Societatea Biblica din Romania

Lacrimi de primăvară

Copac înlăcrimat şi fără frunze
La marginea oraşului Sătmar,
Te-a-mbătrânit şi vremea şi durerea,
Doar vântu-ţi cată mugurii arar,

Te-ai înălţat pe un loc viran, tasat,
Nimic în jur, doar lutul nelucrat,
În zare vezi căminul de bătrâni
Şi cazi pe gânduri întristat:

De ce ai mai fi cu pletele-n lumină,
De ce să sorbi din aerul curat,
Când viermii rod buimac din rădăcină,
Viaţă-nghit inconştienţi din tine,

Doar tu-n adâncul tău însingurat
Simţi cum primăvara vine.

1 Stea2 Sele3 Sele4 Sele5 Sele (2 vot(uri), medie: 4 din 5)
Loading ... Loading ...

Oxentia Tourism
ETF Milenium

  • 1
    Carmen :

    Vai ce trista e!
    Pentru Pavel era un castig sa plece din lumea asta.
    Cine-i mai intelege, batrani deznadajduiti , fara credinta , asta-i baiul.

  • 2
    sacristiana :

    Frumos, sincer mi-a placut. Dincolo de cateva greseli de cadenta percep sufletul, ciudat, o tristete calda totusi.

Tu ce părere ai?