Iubirea Lui
Aş vrea să-mi ardă-n inimă scânteia
desprinsă din a Lui iubire sfântă,
să-mi soarbă sufletul feeria
şi pacea care-o înveşmântă.
Iubirea Lui – ce simţământ mă-ncearcă
când caut să o definesc în versuri!
Nu-i lucru care s-o întreacă
jos pe Pământ sau sus în ceruri.
Căci El, umil, S-a dezbrăcat de Sine,
de tot ce-avea mai drag şi sfânt în Cer
şi S-a-ntrupat printr-o minune
dar nu-n palat ci-n iesle-ntr-un ungher.
A fost copil ca noi, ca fiecare
şi a crescut plăcut şi blând la chip.
A râs, a plâns şi a simţit durere
căci era Om şi Dumnezeu în trup.
Iar mai târziu la vremea hotărâtă
de Tatăl Său ce-l dat-a pe Pământ,
Isus Şi-a început lucrarea sfântă
ce fost-a profeţită prin Cuvânt.
Mult bine-a făcut cât a fost pe Pământ…
În inimi a dat El tărie.
Din Carte vestise mesajul cel sfânt
ce dă orişicui veşnicie.
Pe soacra lui Simon El o vindecă,
mulţi alţii primiră putere.
În zi de Sabat pe-olog ridică
şi orbului dat-a vedere.
Şi-atunci când pe mare cu-ai Săi ucenici
corabia fu să se rupă,
furtunii să tacă pe loc porunci
şi apa se-opri de îndată.
În suflet Cuvântul pe mulţi înnoi
că-n pilde vestea veşnicia.
El pâinea şi peştii măreţ înmulţi,
bărbaţi şi femei săturat-a.
Pe fiica lui Iair din morţi o-nvie
şi demoni El scoase din trupuri.
Pe mulţi păcătoşi cu drag înfie
şi Tată le fu de-atunci pururi…
Însă, apoi, aşa cum se vestise
pe paginile Sfintelor Scripturi,
Isus pe Golgota Se dăruise
să ierte vina-ntregii omeniri
căci ne-a iubit cu o iubire sfântă
şi S-a jertfit fără de remuşcări.
Dragostea Sa ca pildă ne e dată -
să o urmăm fără de murmurări.
S-o răspândim în lumea murdărită
de patimi, pofte şi de ură.
Scânteia din a Lui iubire sfântă
să ardă c-o lumină pură!
Cristina Magdalena Frâncu
Galaţi, 23 Ianuarie 2009
- Cristina Magdalena Frâncu
- Vizualizări: 802
- Comentarii: 0
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


























