Ierusalim, Ierusalim…
Mureai în viaţa ta ciudată
ce nu avea nimic în conţinut,
n-avea nimic ridicol sau sublim.
Şi poate că nu L-ai văzut.
Ţi-a zis: ” Eşti o cetate-asediată…”
şi-a plâns amar, cu voce-nceată:
” Ierusalim, Ierusalim…”
De-atâtea ori te-ai revoltat:
” Credinţă oarbă într-un zeu mut?
Nu vrem să credem, vrem să ştim!”
Şi poate chiar nu ai ştiut
că El c-un gest te-a cercetat,
cerşind o pâine, dezbrăcat:
” Ierusalim, Ierusalim…”
De-atâtea ori ai refuzat
să te arunci în poala Lui.
Te-ai împietrit şi ca un mim
ai refuzat să te supui
când Duhul Lui te-a cercetat.
L-ai auzit când te-a chemat:
” Ierusalim, Ierusalim…”
Poate numele tău e Pavel,
poate e Petru, Iacov sau Ioan,
poate e Iuda sau Nicodim…
Poate-i Matei sau Cristian
sau poate că e Daniel.
Azi, Domnul te cheamă la El:
” Ierusalim, Ierusalim…”
- Stelian David
- Vizualizări: 917
- Comentarii: 1
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























iunie 17th, 2010 at 21:06
Asa grait-a Domnul:
Doi va lua dintr-o casa si doar unul din cetate…
Este scris si prin urmare asta chiar o stim
Dar oare cati va lua Domnul din Ierusalim ?
Daca te asemeni cu o cetate te intreaba frate.