Privind în urmă la anul ce se pregăteşte de plecare, la bucata de drum străbătută de fiecare, putem revedea locurile prin care am umblat şi faptul că niciodată nu am fost singuri. Am fost însoţiţi mereu, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama, de Cel ce nu ne lasă cu nici un chip. Uneori ne-am îndepărtat, alteori am şchiopătat sau ne-am împiedicat, dar dragostea Lui irezistibilă ne-a ridicat, ne-a reabilitat şi ne-a adus înapoi.

Am putut să văd anul acesta, într-un mod plenar, purtarea de grijă a Tatălui. Aş putea să spun asemenea lui Moise: „Doamne, Tu eşti locul meu de adăpost din an în an” (Ps. 90:1) sublinierile îmi aparţin). Dacă El nu ar fi fost de partea mea aş fi fost probabil, aşa cum poetul remarcă:

…un bulgăre de gheaţă

Un chip de humă fără viaţă

O stâncă-nvăluită-n ceaţă

Şi-o noapte fără dimineaţă

Maturitatea unei persoane are de a face cu două lucruri:

1. experienţele avute;

2. ceea ce a învăţat din experienţele pe care le-a avut. Sper ca ce am învăţat anul acesta să ne fie învăţătură pentru anul viitor. Ce am văzut anul acesta, să ne îndemne să ne încredem şi mai mult în Dumnezeu pentru anul viitor, pe care nu-l vedem.

Dacă anul acesta a fost o provocare pentru noi, cel ce vine ar trebui să fie una şi mai mare. Este o provocare în a fi mai buni decât am fost anul acesta, mai înţelepţi decât am fost anul acesta, mai dornici de a-L înţelege decât anul acesta, mai aproape de Dumnezeu decât anul acesta. Este o provocare în a fi înţelepţi şi credincioşi în locurile în care am fost aşezaţi de El. Să ştim, aşa cum remarca şi istoricul Nicolae Iorga, că „taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti”.

Dumnezeul oricărui har, Cel ce este credincios promisiunilor făcute şi drept, să ne binecuvânteze şi în anul ce vine cu tot ce este necesar pentru viaţă şi evlavie!!!

Viaţa poate fi asemănată cu o monedă. O putem cheltui cum vrem, dar o putem cheltui o singură dată. Mă rog ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca anul viitor să investim în ce trebuie, nu în ce vrem.