Mi-e dor…
Mi-e dor de ziua rasplatirilor eterne
Cand cerul si pamantul vor fugi,
Cand fata-n fata-L vom vedea pe Rege,
Si Slava Mirelui o vom privi.
In urma vi-for anii de suspine,
Dureri si lacrimi, plans si vreme grea,
Si vai adanci, si cioburi frante-n vreme,
Le vom uita atunci, in slava Sa.
Coroana ce-om primi-o va fi-n slava,
Si Numele Cel Sfant pe-a noastre frunti,
Si nici o lampa, nici o lumanare,
Nu vor mai lumina vreodata-atunci
Caci Mielul Insusi, fi-va El lumina,
Si-ntruchiparea stralucirii-n har
Si fiecare credincios al Terei,
Isi va gasi atunci supremul Dar…
Te-astept o Cer, astept sa intru-n tine,
Caci niciodata dorul nu-i mai greu,
Decat ca azi, cand valea de suspine,
Mi-o usurezi prin veacul de dureri,
Te-astept atat cat n-oi putea a scrie,
Te-astept mai mult, te-astept gandind la Tin’
Si n-oi uita nicicand, ca-n asta vreme,
Mi-ai dat de sus, un strop de har divin…
- Cristi Boariu
- Vizualizări: 886
- Comentarii: 1
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


(3 vot(uri), medie: 4.67 din 5)
























iulie 28th, 2010 at 07:58
“In urma vi-for anii de suspine,
Dureri si lacrimi, plans si vreme grea,”
sau poate:
In urma fi-vor anii plansi si verile pustii,
In fata, snopii stransi… Iubitule, cand vii ?