ZIUA DE « CRĂCIUN »

Zâmbeṣte Ziua de Crăciun de sub zăpezi
Că-i satul alb ṣi câmpul troienit, cât vezi ;
Soarele răsare greu ; ṣi are aură de fulgi…
Ṣi dinṭi de ger ṣi mantie de nea ‘în dungi’ !

Înfofoliṭi copiii ies acum timizi la săniuṣ
Asear-au fost a colinda, printre gheṭuṣ ;
Pe drum e « sticlă, ochi », maṣinile icnesc,
E roṣu codul rutier, dar unii… îndrăznesc !

Sub brad e liniṣte ṣi-o leacă de răcoare
Că e problemă lemnele de foc; ṣi doare.
Bugetul e cât e, dar mic, că criza e în toi ;
E bine însă că avem zăpezi; iarna e cu noi.

Că n-a mai fost aṣa, să spună tata mare,
Bugetul ṣi-a epuizat rezervele de sare…
Ṣi le făcuse pe trei ani ṣi uite că s-au dus
Ne aminteṣte-un crai, de-aici de la Apus !

E lumea năucită. Tulburaṭi cu toṭii ; Îs irozi !
E potop, măicuṭă: nod pe care nu-l deznozi,
Dar e Crăciun, că nu ṣtim altfél a-i zice
Intrusul nostru tolerat, un fel de apendice.

S-auzi doar Per Noel ṣi Santa Klaus peste tot
În ziua-n care se cuvine a rosti doar Savaot* !
Ṣi-n loc de îngeri să te-afume zeci de analiṣti
Ce vestesc doar criză; ṣi pretind că-s realiṣti !

Lăsaṭi părinṭi, copiii să se joace prin zăpezi
Lăsaṭi ṣi lumea asta să se-adune în grămezi ;
Proteste, greve, lupte ca de tauri peste tot…
Teroare, cataclisme, să le-aud chiar nu mai pot.

E ca pe vremea când robia în Egipt sfârṣi
Printre aleṣi, măcar un câine nu chelălăi…
E îngerul nimicitor cu sabia neîndurător ;
Veniṭi la Betleem ni S-a născut un Salvator !

E Prinṭul păcii sfinte, Urzitorul Mântuirii
Fără El nici o speranṭă nu rămâne omenirii
Veniṭi să Îi aducem ode ṣi colinzi de închinare
E lumea în derivă… până când El va apare.

Lăsat uitat în iesle… Nu rămâne El la mila lor,
Că a crescut ṣi-i pâine la săraci, lumină orbilor;
E taina-nṭelepciunii sfinte ṣi e Minunea Învierii,
Hristos în noi nădejdea slavei ṣi a mângâierii.

Când S-a născut, ’’irozii’’,  toṭi s-au tulburat…
Când i-a-nvăṭat preoṭi ṣi cărturari L-au refuzat ;
Nu fiṭi făṭarnici ca Pilat, nu v-alipiṭi de un intrus
Moṣ Crăciun e doar legendă, nu-i venit de sus !

(7 vot(uri), medie: 4.43 din 5)

 Loading ...

• 1
  carmen- :
  ianuarie 3rd, 2011 at 21:27

  “Cine te-a inspirat Domnule Autor?”

• 2
  Mircea :
  ianuarie 3rd, 2011 at 23:54

  Inspiratie polifactoriala

• 3
  zaharia b :
  ianuarie 23rd, 2011 at 09:35

  …sa imi spui cand la topit zapada vei lucra nitel si tu,
  ca vin cu calimara sa mi-o umpli; esti de-acord ori nu ?
  si apoi din versuri albe sa-ti dedic si tie un poem,
  ca, de nu, versuri pentru Cel din Slava, noua apa ca sa bem!

  imi cam pare mie(!)apa noastra-i poluata; ne produce “fumuri”,
  cand deschidem gura, nu iubire, nu mireazma: foc de tunuri!!!

  (incercare – esuata probabil – de a raspunde domnitei carmen)

• 4
  carmen- :
  ianuarie 23rd, 2011 at 14:36

  Multumesc Domnule Zaharia,
  voi sta departe de orice postare a dumneavoastra.

• 5
  CelCeCiteste :
  ianuarie 23rd, 2011 at 15:01

  Carmen, de ce iti pierzi vremea cu un biet versificator? poezea din categoria manele crestine.

• 6
  zaharia b :
  ianuarie 25th, 2011 at 12:44

  Da’ se poate, draga Carmen-utza ? Ce ma fac eu fara 21 de intepaturi?

  Dragii mosului ca imi sunteti ase de scumpi !!! Deie Domnul peste voi si indurare si binecuvantare si gand sfintit !

Tu ce părere ai?