Iubirea Ta
Iubirea Ta o văd din nou la cruce:
Înaltă, blândă, plină de iertare.
Stau îngenunchiat şi nu pot duce
Povara harului – a morţii întristare.
Ce drag Părinte-n ardere de tot,
În sângele vărsat ce ispăşire,
Singur-singurel, ca nimenea vreodat’
Să nu mai fie singur în iubire.
Iubirea Ta e inimii balsam,
Să nu mai plângă nimeni în durere,
Cel zdrobit şi atârnat pe lemn
Te-a îmbrăca pe tine cu putere.
Chiar iadu-ntreg de-ar fi-mpotriva ta,
Există Unul mai presus de toţi,
Pe aripe de vultur te-a purta
Şi te ridică – atunci cănd nu mai poţi.
Iubirea Ta îmi este de-ajuns,
Să ştiu că eşti mereu cu mine,
Din rana cuielor ce au străpuns
Curge harul vindecărilor divine.
Ce bine fi-va iar în veşnicii,
Nedespărţiţi pe veci, vom fi-mpreună,
Iubirea Ta-n lumină a străluci,
Ca diadem pe frunte şi cunună.
Ştefan Culda
- Ştefan Culda
- Vizualizări: 1675
- Comentarii: 2
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor




























aprilie 26th, 2008 at 23:59
Nu stiu daca va putea cineva sa il imite pe Ioan Alexandru!
De remarcat sunt versurile:
“Din rana cuielor ce au strapuns
Curge harul vindecarilor divine.”
Strofa a doua as corecta-o : Ce drag Parinte-n arderea de tot.
Multa inspiratie!
martie 10th, 2009 at 13:09
Super fain…