Ezechiel 30:22. „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împãratul Egiptului, şi-i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frânt, ca sã -i cadă sabia din mână”.

În acest capitol ne este prezentată judecata asupra Egiptului. Faraon este zdrobit şi umilit datorită mândriei lui.
O inimă mândră va fii negreşit pedepsită. Lucrul acesta îl vedem clar în paginile Bibliei. Mândria este primul păcat care s-a înfiripat în cel mai strălucitor înger al lui Dumnezeu, care a ajuns cel mai mare vrăjmaş al nostru şi al divinităţii.
Cineva spunea: „Poţi fii prea mare ca Dumnezeu să nu te poată folosi, dar nu poţi fii nicioadată prea mic.” Dumnezeu nu poate umplea inimile decât pe cele golite de ele însele.
Învăţăm câteva lucruri din pedepsirea mândriei lui faraon. Întâi, învăţăm că mândria este un precursor sigur spre cădere. Biblia spune că: „Mândria merge înaintea căderii”. (Prov 16:18) Apoi, învăţăm că nicio armată colosală şi nicio forţă pământească nu poate sta împotriva pedepsei mândriei inimii. Răzbunarea Domnului împotriva oricărei inimi semeţe, nu poate fii oprită de nimic.

În acest capitol ne este prezentată judecata asupra Egiptului. Faraon este zdrobit şi umilit datorită mândriei lui. O inimă mândră va fii negreşit pedepsită. Lucrul acesta îl vedem clar în paginile Bibliei. Mândria este primul păcat care s-a înfiripat în cel mai strălucitor înger al lui Dumnezeu, care a ajuns cel mai mare vrăjmaş al nostru şi al divinităţii. Cineva spunea: „Poţi fii prea mare ca Dumnezeu să nu te poată folosi, dar nu poţi fii nicioadată prea mic.” Dumnezeu nu poate umplea inimile decât pe cele golite de ele însele. Învăţăm câteva lucruri din pedepsirea mândriei lui faraon. Întâi, învăţăm că mândria este un precursor sigur spre cădere. Biblia spune că: „Mândria merge înaintea căderii”. (Prov 16:18) Apoi, învăţăm că nicio armată colosală şi nicio forţă pământească nu poate sta împotriva pedepsei mândriei inimii. Răzbunarea Domnului împotriva oricărei inimi semeţe, nu poate fii oprită de nimic.
Iar în final, învăţăm că numai încrederea umilă în Dumnezeu ne dă demnitatea şi puterea de a rămânea biruitori prin orice dezastru. Smerenia este singura cale spre binecuvântare şi biruinţă. (Matei 18:4, Iacov 4:10, I Petru 5:6, etc)

Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin,
Surâde şi cade şi altele vin. – Costache Ioanid

„Sunt unii oameni foarte mândri, pentru că nu au păcătuit niciodată. Ei sunt mândri de smerenia lor”.
Floyd McClung – „Inima de tată a lui Dumnezeu”.
M. V