Revistă creştină de opinie şi atitudine
Articole Revista
MaMa
Trecuta prin toate anotimpurile,
Batuta de toate vanturile…
Cercata in toate privintele,
Ramasa mereu iubitoare,
Curata si gingasa floare !
Te priveam mereu zambitoare,
Iti cadeam instinctiv la picioare;
Fiinta divina, adanc iertatoare
Iti datoram toate cuvintele
Prin tine atinsune-am tintele.
Nu-i alta fiinta ca tine pe lume,
Nu-i pedagog mai bun sa indrume ;
Nu-s rugaciuni mai fierbinti si duioase
Ca ale mamei deplin credincioase;
Nu sunt femei mai frumoase !
Cu tine incep invatamintele;
Pana si rostul ce au mormintele
Sa-l pricepem ti-ai dat toate silintele.
Astazi din cer ne zambesti, raza de soare
O, mama, fiinta pe veci nepieritoare !!!
zaharia bonte – sombreffe, belgia 04 martie 2010
- zaharia bonte
- Vizualizări: 1113
- Comentarii: 22
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























martie 9th, 2010 at 10:24
ce frumos!
spunea cineva-”atunci cand nu stiam citi, mama era cartea mea”.
martie 10th, 2010 at 09:07
Frumos spus! multumesc zaharia ca ne-ai adus aminte de tot ce datoram celor care ne-au dat viata.
martie 12th, 2010 at 06:55
O POEZIE FOARTE FRUMOSA DESPRE MAMA, MAMA A FOST ESTE SI VA RAMANE CEA CARE NEA DAT VIATA, MI AMINTESC CLIPELE DE IUBIRE A MAMEI MELE.
SPATE FOARTE PUTERNIC POATE DUCE MULTE POVERII
FATA ZAMBITOARE SI PLINA DE CREDINTA IN DUMNEZEU.
DUMNEZEU SA BINECUVANTEZE MAMELE DIN INTREAGA LUME.
NEL
martie 13th, 2010 at 08:16
Mama, carte scrisa-n lacrimi fara patimi…
Mama, esti un inger; si aceasta nu in datini,
Ci in viata-adevarata ce prin tine am primit
De mai esti in viata e dovada: Domnul m-a iubit !
Si bunica-i (cine-o are) o dulceata pentru nepotei,
Cat se frange toata ziulica ingrijindu-se de zmei;
Nu a robotit atata de pe vremea cand la pieptul ei
Ma strangea pe mine si ii imbraca si ii hranea pe fratii mei !
martie 13th, 2010 at 08:22
Felicitari (ptr.Oierul ) !
martie 13th, 2010 at 08:32
Carmen, pari a fi o prietena adevarata !Cand ma critici cand ma… ierti !!! Imi pare ca ma cunosti (?)
martie 13th, 2010 at 08:41
sunt migratoare ,nu ma cunoaste nimeni sigur.
martie 17th, 2010 at 08:46
Foarte frumoasa si delicata poezie! Atinge coardele sensibile ale inimilor, aducand lacrimi si gingasie, mai cu seama daca putem spune:
“Astazi din cer ne zambesti, raza de soare
O, mama, fiinta pe veci nepieritoare !!!”
A mea stiu de acolo imi zambeste…Si o face tot asa ca si cand era aici cu mine, cand se ruga cu mine si pentru mine, cand ma incuraja, cand ma asigura ca sunt doua constante in lume aceasta: dragostea lui Dumnezeu si dragostea ei!
Iti multumesc Zaharia ca ai pus in cuvinte ceea ce EA, MAMA, merita!
martie 17th, 2010 at 08:54
Oierule, apreciez mult poezia ta…Sa iti traiasca in fericire si sanatate mama, daca mai este cu tine!
Domnul sa binecuvinteze toate mamele din lume!
Ma gandeam zilele acestea in cer care zi se sarbatoreste? Ziua de nastere, ziua nasterii din nou, sau a plecarii Acasa?.. Am plecati Acasa 5 dintre cei mai scumpi si dragi sufletului meu si am avut recent ziua de nastere a unuia. Ma gandeam si lacrimam: oare e sarbatorit?…
martie 17th, 2010 at 21:43
Nu stiu cum se face oierule ca te cam asalteaza cu laude mioarele…
martie 18th, 2010 at 00:15
Zakee, te incurajez sa scrii si tu si daca are miez, vei primi aprecieri. De la mioare si nu numai!
martie 19th, 2010 at 09:17
De m-as da de ceasul mortii… nu pot da decat ce mi-a fost dat
Nu pot fi oier-pastor cum nu pot fi-mparat, iar de vama m-am lasat;
Printre duzi imi duc viata-veacul… frunze pentru viermii de matasa,
Fii atenta: cand vorbesti cu mine, Anna lui Elcana, nu fi ca Penina, veninoasa !!!
Si de nu stiu stihuri ca oierul, totusi iti ofer matasuri sa ramai frumoasa.
martie 19th, 2010 at 21:36
Pentru post 10: Cred ca ma respecta, asa cum si eu te respect pe tine si nu te strig “da-te jos din dud…” cum i-ar striga matusa Marioara hotului de cirese… Precizez, prietene, ca Domnul cand s-a adresat lui Zakeu urcat in pom nu l-a mustrat/apostrofat, ci l-a chemat; stiai nu-i asa ?
Si nu te etichetez “arogant si ranchiunos”, ci ma bucur ca ma bagi in seama. Dar chiar esti rudenie cu acel Zakeu ce cu pocainta L-a primit pe Domnul in casa lui ?
martie 20th, 2010 at 08:12
Apreciez matasurile la justa valoare, multumesc. Veninoasa nu am fost…
Mai scrie…
martie 23rd, 2010 at 08:30
Ce sa scriu… ? Aud doar pasi vrasmasi
Pe sub duzii mei e plin de carcotasi !!!
David cand canta la oi, cum ati fi voi,
Doar la ‘naltimi prin varfuri, nu-n noroi;
Dar azi… Nici frunze-n duzi,
iar noi cu totii uzi…
Doamne, ai mila de noi
ne scoate din noroi!!!
martie 24th, 2010 at 01:04
Amin si Amin din nou!
martie 25th, 2010 at 21:41
Amin.
martie 26th, 2010 at 22:24
noroc de poeziile astea, altfel e jale mare.
martie 27th, 2010 at 00:01
De-mi permiti si de-mi permie si admin, iti raspund Carmen:
Jale mare ?! Eu as zice bai(a) mare…
Doar sa carcotim de mai suntem in stare !
Pe cand Domnul nostru este DA-AMIN…
Noi vorbim, vorbim, vorbim…
Si vorbim cam ceea ce nu stim !!!
martie 27th, 2010 at 09:26
Zakeu :
si cum vorba romanului are mai multe intelesuri,mai convins.
martie 27th, 2010 at 09:34
Mai bine zi vorbim care…ce stim …!
mai 12th, 2010 at 09:21
frumos trio: Zakeu-Anna-Oierul.