Societatea Biblica din Romania

Sosit-a oare vremea

Sosit-a oare vremea, oare vine ora,
Vine ceasul plecării-n veşnicie?
Dorul te încearcă şi-ai vrea ( cine ştie?)
Să scapi de trupul morţii ce devoră.

Coboară parcă plumbul în oasele ce dor
Şi nu te lasă-n umbra stelelor arare…
În contingent, ca vierme târându-te-n pierzare,
Te mai atrage ţărna cu tot ce-i trecător…

Şi-atunci de ce-i o vreme ce ni s-a dat,
De ce mai suntem încă pe pământ?
Este vremea luptei şi a trudei sfinte,

E timpu-ncercării credinţei în Hristos,
E vremea pocăinţei, păstrării-n legământ,
E vremea plinătăţii trăirii-n Duhul Sfânt.

Stefan Culda

1 Stea2 Sele3 Sele4 Sele5 Sele (1 vot(uri), medie: 5 din 5)
Loading ... Loading ...

  • 1
    zakeu :

    …si-n ceasul plumbului ce-n oase doare,
    ori in penumbra lunii ce duios rasare,
    atatea mii de stele - ce ma dor - ratacitoare,
    in truda lor nesfanta, de ar fi macar arare,
    se tot perinda fara rost, ci doar isi fac carare…
    *****
    ce lucram? unde suntem? aud o voce-ntrebatoare!
    - cu munca mea, cu truda ta, cu fiecare adunare,
    de n-ai scadea, ci-ai aduna, macar la numaratoare…
    dar cand vorbesc numai si scriu se socoteste oare ?

Tu ce părere ai?