M-aşezi în palma Ta
M-aşezi în palma Ta, de unde
Te pot privi cu adorare-n ochi.
Nu reuşesc căci lacrime rotunde
alunecă pe-obrazu-mi cald, perechi.
Şi mă ascund în ridul palmei
făcut de-un cui roman ne’ndurător
şi las să curgă peste semnul ranei
şirag de lacrimi şi apoi, uşor,
îl şterg c-o sărutare sfântă
căci semnul ce îl porti mă doare
de parcă-i mâzgălit c-o pană ruptă
în inima-mi umană, simţitoare.
Acum gesturile-mi sunt stângace
căci gândurile strâns-au ca-ntr-un ghem
din care o idee se desface
dar nu-ndrăznesc să o rostesc… şi gem…
Şi tremur însă nu de friguri…
Suspin dar nu de a mea jale…
Tu însă-mi vezi adâncile trăiri
că nu îţi e ascuns nimic în cale.
Şi peste mine, peste trupul frânt,
laşi alinarea Ta odihnitoare,
iar peste gânduri scuturi alb veşmânt
de flori, spre a mea încântare.
Şi-s aşezat în palma Ta, de unde
nu îndrăznesc în ochi să Te privesc.
Fiinţa mea sub degete se-ascunde
şi râdem de-acest joc copilăresc…
Cristina-Magdalena Frâncu
Galaţi, 09-15 Iunie 2009
- Cristina-Magdalena Frâncu
- Vizualizări: 687
- Comentarii: 0
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























