Ruga pentru Romania
Doamne, trezeşte România,
Şi pentru ea viaţa Ţi-ai dat,
Amâna peste ea mânia,
Mai mulţi să iasă din păcat!
În ţara multelor tradiţii
Destul de mulţi sunt pocăiţi;
Iartă fireştile ambiţii
De dragul celor preaiubiţi!
Doamne, înalţă România,
Remarc-o între naţiuni;
Credinţa ne fie mândria,
Toţi să-i respecte pe români!
Aici la răscruce de vânturi
Multe oştiri ne-au cotropit
Pune-ne Tu, te rog, în drepturi,
Înalţă-Ţi poporul iubit!
Doamne, preschimbă România
Şi-ncepe cu cei credincioşi,
Regenerează-i mărturia,
Să fim oameni evlavioşi!
Carpaţii, Dunărea şi Marea
Le-avem căci Tu eşti generos
Schimbă-ne Tu, Te rugăm, starea,
Iubind, să trăim mai frumos!
Doamne, trezeşte România,
Aceasta naţie creştină,
Fii Tu pentru ea, tăria,
În graţia Ta să rămână!
- Nelu Rosu
- Vizualizări: 1263
- Comentarii: 14
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor





























decembrie 9th, 2010 at 19:54
Nu-nţeleg:”Amâna peste ea mânia”?
decembrie 9th, 2010 at 23:20
Fiind o “Ruga pentru Romania” poetul a nazuit probabil stringenta “amanarii pedepsirii Romaniei” si a stilizat, concentrat comform cu nevoia metricii versului: “amâna peste ea mânia”
decembrie 10th, 2010 at 09:31
Oare chiar nu stiai frate Stefan Culda, dragule, ca pentru xyz si sacristiana, sosia lui, sau a ei, sau invers… e mai important ritmul cu care “bat valurile malurile”, decat incotro merge corabia si ce icarcatura poarta ?! De ce nu se duc oare la academie ??? Ce plata cred ca vor avea scrijeland aici vointa si dorinta lor peste silinta bietului incepator ?
Procedand asa cum ne-au obisnuit de ceva vreme nu fac decat sa indeparteze si sa descurajeze…
decembrie 10th, 2010 at 09:51
Mda.Romania ar cam merita pedepsita.Si cu toate rugamintile poetului,presimt ca vom fi pedepsiti rau de tot.Sper sa ma insel.
decembrie 10th, 2010 at 14:01
Nu doresc sa supun judecatii dorinta ta care iti face cinste, dar puteai la fel de bine sa o faci sub forma unei compuneri.Iarta, Nelu, dar ceea ce ai scris se ridica la nivelul unui copil de clasa a patra. Eu zic despre ce ai scris nu despre ce ai putea scrie.Ti-am citit cateva poezii net superioare celei de aici.De aceea am ramas surprinsa .
decembrie 11th, 2010 at 18:57
Mai fratilor,ce este asa de greu de inteles?
Ezechia s-a rugat si Dumnezeu i-a mai daruit 15 ani.
Apostolul Petru explica in a doua sa epistola sa ca Dumnezeu nu intarzie cu promisiunile, ci are o indelunga rabdare spre pocainta noastra.
Cat de nivelul clasei poeziei,nu vreau sa comentez insa m-as bucura ca criticul sa fie in stare sa scrie cu o clasa superioara.
Nu pierdeti va rog din vedere ca prima functie a poeziei crestine trebuie sa fie utilitatea, apoi estetica, mai ales ca avem de-a face cu o rugaciune.
La multi ani tuturor!
decembrie 12th, 2010 at 07:26
Prima functie a oricarei poezii este aceea de a incanta sufletul.Poti face din rugaciune o poezie dar daca nu poti atunci roaga-te asa cum te-a invatat Isus sa o faci si va fi cu mult mai util.
Bucura-te, dar fii atent la ce iti spun acuma ca nu e spre lauda personala ci spre lauda Celui care daruieste fiecaruia din harul Sau, unora mai mult , altora mai putin. Deci, bucura-te pentru ca cel care te critica, desi nu asta a intentionat, are si el cateva volume de poezii aparute si inca unul pe cale de aparitie. Las la o parte aprecierile ca sa nu zici ca doreste sa se inalte singur.Daca doresti o lamurire suplimentara iti stau cu placere la dispozitie.
decembrie 12th, 2010 at 14:23
@zyx-ule
Ma dezamagesti, mai ales atunci cand te vad sincer in afirmatii.La comentul 3 dai pe laturi in presupunerile tale si insisti sa ma convingi de ceea ce nu-i. Te autoinjosesti prin acest comentariu acid in care-l ironizezi nitel chiar pe Eminescu: (“valurile malurile”). Nu o cunosc personal pe sacristiana insa as dori sa ma identific in capacitatile ei de a scrie versuri. Citeste, sa vezi si tu o strofa cu “valuri-dealuri” din creatia autoarei:
“Îmi colindă sufletul pe dealuri
Vine cerul, vine peste mine
Simt pe buze unduiri de valuri
Mâna Ta puternică mă ţine”.
In mintea unui poet (compozitor sau consumator de poezie), versurile trec nitel prin ratiune dar incanta sufletul. Sa stii ca unduirile de valuri versificate nu trebuiesc simtite ad litteram. Pentru a fi poezie, cuvintele citite trebuie sa creeze in mintea cititorului imagini, amintiri, senzatii personale. In poezie nu-i ca in geografie, unde dealurile sunt intotdeauna maronii (ca pe harta) iar valurile neaparat albastre. Un poet vede altceva in realitatea inconjuratoare, punctand atingeri transcedentale in perceptie.
Apropo, n-as vedea-o pe sacristiana laudandu-si versurile din postura de sosie!
Stau si ma intreb, oare tie-ti lipsesc laudatorii, sau chiar ai nevoie de ei?
decembrie 12th, 2010 at 19:05
nu doresc sa-ti spun nimic alta, oierule, ca nu pot sa-ti spun xyz,decat ca mie nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa iau numele altuia ca sa creez confuzie in randurile citiorilor. Cei care nu il cunosc pe xyz pot sa-si creeze o imagine falsa despre el si asta nu mi se pare a fi tocmai corect. Il pretuiesc pe xyz, este adevarat, pretuiesc parerile lui, suntem pe aceeasi lungime de suflet sa-i zicem asa si nu pot sa gust sub nici o forma glumele de prost gust pe care le faci.Numele sub care am scris-sacristiana- este format din initialele numelui meu adevarat ,nu-mi place sa ma ascund sub nume de imprumut, de altfel mi-am dezvaluit si in alt loc
identitatea.Dar ca sa fie clar si ca sa se inteleaga ca imi asum intotdeauna responsabilitatea cu privire la cele pe care le afirm, numele meu este Sanja Cristea Tiberian si il voi folosi de acum inainte ca sa nu mai planeze nici un dubiu.
Daca cineva s-a simtit daramat din cauza celor spuse de mine, imi cer iertare, dar am facut-o in interesul lui si, daca s-a inteles asta, ma bucur. De altfel tot ce le-am spus lor imi suna si mie. Nu este nimeni obligat sa tina cont de parerile mele si cu atat mai putin tu dar atunci vin eu sa te intreb: De ce nu te-ai limitat la a scrie scurt si concis cateva cuvinte seci , o insiruire de date insotite de cateva trimiteri biblice despre pelerinajul tau ca sa nu mai fie nevoie sa umpli atatea pagini cu..ghici cum se numesc? epitete, metafore, comparatii, imagini …care, dupa cum ai afirmat, nu sunt importante?
decembrie 13th, 2010 at 11:57
La multi ani dragi crestini.
Haidem sa lasam la o parte vanitatile proprii si sa acceptam diversitatea de stiluri in unitate. Apreciez toate comentariile dumneavoastra ca fiind bine intentionate, insa pentru a fi mai obiectiv si clar in ceea ce am vrut sa spun, va rog sa cititi o parte din impresiile unui profesor laic si membru U.S.R.(Ioan Florin Stanciu) la al doilea meu volum, “Reverberatii crestne”
Sarbatori fericite in Domnul!
„Cititorul trebuie să înţeleagă mai întâi ceea ce spun şi
să nu fie uluit de modul cum spun”, pare să insinueze Nelu
Rosu printre rândurile poemelor sale, preocupat mereu ca
mesajul său să ajungă întreg şi curat la semenii săi şi să fie
înţeles, în primul rând în spirit şi literă. Din punctul acesta de
vedere, se renunţă, de obicei, la sensul figurat al cuvintelor,
iar metafora şi alegoria sunt rar utilizate, mijloace de cele
mai multe ori folosite din dorinţa copilărească de a epata şi
de a uimi cititorul prin efecte poetice îndelung şi obositor
repetate în poezia europeana a secolului trecut.
O idee care se întrezăreşte mereu printre rândurile
întregului volum este aceea că autorul se simte mântuit pe
sine numai dacă ar putea să salveze întreaga omenire. O
minunată lecţie de autosacrificiu şi de generozitate umană.
Oricum, Nelu Roşu este un poet matur care, instinctiv,
şi-a ales cele mai potrivite mijloace de expresivitate literară
pentru a da trup poetic, înaltei misiuni pe care şi-a asumat-o
şi pe care o împlineşte zi de zi cu neobosită învrednicire
decembrie 13th, 2010 at 16:25
@Nelu Rosu
Vreau sa te contrazic in comentul anterior (cu scuzele de rigoare). Fara figuri de stil, poezia nu-i poezie si poetul e amator. Nu-i usor sa metaforizezi realitatea, insa-i frumos si artistic. Copilaresti sunt pretentiile de a “epata” prin versuri de duzina si nu prin aliteratie, metafora, epitet sau hiperbola. Scuza-mi sinceritatea debordanta, insa pledezi voit in favoarea multor neaveniti pe taramul creatiei de poezie crestina. Poezia nu-i o predica, dupa cum spunea regretatul Ionatan Pirosca intr-un interviu. Nu poti sa intri-n rezonanta spirituala pe undele unor versuri care nu poarta-n ele amplitudine artistica si vibratie. Poezia e indefinibila dar asta nu insemneaza ca orice cuvinte-crotal, pot incropi versuri. Personal ma tem de avalansa incepatorilor fara chemare in domeniu. E vorba de stil, precum in muzica, dar eu il prefer pe Paco de Lucia, daca-i vorba de chitara si nu pe zongoristul Ion Petreus.
decembrie 14th, 2010 at 09:03
nu te imbata cu apa chioara, Nelu Rosu, in locul stimabilului as fi spus exact aceleasi cuvinte.Era singurul mod de a salva aparentele. Eu chiar nu va inteleg: de unde si pana unde ideea ca poezia crestina ar trebui sa se supuna altor reguli decat asa zisa poezie a “lumii”. Mesajul divin pe care il vreti transmis ar trebui, dimpotriva, sa va oblige si mai mult la a avea grija fata de modul in care este transmis si implica frumuseti artistice superioare celor folosite indeobste. Cati poeti crestini sunt trecuti in manuale si sunt invatati in scoli? Sa nu zici ca nu conteaza, nu este adevarat. Sub refuzul de a accepta aceste norme se ascunde in fapt neputinta de a scrie frumos despre Cel ce este cel mai frumos.Nu poti, nu ai destul har, fa altceva, roaga-te, traieste cu El in adevar si El iti va da cu siguranta harul care iti lipseste.
Tu nu trebuie sa te superi, dorinta mea sincera este de a ridica stacheta , asa cum zicea si xyz, nu te lasa amagit de vorbe asa zis favorabile. Nu intra intr-o stare de automultumire ca este in detrimentul tau, vei sfarsi prin a scrie o multime de platitudini. Fereste-te de locurile comune, imagini banale, apropie-te de Domnul mai mult si mai mult si vei vedea rezultatul.
Domnul sa te binecuvanteze cu har din plin!
decembrie 14th, 2010 at 16:15
Cine a spus ca nu sunt de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste excelenta poeziei crestine. Ma rog si imi doresc cu totii sa scriem excelent spre gloria lui Dumnezeu si incantarea si folosul cititorilor.Chiar daca personal nu totdeauna reusesc,nu suport nici eu platitudinea si blazarea.
La multi ani!
decembrie 15th, 2010 at 16:51
Eu cred că Dumnezeu merită să-I dăm tot ce avem mai bun, dacă se poate şi în ceea ce priveşte forma estetică a imaginii poetice.Recunosc faptul că, din păcate, nu totdeauna reuşesc.