Revistă creştină de opinie şi atitudine
Articole Revista
Colţ de rai
Când obosite pleoapele îmi cad
Pe ochi, punând zilei sfârşite vad,
Tu mă-nveleşti în vise de mătase
Ca odihnire trupului să-mi lase.
Din cerul presărat cu stele mii,
Cu constelaţii şi cu galaxii,
Tu îmi veghezi neadormit făptura,
Tu, ce-ai creat şi omul şi natura!
Şi mă priveşti… o mână de ţărână
În care-ai pus un licăr de lumină
Din strălucirea Ta dumnezeiască
Şi-l vrei în mine mai mare să crească.
Şi-n inimă, la fel ca pe-o tăblie,
Laşi mâna Ta cu dragoste să scrie
Porunca cea mai mare dintre toate:
“Cum te iubeşti, pe-aproapele-l iubeşte!”
În întunericul ce mă-nconjoară
Pictezi frumos culori de primăvară
Că vrei când zorii zilei se arată
Un colţ de rai să-mi fie viaţa toată.
- Cristina-Magdalena Frâncu
- Vizualizări: 719
- Comentarii: 0
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























