Ezechiel 23-24

Ezechiel 24:21,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pîngări Locaşul Meu cel sfînt, fala puterii voastre, ce vã e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe cari i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.

Unele lucruri în viaţă le preţuieşti abia după ce le pierzi. Asta este în cazul sănătăţii în mod special. Profetul Ezechiel, a simţit o durere profundă când şi-a pierdut soţia, ceea pe care o iubea atât de mult. Dar, mai grav decât pierderea lucrurilor fizice, este pierderea ofertei mântuitoare a lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
Ziua harului îşi are limitele ei. Dumnezeu are frontiere în bunătate şi iertare. Unii îşi imaginează pe Dumnezeu, aşa cum spunea scriitorul creştin Oswald Chambers, ca o maşinărie care îi binecuvântează veşnic pe oameni.
Ideea că Dumnezeu are un timp al iertării şi al îndurării şi că acest timp este limitat, este permanent subliniată în Biblie (Isaia 55:6, Matei 25:10-13, Luca 19:42, Apoc 2:21).
Prin cele două predici din capitolul 24, (cea cu cazanul şi cu semnul) Ezechiel trâmbiţează că judecata este aproape şi este un act sigur, neîntârziat. Acest mesaj prin gura profetului trebuie să ne trezească. Sunt unii oameni care amână mereu momentul întoarcerii lor la Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu iartă mereu şi mereu, însă, Biblia, ne prezintă că va veni vremea când El va judeca fiecare om (2Corinteni 5:10).
Să preţuim azi jerfa Domnului Isus Hristos mai mult ca orice pe acest pământ, până nu este prea târziu.

« Dă-I lui Isus anii si zilele frumoase, Nu veni târziu cu-n pachet de oase ». M. PATRUICA