În adierea caldă, cu ochii închişi mă topeam.
Electrizant trecea prin mine fiecare pală de vânt.
Ploua cu petale de trandafiri
şi plângeam
şi-n vântul cald auzeam fiecare petală plângând.

Am deschis ochii:cerul albastru-mi zâmbea
şi-un lan de grâu se întindea cât tot pământul,
iar printre petalele de trandafiri se auzea,
din depărtări, cum soseşte călare,în tropot Cuvântul.

O,nu-i prea târziu să-i simţi adierea…
E Duhul Lui ce-şi ridică trandafirii din drum;
şi chiar dacă plouă ascultă-ţi
menirea
şi-aruncăte-n vânt, în Vântul Trezirii!Acum!