Cum sa cuprind
Cum să-Ţi cuprind înteaga frumuseţe
Când mintea nu-i în stare să-nţeleagă
Cum dintre-atâtea mii şi mii de feţe
Nu-i una, Doamne, să Ţi-o ştiu întreagă
Cum să-Ţi cuprind întreaga-nţelepciune
Când gândul meu nu poate să ajungă
Mai sus de cer şi lutul se opune
Şi din cuvânt de face-o noapte lungă
Cun să cuprind întreaga bunătate
Când inima mi-e cât un pumn de mică
Şi-n colivia de pământ se zbate
Şi tremură de moarte şi de frică
Şi cum să văd când nu am ochi să vadă
Şi nu-s destui în ei să mi Te prindă
Şi-o pânză mare, groasă de zăpadă
Mi-acoperă lumina din oglindă
Şi ce-ar putea să ştie un grăunte
De marea mare-n care-i pus să fie
Ce ştie praful ce-i acela munte
Ce ştie clipa cât e-o veşnicie
Şi cum să ştiu şi să Te-nvăţ mai bine
Când nevăzut Tu eşti mereu în toate
Şi tot ce este s-a făcut prin Tine
Şi eşti ce eşti şi poţi ce nu se poate
Deci, cum să prind ce-i fără de măsură
Şi să-nţeleg ce este-n mii de feţe
Vorbeşte-mi, Doamne, gură către gură
Răspunde-mi, Doamne, când Îţi dau bineţe !
- Sanja Adriana
- Vizualizări: 896
- Comentarii: 2
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


(6 vot(uri), medie: 4.67 din 5)
























august 23rd, 2010 at 22:48
Raspund si eu binetelor ce vin din zare
De crezi cumva ca as putea sa ma dau tare
Si sa-L intreb pe Domnul daca/unde-i ocupat… ?
Niciodata n-a lipsit! Doar eu binete nu i-am dat!
august 25th, 2010 at 10:22
Coboara din copac, zakee, ca sa vezi mai deslusit lucrurile.Dumnezeu nu lipseste niciodata doar ca…poate sa taca.Comentariul tau, fara suparare, imi pare nitel deplasat,asta ca sa ma refer doar la versul 3, care da impresia de “rustic’ – e cel mai frumos paleativ pe care il pot folosi ca sa nu ma ating de sfintenia Domnului asa cum, am impresia , tocmai ai facut-o tu. Poate ca vei pricepe ce doresc sa spun.(acuma sa nu te bosumfli, stii ca sunt sincera atat in aprecieri cat si in critici)