Societatea Biblica din Romania

Să mă smeresc

Să mă smeresc la poala crucii Tale,
Să ardă lutul pământesc şi eul meu,
Şi prin perdeaua lacrimilor grele
Să văd iubirea Ta de Dumnezeu.

Să se topească-n sânge de salvare
Răceala ce cu mâini dibace a-ncleştat
Inima mea de carne simţitoare
Şi sufletul ce mult a alergat

Printre străini, să-şi afle împlinirea
Căci se simţea stingher, nefericit şi gol
Şi a aflat în lume doar pieirea
Deşi Pământului i-a dat ocol.

Dar n-a gustat din cupa pustiirii
Ce otrăveşte veşnicia dintr-un vis,
Ci a păstrat în taina curăţirii
Trupul şi gândul care nu s-au stins.

Şi a rămas în minte treaz la şoapte
Ce încercau să se strecoare-ncetişor
Şi n-a dat ascultare, nici dreptate
Cuvintelor care rănesc şi dor.

Şi s-a oprit la crucea-nsângerată
Proptită pe Golgota ce plânge iar
Şi picurii din dragostea-Ţi curată
Îmi dăruiesc deplin iertarea-n dar.

1 Stea2 Sele3 Sele4 Sele5 Sele (6 vot(uri), medie: 5 din 5)
Loading ... Loading ...

Oxentia Tourism

  • 1
    Ştefan Culda :
    octombrie 23rd, 2009 at 22:53

    Smerenia e darul harului după care se cunosc şi se recunosc adevăraţii credincioşi.Văd că perlele se înmulţesc pe zi ce trece.Multă binecuvântare în continuare.

  • 2
    Popescu Denisa :
    octombrie 30th, 2009 at 22:39

    Domnul sa te binecuvanteze pentru aceasta poezie.

Tu ce părere ai?




 

Bloguri pasi.ro

Un articol pe zi

Editoriale

Comentarii recente

Guess WHO/Guess WHAT

Poezii

Publicitate

Link-uri

Meta