Societatea Biblica din Romania

În amintirea Ta

Sub cerul aşternut cu nori
Destui ca să se vadă şi de sus şi să se-audă
Pe coasta dealului de sânge udă
Mulţimea răguşită mai striga…
Şi-n trupul gata de murit
În inima de osteneli oprită
Un zbucium mai umbrea lumina
„Nu cum vreau eu, ci voia Ta”…

Sub faţa-Ţi aşternută cu dureri
Destule să se vadă şi să se-audă
Pe fruntea-Ţi sfântă udă
În nuferi cerul cobora pe al iubirii lac…
Şi-n zbuciumul de buze
În ochii stinşi sub groază
Se auzea istoric:
„Să-i ierţi… nu ştiu ce fac…”

Sub gândul aşternut cu ani
Destui ca să se vadă azi şi să se-audă
Pe inima istoriei de crimă udă
Puţini din sclavi se trag să se despartă…
Dintre săraci şi-avuţi
Dintre tâlhari şi magistraţi
Se stinge-n cer un strigăt
Tată ceresc, te rog mă iartă…

27.03.2007, Bucureşti
dr.Iacob Coman

1 Stea2 Sele3 Sele4 Sele5 Sele (1 vot(uri), medie: 5 din 5)
Loading ... Loading ...

Oxentia Tourism

  • 1
    Daniel Chirigut :

    Aceasta poezie este realiza special pentru revista PASI. Multumim frate Iacob Coman.

    Acum trebuie sa marturiesc ca dvs sunteti unul din autorii mei preferati de poezii. Dumnezeu sa va binecuviteze cu multe alte poezii.

  • 2
    morasne :

    frumoasa si aceasta poezie. :) aceasi intrebare: unde pot citi alte poezii scrise de dvs?

Tu ce părere ai?