SEMNE DE INTREBARE
Mereu, mereu, doar semne de-ntrebare:
Ce sunt ? Ce-am fost ? Ce, oare, mai pot fi ?
Mi-e zborul frânt de-un lanţ prins la picioare
Şi nu ştiu cum să-l rup să pot trăi…
M-am rătăcit şi nu găsesc cărarea
Să pot ieşi mai repede-ntr-un drum,
Nici rost nu am şi numai întâmplarea
Mai dă un sens trăirilor de-acum.
Mereu, mereu, aceeaşi întrebare
O tot framant şi-i caut un răspuns ;
Şi-o tot repet, dar nu mai am răbdare:
Când oare voi plăti îndeajuns ?
Nu ştiu să am nici vise nici ambiţii,
Doar om să mă mai simt îmi este dor,
Să fiu un simplu om, fără condiţii,
Să nu mai fiu doar piesă de decor.
Mereu, mereu, pun semne de-ntrebare
Negând continuu sensul absolut,
Chiar dacă sunt lovit în disperare
Mai merită să-mi pese de trecut?
As vrea sa ma praval la CRUCE,
Ca nu-s decat un plod in marele proiect
Si crucea mea de as putea a-mi duce
Nu mi-ar mai pasa de is, ori nu, destept !
- Dumitru Darie
- Vizualizări: 964
- Comentarii: 1
- Categorie: Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























februarie 23rd, 2010 at 09:53
Oaamenii care pun intrebari imi sunt mult mai apropiati decat cei cari sunt plini de raspunsuri !