Ajuta-ma, Doamne

O raza molatica, dulce de soare
Mi-aprinde lumina in parul carunt
Se lasa in iarba si frunze racoare
Si canta un greier cu glasul marunt

Isi scutura cerul petalele rosii
Pe palmele mele, pe crestetul meu
Se-aud in departe cum canta cocosii
Cand eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu

Un clopot se sparge batand  intr-o dunga
Farame de noapte se-aduna-n livezi
Cu maini inclestate in ruga mai lunga
Te strig, Sfinte-Doamne si-astept sa ma vezi

Se-aprinde o candela-n cer pentru mine
Purtand peste frunze miresme de frig
Cu pleoapele-nchise, cu fata spre Tine
Eu stau printre arbori si tot Te mai strig

Ajuta-ma,Doamne, ajuta-ma iara-
Atat sunt de mica si-atat mi-e de greu…-
Cand noaptea se-ngana cu ziua de-afara
Te-astept din lumina sa-mi vii, Dumnezeu…

(11 vot(uri), medie: 2.82 din 5)

 Loading ...

• 1
  abc :
  februarie 21st, 2011 at 20:00

  Interesanta simbolistica din poezie.
  Patru puncte cardinale ale deznadejdii, prevestitoare de nenorocire: apusul sangeriu, caderea unei stele, clopotul batand intr-o dunga, cocosii rememorand tradarea, prinse ca-ntr-un stergar de negura noptii, dau nota disonanta rugaciunii intinsa pana in zori, biruitoare.

  “Te-astept din lumina sa-mi vii, Dumnezeu.”

  Cu siguranta ca Soarele diminetii n-a intarziat sa apara!

  Magnifique!

• 2
  Carmen :
  februarie 21st, 2011 at 20:35

  Sincera sa fiu , eu nu ma mai bucur de versurile postate aci, nici nu-mi vine sa la mai citesc .

• 3
  Nina :
  februarie 21st, 2011 at 21:52

  Ma impresioneaza pina la lacrimi poeziile tale. Le-as citi la nesfirsit…Sunt o hrana consistenta pentru suflet. Mare este Dumnezeu! El ofera daruri desavirsite celor smeriti. Fii binecuvintata impreuna cu Cel care te inspira!

• 4
  Oierul :
  februarie 22nd, 2011 at 08:04

  O poezie intr-adevar frumoasa, bravo Sanja! Nu pot insa sa nu marturisesc si gustul putin amar ce imi lasa fortarile de care uzeaza poeta, macar ca unele au mai constituit subiecte de controversa:
  Prefera “indeparte” si “in departe” in loc de “de departe”, care in cazul de fata n-ar strica muzicalitatea versurilor si ar respecta si rigorile limbii.
  Apoi “o raza molatica, dulce de soare” ma zgandare la urechi destul de neplacut. In primul rand pentru ca actiunea-rugaciunea imi pare sa se petreaca noaptea sub raze de luna nu de soare, iar mai apoi pentru ca alaturarea celor doi termeni, il transforma in urechile mele, de om mai dintr-o bucata, pe cel corect din dulce in dulceag !
  Cerul cu petale rosii scuturandu-se, imi creaza iarasi un oarecare disconfort spiritual, mai ales prin asociere cu lait-motivul ulterior despre care am mai scris: “dintre arbori tot te mai strig… astept sa ma vezi… sa-mi vii…” E ca si cum poetul ar fi la post, la datorie, si-ar asuma initiativa, iar Dumnezeu…. Iarta-ma Doamne, ca e chiar pacatoasa ilustratia !!!
  Am spus-o si repet: citesc poezie cu placere, pe ale Sanjei de asemenea, dar atata vreme cat se cere pentru ea si din partea ei exclusivitate, nu voi inceta sa o spun tare si indesat: chiar daca versifica mai usor, nu se ridica peste ceilalti iubitori si truditori pe taramul poeziei.
  Oricare din poeziile semnate Sanja va dau dreptul, dragilor, sa incercati, sa compuneti, sa publicati. Diferentele exista, e normal sa existe, insa ele nu sunt catastrofale, nimeni nu este supranatural. Doamne fii laudat ca dai daruri oamenilor.

• 5
  abc :
  februarie 22nd, 2011 at 08:14

  @oierule

  Sanja e un model pentru poezia crestina, oricat te-ai ofusca matale. Petalele rosii scuturate de cer spun ca-i sangeriu cerul la apus, prevestitor de pericole. “In departe” in loc de “de departe” e de asemenea o evitare a asocierii silabelor “de de”, neplacute urechii in pronuntare. Mai repeta in singuratate si crede-ne si pe noi!

• 6
  sacristiana :
  februarie 22nd, 2011 at 09:12

  Amin, cu totii sa fim binecuvantati, Nina!
  mai sa fie, esti chiar tu, oierule?

• 7
  Greta : :
  februarie 22nd, 2011 at 10:45

  Felicitări pentru versuri! Fac sufletul să vibreze pe unda Duhului, sunt superbe! Domnul să te ajute să lucrezi spre slava Lui şi zidirea spirituală a noastră!

• 8
  Nina :
  februarie 23rd, 2011 at 00:29

  @Sacristiana:„Erai pe un cimp, la marginea unei ape mari, istovita de oboseala si asteptai sa se intimple ceva, sa vina cineva in ajutorul tau. Deodata, pe apa a aparut o barca alba, f. stralucita, cu o fiinta imbracata in alb; venea spre tine. Barca reprezinta o mare izbavire pe care multi o vor verdea.A mai vazut pe D.l Isus cu miinile intinse spre tine; El iti va aduce mari binecuvintari. Dar increde-te in in El si nu te clatina. Ramii statornica in Cuvintul Sau, caci Domnul isi va proslavi Numele Sau in dreptul tau.”

• 9
  abc :
  februarie 23rd, 2011 at 10:52

  Daca cineva spune de “fortari” in poezia Sanjei, tin sa-l avertizez ca tocmai naturaletea si curgerea melodica, e trasatura fundamentala a versurilor ei. Nu o spun eu ci o multime de iubitori ai poeziei. Versurile ei se unduiesc armonios in interpunerea diversitatii. Cadre contrarii se succed – precum intr-o simfonie pusa-n scena de celebritati muzicale. Poezia Adrianei canta prin ea insasi, fara asonanţe.
  As spune mai multe, insa teama de moderatori ma inhiba.

• 10
  sacristiana :
  februarie 24th, 2011 at 18:03

  oooo,e mult prea mult, abc,niciodata nu m-am gandit la ce scriu ca fiind asa ,de fapt nici nu m-am gandit.Am scris pur si simplu

• 11
  abc :
  februarie 24th, 2011 at 22:47

  Te cred sacristiana si as incerca, daca mi se permite sa comentez (nestingherit) ceea ce am primit si eu referitor la poezia “Ajuta-ma, Doamne”.

• 12
  abc :
  februarie 24th, 2011 at 23:48

  Incerc sa fiu un simplu talmaci fara izuri academice.
  Primul aspect, omniprezent in creatia Sanjei, e faptul ca versurile sale poarta amprenta cuvintelor bine acordate si meticulos potrivite. Poeziile sale canta si o fac deslusit, pentru urechile receptive la fonia cuvantului.
  Stau departe de imaginatia poetei, versurile ce-si zdranganesc ostentativ coada, intr-o rima aproximativa si un ritm strident. Ar fi usor a scrie astfel de versuri, spunea Eminescu si nu putini haitasi ai rostirii haulesc dupa astfel de strofe.

• 13
  abc :
  februarie 24th, 2011 at 23:57

  Recititi poezia: “Asculta-ma, Doamne”! Ce sentiment va retine atentia, dupa ce ati terminat-o?

• 14
  abc :
  februarie 25th, 2011 at 00:08

  Il iau pe oier in seama si il rog sa reciteasca poezia din nou! Asa ceva am facut eu si nu mica mi-a fost surpriza sa descopar de fiecare data ceva in plus in ea.
  Ca sa-ti placa poezia trebuie sa o citesti si sa-i descoperi taina. Fiecare poet vrea sa starneasca in cititorul sau o curiozitate si in acest sens imbraca in cuvinte stari sufletesti.

• 15
  abc :
  februarie 25th, 2011 at 14:08

  “O raza molatica, dulce de soare” ne introduce intr-un peisaj autumnal, fie real fie ipotetic. Citind al doilea vers:

  “Mi-aprinde lumina in parul carunt”, inclin sa cred ca toamna “razei molatice” e de fapt cea a varstei “parul carunt”. Ma surprinde mentiunea “razei dulci”, a sperantei , in ciuda aparentelor din peisaj.

• 16
  abc :
  februarie 25th, 2011 at 14:20

  “Se lasa in iarba si frunze racoare”

  Ambientul se schimba la randul sau si el. Daca spiritual, personajul nostru e brazdat de molatica raza de soare, din punct de vedere fizic, toamna vine sa instaureze bruma sa distrugatoare peste “iarba si frunze” (nevoile materiale).

  Al patrulea vers, il las in suspensie, deocamdata.

• 17
  abc :
  februarie 25th, 2011 at 14:45

  “Isi scutura cerul petalele rosii”, subliniaza odata in plus, ziua impinsa spre seara, viata chemata spre apusul ei.
  De ce sunt petale rosii, apusurile de soare?

• 18
  abc :
  februarie 25th, 2011 at 14:46

  Mai respiram nitel, pana intra si versurile moderate….

• 19
  TC :
  februarie 25th, 2011 at 19:02

  Romanul s-a nascut poet, asta-i toata filosofia, pacat ,ca, nu-i tine ” de cald si foame”.

• 20
  alin :
  februarie 25th, 2011 at 19:50

  @ Carmen : ce v-a dezamagit la versurile de pe site? daca doriti, raspundeti-mi la adresa alinusdorian@yahoo.com

• 21
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 00:32

  Pe fondul prevestirilor de rau augur din prima strofa, cea de-a doua amplifica senzatia de primejdie. Roşul devine predominant: petalele rosii din sangeriul apusului ce cade strivitor deasupra fapturii minuscule, crestele rosii ale cocosilor ce canta in departare, anuntand intronarea noptii deasupra livezii. Alternativa binevenita in fata primejdiei e luata in considerare: rugaciunea = “eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu”

• 22
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 00:52

  Pe fondul instituirii unei temeri cromatic redata in cea de-a doua strofa, se suprapune, in linistea noptii asezate tiptil, “dangatul clopotului batand intr-o dunga” ce sparge noaptea-n bucatele: ” Farame de noapte se-aduna-n livezi”. In cadrul acestei polifonii monocromatice, rugaciunea creste in intensitate si dimensiuni. Mainile sunt inclestate implorand aparitia Divinitatii.

• 23
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 09:39

  Penultima strofa e decisiva.
  Speranta infiripata sta in cumpana. Desi ar trebui sa-i fie un semn prevestitor al salvarii: “Se-aprinde o candela-n cer pentru mine”, caderea unei stele intra in peisaj ca o lumanare mocninda la capataiul muribundului, in asteptarea mortii cu miasma ei de frig.

• 24
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 09:52

  De aici inainte, asa cum spunea si Vasile Voiculescu in poezia “Vas de alabastru”, “Lumea ia imensul chip al rugaciunii…”
  Asemenea unei partituri muzicale cu “Da capo al fine”, poezia se reia, urmand ca strigatul “Ajuta-ma, Doamne” sa fie multiplicat. Deznodamantul sta insa in prima strofa!

• 25
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 10:01

  I-as cere oierului sa ghiceasca personajul acestei incrancenate lupte cu Dumnezeu, dusa, aemenea lui Iacov, pana in zori!

• 26
  sacristiana :
  februarie 26th, 2011 at 18:38

  abc, nu cred ca mai pot spune altceva decat: MULTUMESC!Domnul sa te binecuvanteze!

• 27
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 21:45

  Surpriza de-abia acum vine!
  Asa cum sta bine unei poezii lirice, poetul ramane personajul principal din versurile sale. Te regasesc, Adriana, in cel de-al patrulea vers al primei strofe:

  “Si canta un greier cu glasul marunt”.

  Acestia sunt poetii crestini, niste greieri trecuti cu greu prin vitregiile iernilor vietii, niste trubaduri intretinuti prin grija Stapanului Preainalt.

• 28
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 21:55

  Voiam sa-i fac loc si lui Zaharia in scena intrucat oricum e prezent.
  Daca exista un greier oropsit al soartei, trebuie sa fie si furnica nemiloasa prezenta.

  Prima ipostaza e cea din viziunea lui Jean de La Fontaine:

  http://agonia.ro/index.php/poetry/131608/Greierele_%C5%9Fi_furnica

  Cea de-a doua e “Balada unui greier mic” de George Toparceanu:

  http://poeziisiversuri.com/george-toparceanu/balada-unui-greier-mic/

• 29
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 21:58

  Incerc sa repet pe fractiuni postarea:

  Daca exista un greier oropsit al soartei, trebuie sa fie si furnica nemiloasa prezenta.

  Prima ipostaza e cea din viziunea lui Jean de La Fontaine:

  http://agonia.ro/index.php/poetry/131608/Greierele_%C5%9Fi_furnica

• 30
  abc :
  februarie 26th, 2011 at 23:29

  Iar m-a oprit bariera moderarii, probabil 48 ore!

• 31
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 09:33

  Crezand ca doar pe vremea lui La Fontaine, existau greieri care sa mearga la furnica sa-i ceara ajutorul si sa-i incerce mila, va inselati. Furnicile au ramas la fel de egoiste si pe vremea lui Toparceanu iar greierul isi purta starea de scripcar mofluz, peste veacuri.

• 32
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 09:50

  Nici in zilele noastre greierii nu si-au depasit postura de subventionare de la binevoitori. Ceea ce-i trist e tocmai faptul ca si in zilele noastre, poetii si cantaretii crestini ocupa (metaforic vorbind)aceasta pozitie de greiere neajutorat, dispretuit, vaduvit de intelegerea celorlalti, in ciuda harului si talantului primit.

• 33
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 10:03

  Ca erou al versurilor “Ajuta-ma, Doamne” sta tot un “Grillus domesticus” lipsit de persuasiune.
  Credeti ca n-a vizitat vecina furnica, inainte de a-si petrece noaptea-n rugaciune?
  Credeti ca furnica (furnicelul din dud)nu i-a raspuns pe acelasi ton, precum in versurile lui Toparceanu?

  - Cri-cri-cri,
  Toamnă gri,
  Nu credeam c-o să mai vii
  Înainte de Crăciun,
  Că puteam şi eu s-adun
  O grăunţă cât de mică,
  Ca să nu cer împrumut
  La vecina mea furnică,
  Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
  Şi-apoi umple lumea toată
  Că m-am dus şi i-am cerut…

  Da de unde! Cititi ultimele versuri de mai sus si comentul 73 de la urmatoarea adresa:

  http://www.pasi.ro/poezii/vine-domnul.html

  Personajele sunt deja clasice: “Greierul si furnica”

• 34
  sacristiana :
  februarie 28th, 2011 at 10:42

  abc
  am scris ceva in acest sens pe Vine Domnul.Ca de obicei e la moderare.

• 35
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 11:14

  Yo tambien estoy esperando que me salgan los apuntes, arriba.

• 36
  sacristiana :
  februarie 28th, 2011 at 11:36

  abc, ma crezi de iti spun ca habar nu am sa scriu poezii in spaniola si totusi am scris?
  Mi Dios, mi Dios, fui caminando
  Por todos los mares, por todas las sierras
  Pero nadie escucha y quedo hablando
  A los arboles secos, a las secas tierras

• 37
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 12:56

  A mai existat un glas al unuia ce striga in pustiu si vocea lui nu s-a pierdut printre dune. Ecouri amplificate razbesc peste veacuri pana la noi!
  Acelasi Print al Inaltimilor urmeaza sa revina intre noi si alte voci trebuie sa-i anunte venirea. Fa-o Adriana si sa o facem fara rezerve! Exista Unul care plateste totul si nu va ramane dator niciodata!

• 38
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 12:58

  Am trei comentarii (de bun simt) la moderare. ¡¡¡Totusi nu inteleg!!!

• 39
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 13:41

  Am putine retineri in corectitudinea exprimarii “fui caminando” in “preterito indefinido”. Mie mi se pare corecta utilizarea in forma de “preterito imperfecto”?

• 40
  sacristiana :
  februarie 28th, 2011 at 14:05

  abc
  s-ar putea sa ai dreptate, initial a fost” me voy caminando”
  si cred ca era mai corect

• 41
  abc :
  februarie 28th, 2011 at 14:32

  “Estuve caminando” poate “cuadra mejor”, desi silaba “Dios” si prima silaba din “estuve” ar da nastere acelui sasait datorat succesivitatii fonemului “s”.

• 42
  Nina :
  februarie 28th, 2011 at 20:46

  @Sacristiana: Profetul care a avut pentru tine Descoperirea pe care ti-am trimis-o intre ghilimele in mesajul nr. 8, a zis ca atunci cind iti asculta cintecele, in jurul sau vin ingerii Domnului si se bucura nespus impreuna cu ei.

• 43
  sacristiana :
  februarie 28th, 2011 at 23:37

  abc
  am scris un ultim mesaj la Vine Domnul.E la moderare. Dar tie iti multumesc in mod deosebit. A fost o mare bucurie sa ne intalnim.

• 44
  sacristiana :
  martie 1st, 2011 at 09:35

  nina, mi-ar face mare placere sa ne cunoastem mai bine.Mailul meu iti sta la dispozitie; sanjatiberian@hotmail.com

Tu ce părere ai?