Veşnicie

Eu m-am născut să nu mor pe vecie!
Viaţa mea transcede timpul planetar,
Când trupul îngropat va sta sub glie
În aşteptarea marelui final…

În duh eu voi străbate căile lactee,
Mă voi muta-n ţinutul glorios,
M-oi odihni de luptele purtate,
De ocările ce-am dus aicea jos.

Eu am să port cu mine pe vecie,
Iubirea, ca trofeu aici desăvârşit,
Mă voi desfăta în sfântă părtăşie
Cu fraţii scumpi cu care am vieţuit.

Au fost aicea jos şi boli şi bucurie,
Lacrimi şi dureri ce apasă greu.
Trăind mereu desăvârşirea în umilire
Eu sunt acum crâmpei din Dumnezeu.

În slava slavei, mână-n mână cu iubirea,
Biruitoare voi păşi peste trecut,
Şi-am să sărut umilă, Sfânta Mână
Care fiinţa trecătoare, ţăndări mi-a făcut!

Zdrobirea, frământarea nu-i uşoară,
E greu să taci când eşti nedreptăţit,
Dar aurul se curăţeşte prin cuptoare
Şi încet, încet ajungi desăvârşit.

O veşnicie! Mă îmbrac cu tine
Şi stau acum, la un pas de infinit,
Aştept cu bucurie vocea ce o să-mi spună:
Acasă, în slavă, bine ai venit!

(5 vot(uri), medie: 4.6 din 5)

 Loading ...

• 1
  Ştefan Culda :
  februarie 10th, 2011 at 20:55

  ” Eu sunt acum crâmpei din Dumnezeu.” Minunat adevăr, foarte frumos exprimat. Har şi bucurie în continuare.

• 2
  sacristiana :
  februarie 12th, 2011 at 20:41

  Continua,Greta. Ai imagini deosebite, chiar foarte frumoase, cum zicea si Stefan dar ai si altele mai putin reusite.Mare atentie la metrica.Dumnezeu sa-ti dea har in continuare si sa citesc tot mai multe asemenea lucrari(cu retusurile de rigoare)Imi doresc sa crezi ca vreau sa te ajut.

• 3
  Greta :
  februarie 12th, 2011 at 21:43

  Vă mulţumesc pentru aprecieri şi sfaturi. Este important pentru mine! Ştiu că am multe de învăţat. Domnul să vă răsplătească!

• 4
  Oierul :
  februarie 19th, 2011 at 07:44

  În duh eu voi străbate căile lactee,
  Mă voi muta-n ţinutul glorios,
  (M-oi odihni de luptele purtate),
  Cand in sheol vor sta ostirile atee,
  Ce ocari ne-u aruncat aicea jos.

  Multumesc frumos Greta de-mi permiti sa-mi racoresc putin of-ul cu versul tau, contorsionat dupa situatia de urgenta !

  Ce pace sfanta-i in Eden !

• 5
  Greta :
  februarie 20th, 2011 at 16:49

  Mare adevăr grăieşti! Doar că pacea trebuie să o avem în noi din momentul întâlnirii cu Isus, şi nu sporadic, ci constant! Noi vom intra în Eden plini de pace, o pace care te ridică deasupra vârtejurilor vieţii cotidiene, în plină furtună tu eşti plin de pace. Dă-ne-o Doamne din belşug!

• 6
  zaharia b :
  februarie 23rd, 2011 at 09:09

  Nu vreau sa ma las usor dezamagit Greta, dar de cumva imi sugerezi ca de dragul pacii (ce reletiva este ea pe lumea asta !)trebuie sa abandonam lupta credintei… apoi iti amintesc spusele Mantuitorului “Nu am venit sa aduc pacea, ci focul pe pamant; si cat de mult doresc sa se aprinda numaidecat…” Citat din memorie.
  Este adevarat ca Marele Imparat i-a chemat pe unii sa fie menestrei, pe altii sa creasca oi, pe altii sa poarte arme.

• 7
  Greta : :
  februarie 23rd, 2011 at 19:46

  Pt. zaharia b:
  1. Eu vorbeam de pace ca roadă a Duhului, care inundă inima creştină, acea pace duhovnicească care arată stadiul la care a ajuns un mădular în trupul lui Cristos.
  “Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere”(Filipeni 4,7)Dumnezeu ne vrea asemenea Lui.
  “Pacea lui Cristos…să stăpânească în inimile voastre”(Coloseni 3,15)
  Când pacea stăpâneşte, atunci creştinul capătă strălucire divină.
  2. Cât despre textul de care vorbeşti.”Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ, n-am venit s-aduc pacea ci sabia.”(Matei 10.34)da, pare o discrepanţă la prima privire între textele citate, dar să nu confundăm pacea creştină cu pacea lumii.
  Grija de a nu păcătui trecuie să fie permanentă.Atunci când lumescul depăşeşte cadrul de relaţionare permis de Biblie noi trebuie să ne retragem dintre cei pentru care primează pacea lumească şi nu Cuvântul divin. Cu orce risc, noi apărăm Cuvântul Domnului, chiar dacă pacea dintre noi şi cei cu care ne confruntăm este în pericol.
  În textul din Matei este vorba de pacea dintre noi şi ceilalţi, pe când eu vorbeam de pacea interioară.
  3. În ce priveşte lupta credinţei şi pacea deplină, ele nu se exclud reciproc, ba dimpotrivă, pacea lui Cristos te ajută să duci lupta cea bună a credinţei.
  Sper că nu te-am supărat! Îţi doresc mult: HAR ŞI PACE!

Tu ce părere ai?