Gândul fugar
De ce mai bate-n geam un gând fugar
Când nopţile cu lună sunt arare,
Se lasă o tăcere grea, de var,
Pe oase lustruite-n furnicare.
Ce mască grea hidoasa moarte pune
S-o porţi prin vâlvătăi peste genune.
De ce mai bate inima, când trupu-i frânt,
Când mersul de lăcustă te îmbie,
Ai alergat în umbra unui gând
Fără să ştii că poartă veşnicie.
Cănd un copil zâmbeşte-n univers
Se sfarmă taina şi se face vers.
De ce doar umbrele sunt tot mai mari
Şi pata de lumină abia se-ncheagă,
De ce nu pot să fiu din nou copil
Ce modelează lutul din ogradă.
Doar noaptea singur, stelelor în ciudă,
Vorbeam cu Dumnezeu, ca să m-audă.
Şi îi spuneam ce greu e pe pământ,
Şi îi vărsam durerea inimii, El ştie
Că nu-i uşor să fii un pământean
Ce vrea să fie în Împărăţie.
Eu ştiu că sângele, pe lemnul din Calvar
A scris iertare, pace, har.
De ce mai bate-n geam un gând fugar
Când nopţile cu lună sunt arare,
Se-nalţă-ncet poveri de pe altar
Şi ninge,ninge pe pământ şi mare.
Ce alb imaculat, ce cântec pur,
Când sufletul e liber de contur.
Ştefan Culda
- Ştefan Culda
- Vizualizări: 1141
- Comentarii: 0
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























