, caz în care raţiunea noastră judecă şi alege.

Adevărul pare atunci să se exprime în limbă şi să nu existe în afara ei ; astfel, să spunem despre ceva că este adevărat înseamnă să facem literalmente adevărul.

B. Mijloacele de distingere între adevărat şi fals şi de a califica ceva ca fiind adevărat sunt : raţiunea (gândirea), înţelegerea, legile logicii etc.

În consecinţă putem propune următoarele distincţii :

1. Adevărul material, care reprezintă corespondenţa între ceea ce este şi judecata care a dus la enunţarea sa în propoziţie : această corespondenţă este confirmată de experienţă. Dar natura acestui tip de adevăr este variabilă, pentru că acesta poate fi un adevăr obiectiv, relativ, subiectiv, etc., după teoria cunoaşterii care îl susţine (realism, relativism, criticism, etc).

2. Adevărul formal, care reprezintă validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, apărute prin intermediul regulilor de deducţie aplicate unor postulate şi axiome admise. Acest tip de adevăr nu depinde de conţinutul propoziţiilor (vezi articolul logică) şi depinde de acordul său cu înţelegerea. În acest caz, adevărul este un adevăr de corespondenţă şi este prioritar pentru că nu depinde de experienţă.

Acest ultim punct permite introducerea unei noţiuni : adevărurile pur formale sunt denumite adevăruri analitice. Adevărurile care se trag din experienţă sunt denumite adevăruri sintetice: Les vérités tirées de l’expérience sont quant à elle des vérités synthétiques, pentru că noi legăm termenii pe care îi presupunem a aparţine unor fiinţe, a căror existenţă este contingentă.

3. Adevărul metafizic care, se bazează în condiţiile sale pe ipoteza existenţei unui sistem de referinţă ontologic în fiinţa oricărei persoane. În acest caz, distingem adevărul absolut şi adevărul relativ.

4. Adevărul unei credinţe sau a unei opinii, care reprezintă veridicitatea unei propoziţii care se acord cu un ansamblu de credinţe care existau înaintea sa. Acest tip de adevăr este denumit adeseori adevăr coerent.

Adevărul cu primul sens a fost definit de către Aristotel în Despre Interpretare, operă în care el analizează formarea propoziţiilor logice, adică părţile de discurs susceptibile de a fi adevărate sau false. O propoziţie este adevărat când în ea se spune despre ceva că este ceea ce este sau că nu este ceea ce nu este. Este falsă când în ea se spune despre ceva că este ceea ce nu este sau că nu este ceea ce este. Acest tip de adevăr se mai numeşte adevăr corespondent şi este folosit cu referire la cercetările ştiinţifice. Această concepţie este foarte realistă, pentru că noi spunem despre propoziţia pisica este pe covor că este adevărată deoarece ea este pe covor şi nu invers.

Problema este ceea ce se înţelege prin corespondenţă. Este o propoziţie adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziţie este formată şi din cuvinte care nu corespund faptelor. Asta înseamnă că propoziţia exprimă o anumită parte din realitate ; problema acestei teorii este însă cum este aceasta posibil.

In ciuda teoriei sale a silogismului, se pare că Aristotel nu a ştiut să distingă primele două sensuri ale adevărului. Această deosebire apare în logica stoică, expusă de Sextus Empiricus în lucrarea sa Schiţe Pironiene. Analiza stoică a implicaţiei permite validarea propoziţiilor ca dacă pământul are aripi, el zboară. Cele două părţi ale implicaţiei sunt efectiv false, dar raţionamentul este valid.

Adevărul cu sensul al treilea este un tip de adevăr folosit în metafizică şi teologie. Acesta consistă din deducerea dintr-un ansamblu de ipoteze sau de cunoştinţe dobândite prin experienţă, a unei cocluzii necondiţionate. Dumnezeu, ideile, inima, începutul absolut al lumii, şi chiar şi conştinţa ca fundament al cunoaşterii în idealism, sunt exemple ale unor asemenea concluzii ontologice.

Adevărul cu sensul al patrulea se referă la justificarea unei credinţe sau a unei opinii, de exemplu a credinţei morale, care nu este nici o certitudine, nici o coerenţă internă a unui discurs logic. Este o opinie sau doxă, care nouă ni se pare a fi veritabilă. Cineva poate să nu fie de acord întru totul cu aceasta. Este totuşi susţinută de gândirea de tip relativist. O obiecţie clasică este faptul că o informaţie ficţionară poate fi coerentă, fără să aibă o legătură destul de mare cu realitatea.

Pentru Epicur toate percepţiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzaţia este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus)

Valoarea de adevăr este expresia gradului de certitudine a corespondenţei judecăţii (propoziţiei logice) cu starea de fapt vizată de judecată. Valoarea de adevăr originează în incapacitatea spiritului omenesc de a reproduce în sine ceea ce este în afară de sine manifestată print-o rămânere în urmă faţă de realul exterior sieşi. Este implicit recunoasterea relativităţii capacităţii de cunoaştere individuală şi colectivă a omului. Aceasta situaţie ar fi exclusă în cazul unei reflectări absolute în spirit a realităţii vizate când ar putea exista o singură valoare a judecăţii făcute si anume: adevărul. Pentru subiectul cunoscător extrem de riguros dinamica cunoaşterii s-ar desfăşura numai între două valori: adevărul si falsul. Practica vieţii umane impune o relativitate în evaluarea cunoştinţei extinzând valorile de adevăr de la două la trei valori: adevarul, falsul, probabilul. În acest mod ia naştere studiul judecăţilor cu trei valori adică logica trivalentă.

http://reflectii.com/

Ofurile inimii

Mihai Chiriguţ — Mon, 08 Mar 2010 22:32:13 +0000

O inima-mpietrita, ca stanca esti de tare
Si fara simt ca moartea lovesti unde ne doare,
Nu vezi, n-auzi sudori ce se prefac in sange?
Nu-ti pasa ca Mesia in locul tau se frange?

O inima rebela, cine sa te-mblanzeasca?
Cohortele de ingeri, ori stiinta omeneasca?
Asculta! Printul Pacii la tine a venit,
Raspunde azi chemarii, da-I loc de locuit!

O inima bolnava de ce respingi iubirea?
De e cu surogate adapi tu omenirea?
Gusta din Painea Vietii ce-acopere pustia,
Adapa-te din vinul Celui ce-a facut via!

O inima predata Celui ce ne-a creat
E o noua zidire, un om regenerat,
Deci priveste-n Scriptura si vezi mai esti la fel?
Launtrul tau salbatic s-a transformat in miel?

MaMa

Mihai Chiriguţ — Mon, 08 Mar 2010 22:27:11 +0000

Trecuta prin toate anotimpurile,
Batuta de toate vanturile…
Cercata in toate privintele,
Ramasa mereu iubitoare,
Curata si gingasa floare !

Te priveam mereu zambitoare,
Iti cadeam instinctiv la picioare;
Fiinta divina, adanc iertatoare
Iti datoram toate cuvintele
Prin tine atinsune-am tintele.

Nu-i alta fiinta ca tine pe lume,
Nu-i pedagog mai bun sa indrume ;
Nu-s rugaciuni mai fierbinti si duioase
Ca ale mamei deplin credincioase;
Nu sunt femei mai frumoase !

Cu tine incep invatamintele;
Pana si rostul ce au mormintele
Sa-l pricepem ti-ai dat toate silintele.
Astazi din cer ne zambesti, raza de soare
O, mama, fiinta pe veci nepieritoare !!!

zaharia bonte – sombreffe, belgia 04 martie 2010

Suferinte necesare

Mihai Chiriguţ — Mon, 08 Mar 2010 22:23:45 +0000

Daca vorbesti un lucrator de rau
Fara motiv sau martori,
Tu sabotezi turma lui Dumnezeu
Si daca esti un crestin mantuit,
Nu vei scapa de-aici nepedepsit!

De esti in cearta cu fratele tau
Si nu te-mpaci de graba,
Tu-ncalci poruncile lui Dumnezeu
Si daca Domnul Isus ti-e-Imparat,
Nu vei scapa de-aici nejudecat!

Daca te-mpartasesti nepregatit
Nesolidar cu Mielul,
Tu pangaresti Jertfa lui Dumnezeu
Si daca-a doua oara nascut esti,
Nu vei scapa de-aici far’ sa platesti!

De esti in suferinta chiar acum
Si nu cunosti motivul,
Tu nu carti, caci stie Dumnezeu
Si daca Cel ce-i drept iti este Tata,
Nu vei mai fi la-a doua Judecata!

Barbatia din perspectiva Bibliei, de T.D.Jakes

Mihai Chiriguţ — Mon, 08 Mar 2010 21:21:47 +0000

Barbatia din perspectiva Bibliei, de T.D.Jakes

DEZLEAGA BARBATUL DIN TINE SI LASA-L SA MEARGA!

Pregateste-te sa aprinzi focul barbatiei tale! T.D. Jakes îti pune la dispozitie un material plin de putere legat de vindecarea si de restaurarea masculinitatii tale daruite de Dumnezeu. Cu fiecare fila citita te vei simti eliberat din temnita dorintelor tale neîmplinite si a visurilor sfarâmate.

T.D. Jakes, fondator si pastor senior al Bisericii „Casa Olarului”, din Dallas, Texas, este un vorbitor renumit si autor a numeroase carti cotate ca bestseller. Emisiunea sa televizata saptamânala este urmarita în milioane de case din întreaga tara. Autorul a aparut pe coperta revistei Time, fiind cunoscut în lume pentru mesajul sau privitor la libertatea care se gaseste în Cristos.

http://www.succeed.ro/