DEVENIRE

Mă opresc mereu în faptul serii
Şi-amintiri, deodată-mi dau năvală,
Când ucid un pas al primăverii,
Nimeni nu îmi cere socoteală.
Caut veşnic un miracol sfânt,
Vreau să înţeleg ce mă îndeamnă
Să adun cuvânt lângă cuvânt,
Ca să uit că vine-a vieţii toamnă.

Norii negri vor din cer să cadă,
Amintiri îmi dau, mereu, bineţe,
Paşii mei sunt urme prin zăpadă
Şi înving un gând din tinereţe.
Eu, nebun, rămân doar eu, mereu,
Un copil cu inima senină…
Pot iubi şi eu, un derbedeu,
Ca o lacrimă de suflet plină.

Am uitat ce-nseamnă nebunia,
Gândul meu e fapt şi răbufnire,
Îmi dă iar târcoale sărăcia,
Dar mă-nalţ plângând cu-a ta iubire.
Până-acum trăiam doar în desfrâu,
Viaţa mea murea fără tăgadă,
Căutam izvoarelor pârâu
Şi striveam troiene de zăpadă.

Mă adun din şanţ, de prin noroaie,
Mă înec în lacrimi şi suspine,
Azi adun a ploilor şiroaie
Să rezist pe drumul pân’ la Tine.
M-am robit mereu atâţia ani,
Mi-am purtat viaţă plin de teamă,
Am dormit sub pâlcuri de castani
Dar acum eşti visul cel de seamă.

Focul sacru arde-n patru vânturi,
Azi aprind si fapte şi regrete,
Şi mai scot din ultimele gânduri
Nimbul răzvrătirilor secrete.
Glasul Tău în vis, chiar, mă trezeşte
Şi plutesc… tăcut  nerevanşard,
Te cuprind în braţe prieteneşte
Ma despoi de patimile care ard !

Vad un cer senin cu sute de luceferi,
Soarele  luceste tot mai zambitor
Nu ma vad schilozi, ci oameni teferi ;
Sunt in turma celor cu Pastor !!!
Am de-acum speranta vie-a vietii,
Ma inmiresmeaza orizontul diminetii,
Viata mea-i deplin in devenire;
Cant si plang doar pentru mantuire !

(3 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  carmen- :
  mai 19th, 2010 at 11:35

  Departe-ntodeauna mi s-a parut ca sunt
  de starea Ta divina, de locul Tau preasfint;
  si-ntruna sa m-apropii de Tine Ti-am cerut
  mai linga Tine Doamne, mai linga Tine-am vrut.

  Prea-ncet intotdeauna mi s-a parut ca merg
  si-am vrut sa am putere mai tare sa alerg;
  s-ajung cindva cu Tine nedespartit sa stau,
  mai linga Tine Doamne, mai linga Tine vreau.

  Prea slab intotdeauna, Iisuse, m-am simtit
  si-am vrut sa fiu puternic, viteaz si neclintit,
  prin orisice ispite, prin tot ce m-a durut
  mai linga Tine Doamne, mai linga Tine-am vrut.

  Departe-mi pari si-acuma si drumu-mi pare lung,
  as vrea cit mai degraba la Sinul Tau s-ajung;
  ajuta-mi fara teama sa pot la Sin sa-Ti stau,
  mai linga Tine Doamne, mai linga Tine vreau.

  Traian Dorz

• 2
  Boierul :
  mai 21st, 2010 at 22:17

  Eu as crede ca te-mbie pocainta
  Ca imi pare… ti-ai cam dat silinta !

• 3
  carmen :
  iunie 1st, 2010 at 10:08

  Boieri, ne mai lipseau!

Tu ce părere ai?