CINCIZECIME
La-nceput a fost aşa, o pace sfântă, o linişte-ncântătoare ca-n
dumbravă,
Şi a fost un aer prospăt de recoltă, că era în camera de sus de la
mansardă ;
Erau laolaltă ucenicii, strânşi cu toţii unsprezece, că atâţia
au mai rămas,
Marcu era gazda, Petru şi cu câţiva chiar venise mai devreme cu un
ceas;
Şi veniră oaspeţi de departe şi de-aproape, că era serbare şi
sfânt jubileu,
An de îndurare şi iertare, zi cu ploaie sfântă ce o dă Eternul
Dumnezeu ;
A plouat cu limbi de foc ce răspândeau lumină, vuiet ca de vânt s-a
auzit,
O mireazmă şi o pace, ca în miezul verii într-un lan de grâu cu
spicul aurit.
Se-mpărţiră grai ceresc, atât de minunat şi pe-nţelesul răspicat
al tuturor,
Măcar că laolaltă erau adunate limbi, noroade, nu doar un singur
popor ;
S-a făcut atuncea echipare sfântă în lucrare, barierele de limbă au
căzut,
Căpătară-nţelepciune şi credinţă şi putere şi curaj cum mai
’nainte n-au avut!
Valul îndurării-acestea tot străbate de atunci pământul cu-ale sale
generaţii,
Însoţeşte în lucrare pe acei ce îs chemaţi de Domnul, le dă har şi
inspiraţii ;
Mărturia-i încă vie, Duhul Sfânt rodeşte, naşte fii, îi creşte,
şi îi ţine în veghere,
Deşi calea pocăinţei e acum mai grea, dar Duhul echipează şi
îmbracă cu putere.
………………………………………………………………………………..
Şi-a serbat recent şi Europa-n mare pompă anul ei de jubileu, de
cincizecime,
Au venit miniştri, preşedinţi şi dame, regi, regine ; toate cupele-au
fost pline ;
N-au venit în capitală vechii vameşi, că e Europa fără frontiere;
asta-i noua veste,
Nici pescarii n-au venit în cete, că-n Marea cea Mare, astăzi peşte nu
prea este.
Nu a fost nici papa, nu au fost nici clerici, că e altul duhul ;
Europa-i izgoneşte ;
Nu e loc de închinare, nici de pocăinţă între bunăstarea
şi-mbuibarea ce tot creşte,
Nu s-a invocat vreun nume de profet sau de apostol : Petru, Iacov, Ioan,
Andrei,
Au fost doar petrecăreţi şi vorbăreţi, altfel toţi strategi, dar nu
creştini, mai mult atei.
Nu a fost acolo închinare, nu s-a revărsat din cer lumină, ci
s-au ridicat potire ca-n poveste,
Porumbeii au zburat mai trişti ca niciodată, cum tot
tristă-nvolburată e şi marea fără peşte,
Şi pământul este trist şi ars şi pârjolit, de-i plângi de
milă, însă nu de limbi şi stâlpi de foc,
Ci de vrajbă, de taifunuri şi de poluarea ce se tot întinde şi
tot creşte, de cuprinde orice loc.
Vrând să estompeze neajunsul au ţinut concert la Heysel lâng-Atom ;
şi a fost popor puzderie :
Umăr lângă umăr, mâini rebele ridicate, capete pleşuve, figurine
rase, ca acelea de te sperie,
Muzică modernă, ritmuri de cutremur, versuri în engleză, în
franceză… că latina-i limbă moartă,
Ca şi cei ce-ascultă, şi ca spectatorii din tribuna ruptă-n urmă cu
decenii ce acelaşi nume poartă.
N-am fost noi la Heysel la spectacol, nici profeţii şi apostolii nu
frecventau; nu-i acolo locul nost,
Însă nişte tineri, nişte fete: Ady, Johni, Marian, Petrică, Joana,
Miriam şi Sandra poate-au fost !
Cât cu lumea cât cu Domnul, cum şi Europa-i şi unită
şi-mpărţită, toate limbile să aibă loc,
Că la Turnul Babel, tocmai limba, graiul, le-a fost nodul ce
i-a-mprăştiat, ca şi fumul de la foc.
Lumea-i astăzi tot mai cultă, limba-i codul de comunicare, o materie
ce se învaţă-n şcoală,
Să te-nveţe Duhul grai ce nu pricepi şi nu cunoşti, să îl vorbeşti
sau tălmăceşti, e starea ideală ;
Noi am vrea cu ucenicii în odaia cu chilim ceresc; n-am fost însă nici
acolo, suntem la câmpie,
Ca şi Lot şi-ai lui, în timp ce-Avraam cu turmele-i şi robii
cucereşte înălţimi de viaţă în pustie.
Doamne-Ţi cerem să mai fie înc-odată Cincizecime-n adunările
creştine, că serbările sunt rari,
Şi-i adună laolaltă pe Ilie, Ezechiel şi Zaharia, Daniel şi Ieremia,
pe toţi slujitorii mici şi mari,
Că aşa a zis Mântuitorul, « Va cunoaşte lumea că sunteţi ai Mei,
dacă va fi dragoste-ntre voi, »
Doamne scaldăne-n neprihănire, şi apoi îmbracăne-n iubire, ca dovadă
a lucrării Duhului în noi.
- Zaharie Bonte
- Vizualizări: 1638
- Comentarii: 22
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor




























iunie 14th, 2011 at 23:15
Pune frâna Zaharie,
Fă-ţi din asta o cutumă:
N-ai chemări spre poezie!
Îţi spun serios, nu-n glumă!
iunie 15th, 2011 at 07:43
De-atatea ori iti spuesei, fratioare
sa lasi la altii pana si condeiul
Tu esti oier deci du-te la mioare
Ca-ti sta mai bine-n mana reteveiul
iunie 16th, 2011 at 09:36
total fiasco
iunie 16th, 2011 at 15:11
Iarasi voi doi…
iunie 16th, 2011 at 19:00
Te-angajase pân la urmă
oieriţă, Zaharia?
Vezi de oile-i din turmă,
Lasă tu metonimia!
Pune urda-n saramură,
Dă jos la măgar samsarul…
Nu mai fă avocatură,
Citeşte-i abc-darul!
iunie 16th, 2011 at 19:13
Versul al doilea din cea de-a doua strofă, trebuia să fie:
“Ţeseală-i mereu măgarul”
Dedicaţia e pentru “madi” şi bineînţeles, pentru cenaclul de la stână!
iunie 17th, 2011 at 06:53
pt abc si sacrista: 1:daca nu va place ce e pe site sau de unele persoane, NU INTRATI. 2: Crestinul critica si mustra pacatul, nu niste versuri interpretabile ca si talent si stil. ma gandesc ca sunteti CREsTINI sau?…
iunie 17th, 2011 at 12:48
Nu vreau să intru în polemică cu nimeni dar… nu-i frumos.
Vă apreciez pe fiecare, dar nu înţeleg, de unde înverşunarea aceasta?
O mustrare constructivă, da, aş înţelege… dar nu aşa!
Fraţilor! Este loc pentru toţi!
“Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.(Galateni 5:13-15)
iunie 17th, 2011 at 14:40
@Greta
Închipuie-ţi că vezi o furnică muşcând cu înverşunare dintr-un pietroi, convinsă că până la urmă o să-l facă ea bucăţi bucăţele.
Aşa-l văd şi eu pe Zaharia în ale poeziei. I-am spus-o de nenumărate ori, i-au spus-o şi alţii că nu le are cu lirismul poetic dar cum să asculte viteazul, de alţii? Degeaba ne sugerezi că intervenţiile noastre ar fi nişte diatribe căci îi sunt necesare, dacă nu lui Zaharia, măcar altora ca el. Aşa cum el are libertatea să scrie şi eu am dreptul să-mi dau cu părerea sincer, nu de complezenţă. De ce să-şi piardă timpul cu nimicuri, cât timp îşi poate valorifica talantul propriu, oferit de Stăpânul Preaînalt?
iunie 17th, 2011 at 18:12
Greta, e vorba despre altceva nu despre inversunare.Daca ar asculta de anumite sfaturi care i-au fost date nu as zice nimic dar, zaharia tot pe-a lui o tine.E nobila intentia, sunr sentimente inaltatoare dar ce folos cand se pierd intr-un stufatris de cuvinte, ingramadite unele peste altele de ajung sa te sufoce si mai ales sa te oboseasca.Nu asta este menirea unei poezii.
iunie 17th, 2011 at 18:13
corectez: sunt, stufaris
iunie 17th, 2011 at 20:30
Tizule
Crestinul nu ar trebui sa se apuce de scris poezii daca nu are chemare spre asa ceva .Iar daca totusi o face o face pe riscul lui.Sunt atatea moduri de a-ti intrebuinta cat mai cu folos talantul sau talantii pe care ti i-a daruit Dumnezeu.Ce are a face aici faptul ca imi place sau nu de o persoana sau alta ori sunt sau nu de acord cu ce se scrie pe site?
iunie 18th, 2011 at 08:41
În literatură există, dupa cum spunea Alin Cristea, legi de circulatie a cuvintelor. Nu se merge alandala, accelerând şi frânând încontinuu, făcând slalom printre marcaje sau dând bice cailor putere în voie. În literatură e chiar mai strict, fiind vorba, printre altele, de muzicalitate, ritm, sensibilitate în alegerea şi potrivirea cuvintelor în forme artistice care să înnobileze gusturile cititorului. Poeţii fără “ureche poetică” sunt ca muzicienii fără ureche muzicală, disonanţi şi sterili. Doar nu suntem aici în alaiul de susţinători al împăratului Nero, ca să-i aducem elogii oricui pentru orice năstruşnicii. Poeţii alcătuiesc o protipendadă şi a aparţine lor trebuie să te naşti aşa!
iunie 18th, 2011 at 16:55
abc, La asta subscriu!
iunie 22nd, 2011 at 18:01
Ce ai zis sacristiana, ca esti “stufaris” ?! Esti muuuuult mai rau !!!
La ce subscrii, Greta? La galceava si stupizenia lui abc, ca nici nu stie cum il cheama ?!
iunie 23rd, 2011 at 11:41
Se trezi si N Dacia
sa-si arate maiestria
si cu buze subtirele
izvodi cuvinte rele
Intocmi cu grija lista
abc si-apoi sacrista
Mai departe mintea-i goala…
Dar ii joaca “dacii”-n poala
iunie 24th, 2011 at 07:42
Cincizecimea este o sarbatoare sfanta atat a iudeilor, cat si a crestinilor, se cuvine prin urmare cinstita ca atare.
Dar uite ca iar a cantat cuca; de data asta ‘pe dacie’, ce ne facem ?
iunie 24th, 2011 at 09:37
Tocmai amalgamul tău brânzos cu pretenţie de poezie, de mai sus, poartă-n sine dovada necinstirii sărbătorii de care aminteşti, zakeule!
iunie 24th, 2011 at 12:02
Domnul sa va mustre si pe voi, oameni batrani care va manjiti cu tot felul de cuvinte , care mai de care mai ” emancipate si mai poetice”.
iunie 24th, 2011 at 12:03
Voi cititi CUVANTUL DOMNULUI , doar ca sa va faceti mai rai.
iunie 24th, 2011 at 13:17
Plec ruşinat capul, “grupule dezordonat de litere” şi accept critica!
Totuşi, “amalgamul brânzos” face referire la stâna oierului zakeu şi nu la altceva!
Părerea despre poezie, însă, nu pot să mi-o schimb, chiar dacă i-aş cere scuze Zakeiului pentru picanteriile din comentarii!
iunie 25th, 2011 at 18:58
zakeu com 17
duci dacia la fier vechi si lasi cantecul