Centrul gândirii pauline

În ultimele două secole preocuparea pentru epistolele apostolului Pavel a crescut considerabil. Teologi şi filologi de mare anvergură şi-au pus deoparte ani buni pentru a înţelege gândirea celui care a sistematizat, pentru prima dată, doctrina creştină.

Iată câteva propuneri prezentate sintetic alături de numele celor care le-au susţinut:

• doctrina justificării prin credinţă (E. Kasemann);
• doctrina reconcilierii (R.P. Martin);
• doctrina apocaliptică (J.C. Beker);
• doctrina vieţii noi în Hristos (C.J.A. Hickling);
• doctrina misiunii (E.P. Sanders)

O simplă lectură a epistolelor te pune în faţa unei doctrine capitale: justificarea prin credinţă. Pavel crede că îndreptăţirea/justificare este singura alternativă mântuitoare. Faţă în faţă cu rigorismul iudaic, într-o concurenţă evidentă cu iudaizatorii, marele apostol proclamă neprihănirea imputată. Omul (chiar şi evreul) nu este capabil să-şi confecţioneze neprihănirea, pentru că nu se poate justifica singur înaintea lui Dumnezeu. De fapt, omul este obiectul acestei îndreptăţiri divine, o îndreptăţire care se naşte la Golgota. Soteriologia paulină este centrată aşadar în jurul acestui concept.

Vorbind despre experienţa proprie sau formulând dogme, apostolul ne aduce în faţă şi marea temă a reconcilierii. Drama cosmică a Căderii şi-a găsit soluţia în Hristos. Prin El, Dumnezeu împacă lumea cu Sine, iar această împăcare este vitală. Drumul de la răzvrătire la conciliere este în general unul sinuos şi delicat. Dacă mai pui la socoteală natura căzută a omului, atunci lucrurile sunt chiar mai complicate. Prin natura lui, urmaşul lui Adam fuge de Dumnezeu. Tocmai de aceea istoria mântuirii este marcată de căutarea omului de către Dumnezeu. Pe când eram noi păcătoşi, El s-a gândit la noi, El ne-a găsit. Dumnezeu întinde mâna de împăcare prin jertfa lui Hristos, iar de la om se aşteaptă capitulare. Pavel a fost el însuşi cucerit de dragostea Lui, iar acelaşi lucru trebuie trăit de orice om care aspiră la mântuire.

Scrise pe un fond evreiesc şi unor comunităţi cu influenţe teologice iudaice, epistole sunt străbătute şi de un mesaj apocaliptic destul de clar. Pavel are grijă să arate cum al doilea Adam (Hristos) a rezolvat problema generată de primul Adam, iar totul trebuie înţeles în cheie apocaliptic. Hristos marchează începutul vremurilor din urmă, prin urmare tot ce se întâmplă de la El încoace trebuie interpretat într-o escatologie permanentă. Iminenţa Parusiei este un element central al acestei doctrine, iar aşteptarea ardentă a creştinilor este cu adevărat necesară. Deşi teologii sunt destul de împărţiţi cu privire la escatologia lui Pavel, conotaţiile apocaliptice ale cuvintelor lui este o realitate.

Redusă cu grijă la nivel individuală, doctrina creştină este ceva viu şi are de-a face cu viaţa nouă în Hristos. Departe de Pavel gândul să confunde creştinismul cu un set rece de reguli şi de practici. Nicidecum! Experenţial vorbind, apostolul este convins că Hristos trebuie să fie în noi, iar noi să trăim în fiecare zi cu el. A fi creştin este totalitatea existenţei umane, am putea spune. Comunităţile sunt îndemnate la o trăire autentică a credinţei. Succesul misiunii primare s-a datorat în bună măsură acestei trăiri naturale a principiilor divine. Dacă cele vechi s-au dus cu adevărat, cele noi nu întârzie să apară. Noua zidire se dezvoltă armonios, clădindu-se pe o disciplină spirituală zilnică.

Expansive în mesajul lor şi indiferent de subiectul abordat, epistolele lui Pavel mizează în mod clar pe misiune. O biserică locală odată deschisă era îndemnată să facă misiune în toată zona. Multe provincii au fost atinse de Evanghelie prin sârguinţa tinerelor biserici. Spiritul misionar al apostolului s-a transmis cu succes de la o generaţie la alta, fapt pentru care mulţi exegeţi se orientează spre această doctrină. La drept vorbind, e greu să citim epistolele pauline fără să observăm verva evanghelistică a fiecărei pagini.

Explicând lapidar ideile de mai sus vă mărturisesc o permanentă indecizie. E greu sa te aliezi cu una dintre tabere. Pare că toţi au dreptate. Doctrinele puse în joc sunt cu adevărat pauline. Epistolele le tratează cu multă atenţie şi claritate. Apostolul Pavel continuă să provoace minţile teologilor moderni şi să pună în încurcătură. Ce putem spune cu certitudine este centralitatea lui Hristos în toate aceste doctrine. Totul conduce cu gândul la El, totul gravitează în jurul sacrificiului Său mântuitor. Să-I rămânem fideli în fiecare zi şi să-L proclamăm cu îndrăzneală.

http://www.coramdeo.ro/

(2 vot(uri), medie: 3.5 din 5)

 Loading ...

• 1
  Mircea :
  august 30th, 2010 at 05:01

  A primit Pavel evanghelia de sus sau a conceput-o el ? .. Daca este rezultatul gandiri lui puteti sa dezbateti gandirea lui .Daca este revelatia lui Dumnezeu sunteti niste crestini atei .

• 2
  Adi.S :
  august 30th, 2010 at 08:08

  Mircea, s-ai ardem pe rug!!!!!

• 3
  Ghita Mocan :
  august 30th, 2010 at 12:36

  Mircea,
  Dacă iţi doreşti cu adevărat o dezbatere pe tema inspiraţiei şi a dreptului nostru de a face exegeză pe epistolele pauline, te invit pe blog (www.coramdeo.ro). Aici eu intervin foarte rar şi nu îmi propun să dezbat.
  Domnul cu tine.

• 4
  Iubire de Frumos :
  august 30th, 2010 at 17:43

  Mircea
  Dacă o să intri pe blog..,vezi să nu păţeşti precum cu clientul tău Rich..,

Tu ce părere ai?