Nu ceda în luptă
te-ai pornit cu-avânt să duci a sfinţilor luptă
când te-a chemat Christos în oastea-i sfântă.
promis-ai atunci când lepădatute-ai de toate
că pentru el te vei lupta până la moarte,
că n-ai să te opreşti în greul multor bătălii
până când biruitor intra-vei în veşnicii,
nici chiar împins, lovit cu pumnii şi tras în jos
n-ai să renunţi la lupta bună-a lui Christos.
ale oboselii ape-nfuriate crunt lovesc în tine.
simţi cum puterea ta acum nu te mai ţine.
cerul ţi se pare sigur mut şi fără viaţă.
totu-i fără rost, deşerturi şi ochi de ghiaţă.
în scrum căzând victoriile tale de-altădată,
nu mai lupţi iubind cu inimă învăpăiată,
că nu-ţi mai auzi dorurile albe cum cântă
că te uiţi pierdut cum sabia din mână-i frântă.
atunci ţi se sparg pe frunte transpiraţii mii
şi sufletul îţi creşte-n urlet, rupt în aşchii.
lovindu-se de pietre genunchii ţi se izbesc.
râvna-ţi cade-n gol, elanurile te părăsesc.
zăreşti trântiţi în praf alte sute de eroi
când cauţi vreun sprijini înainte, înapoi.
când amăgirile cedării în piepi ţi se adună
toată lupta sfântă ţi se pare o minciună.
e greu să lupţi când alţii nu mai luptă,
să-ţi păstrezi haina curată şi neruptă.
de eşti căzut pe coatele-ţi cu sânge pline
mai luptă, luptă chiar şi doborât, creştine.
renunţă la gândul ucigător de-a renunţa,
dar nici cum şi niciodată învins tu nu te da.
strânge-ţi la suflet stropul de putere ce-l ai,
că se coboară săbii în rugi de sfinţi din rai
că frânge zările de iad Christos Biruitorul.
războiul e a lui şi el va stinge jarul.
tu ridică fruntea şi uită-te la crucea lui.
suferinţă mai mare şi luptă-n lume nu-i.
cum el a-nvins din pulbere până-n zenit
mâini încleştate trăgându-l sub rece granit,
aşa tu, luptătorule fii brav, neînfricat.
rupe matca în puhoi de apă revărsat.
ridică-te şi-n luptă apără credinţa ta
până-n clipa când ţi se opreşte inima.
31decembrie2004. petrică bistran
- Bistran Petrica
- Vizualizări: 1269
- Comentarii: 0
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


























