„Confruntări” de Iosif Ţon – O carte despre cum îşi poate recâştiga Biserica autoritatea Duhului Sfânt

Este destul de uşor, atunci când trăieşti într-o societate în care principiile libertăţii de conştiinţă sunt respectate, să uiţi istoria plină de lupte şi de suferinţe a celor pe care Dumnezeu i-a ales să fie „campioni” ai credinţei, în mijlocul unei lumi pline de întuneric. De fapt, biserica creştină s-a ridicat tocmai datorită unor astfel de oameni, care depăşindu-şi slăbiciunile şi punându-şi toată încrederea în Dumnezeu, au reuşit să zidească o temelie puternică pentru libertatea de închinare a fiecărui om, conform cu credinţa pe care o are. Din rândul acestor oameni, face parte şi pastorul Iosif Ţon, care prin intermediul volumului „Confruntări”, ne pune la dispoziţie materiale pline de valoare pentru istoria bătăliei dintre ateismul comunist şi credinţa creştină.

Atlanta, Georgia, 27 iulie 1939

La peste 20 de ani de la căderea comunismului în România, s-ar putea ca pentru mulţi să nu mai prezinte interes ceea ce s-a întâmplat timp de 40 de ani în ţara noastră. Cea mai mare greşeală ar fi să uităm ce s-a petrecut atunci, să ştergem cu buretele toată seria de nedreptăţi, persecuţii şi încălcări flagrante ale drepturilor omului şi astfel, să devenim nu numai lipsiţi de apreciere, dar şi vulnerabili faţă de întoarcerea, oricând posibilă, a unor noi forme de despotism. Istoria anilor grei ai comunismului „biruitor” nu trebuie uitată şi nici nu trebuie să se repete în vreun fel. Iată de ce, volumul „Confruntări” ne oferă posibilitatea de a păstra vie memoria faptelor rele din acele timpuri, pentru ca ele să nu mai revină.

În acest sens, gândul central al acestei culegeri de documente este bine sintetizat de Declaraţia făcută la Congresul Mondial al Bisericilor Baptiste, desfăşurată la Atlanta, Georgia, în 27 iulie 1939. „Nici un om, nici un guvern şi nici o instituţie religioasă, civilă, socială sau economică nu are dreptul să-i dicteze vreunei persoane cum să se închine lui Dumnezeu sau dacă să se închine sau nu. În continuarea practicii noastre constante, suntem imperativ constrânşi să insistăm din nou, asupra deplinei menţineri a absolutei libertăţi religioase a fiecărui om, de orice credinţă sau fără credinţă.”

„Cine îşi va pierde viaţa?”

În continuare, suntem plăcut surprinşi de prospeţimea conceptelor pe care Iosif Ţon le exprimă într-unul dintre documentele marcante, scrise împotriva regimului totalitar, intitulat „Cine îşi va pierde viaţa?”, întocmit în anul 1973.

Prin intermediul unei prezentări sintetice de excepţie, Iosif Ţon ne conduce prin istoria conceptului libertăţii de conştiinţă, de-a lungul veacurilor. În final, autorul aplică elementele de dogmatică creştină cu privire la liberate, la situaţia cultelor religioase neoprotestante, din România comunistă. Oferind o binemeritată lecţie autorităţilor statului referitor la respectarea drepturilor omului, stabilite prin Declaraţia de la Helsinki şi având şi curajul de a distribui acest manifest document, Iosif Ţon transpune în practică ceea ce el a studiat atunci când şi-a realizat teza asupra martirajului.

Libertatea copiilor lui Dumnezeu

În privinţa libertăţii pe care Dumnezeu o recunoaşte omului, Iosif Ţon nota: „Cristos a plecat de la premiza că omul este liber să îşi aleagă destinul, că el are nevoie să experimenteze puterea eliberatoare a Evangheliei, înainte de a găsi această libertate, pe care Pavel a numit-o libertatea copiilor lui Dumnezeu.” În continuare, el spune, citând din Declaraţia de la Atlanta: „Religia adevărată se sprijină pe convingerea că fiecare om poate să intre în legătură directă cu Dumnezeu. A-i nega vreunui om deplina exercitare a acestui privilegiu, înseamnă a-l priva pe individ de dreptul lui cel mai sacru şi de a-i viola demnitatea şi valoarea ca fiinţă umană.”

Pornind de la aceste principii, Iosif Ţon demască complotul pus la cale de autorităţile comuniste, care acţionând din interiorul bisericilor neoprotestante, prin intermediul conducerii acestora, şi-a impus un sistem bine gândit de subminare a dezvoltării lor, sub aparenţa menţinerii libertăţii de conştiinţă. Acest duplicitarism nefast, manifestat de autorităţile comuniste, este pus în evidenţă de autor, care subliniază nevoia mutării centrului spiritual al bisericii de la conducerea organizată, la Cel care este Capul - Isus Cristos.

Stăpânul nostru suprem este Dumnezeu

„Ceea ce vrem să spunem este că prin reglementările şi instrucţiunile nescrise, bisericile au fost împinse într-o situaţie neconstituţională, nestatutară şi nebiblică. Este timpul să ne oprim si să ne întrebăm unde am ajuns, cum de am ajuns unde suntem şi dacă este bine asa. Iar dacă ajungem să vedem că nu este bine, să avem curajul să ne întoarcem de unde am căzut şi să ne refacem fiinţa biblică, nou-testamentală, aşa cum vrea Domnul nostru, Isus Cristos.”

Aceste cuvinte curajoase ale lui Iosif Ţon sunt însoţite şi de nişte cereri precise pentru oprirea imixtiunii autorităţilor de stat în administraţia bisericii, dincolo de ceea ce este legal, conform tratatelor internaţionale. „Biblia ne învaţă să preţuim ţara în care trăim şi să stimăm autorităţile ei, să le dăm tot ceea ce le aparţine acestora. Dar Biblia ne mai învaţă că Stăpânul nostru suprem este Dumnezeu şi pentru noi, autoritatea Lui este cea care ne cere angajare necondiţionată şi deplină.” Urmarea răspândirii acestui document se poate intui uşor. Nu a fost simplu pentru Iosif Ţon să facă faţă autorităţilor comuniste şi temutei securităţi.

Pe de altă parte, contextul internaţional era într-un proces de schimbare, iar dorinţa autorităţilor statale din România de a obţine „Clauza naţiunii celei mai favorizate” din partea SUA a condus la oprirea unui şir nefast de evenimente, care s-ar fi încheiat cu lichidarea fizică a autorului. Lucrul cu adevărat deosebit este acela că acest document ajuns peste hotare, a silit autorităţile comuniste să îşi revizuiască comportamentul faţă de cultele neoprotestante şi să dea curs acelor cereri privind neamestecul lor în viaţa internă a bisericii.

„Manifest creştin”

Un alt document cu un profund caracter istoric şi spiritual al acelor timpuri este aşa-numitul „Manifest creştin”, care se constituie ca o replică la „Manifestul comunist” scris de Karl Marx. Mergând pe principiul opunerii la teza ateismului comunist a unei antiteze bazate pe conceptele religiei creştine, pastorul Iosif Ţon demonstrează în mod admirabil, faptul că societatea comunistă a fost incapabilă în a produce acel om nou, „constructor devotat şi conştient al comunismului.” Singura învăţătură capabilă să producă un om nou este cea creştină.

„Să spunem direct şi deschis ceea ce credem şi ceea ce vom căuta să demonstrăm în continuare: cauza pentru care nu se realizează omul nou este tocmai ideologia materialistă, atee. Fiindcă aceasta este piedica cea mai formidabilă care a fost înălţată vreodată, în calea formării caracterului nobil al omului.”

Sufletul omului este însetat după lumea spirituală

Examinând obiecţiile împotriva credinţei aduse prin intermediul materialismului dialectic, conceput de Marx şi Engels, precum şi prin tezele evoluţioniste ale lui Darwin, Iosif Ţon ne oferă o imagine sintetică asupra lipsei de fundament ideologic al acestor învăţători, relevând contradicţia de fond a acestora. Sistemul comunist destinat să producă apariţia omului nou, era el însuşi cauza care împiedica dezvoltarea unui om cu adevărat nou, superior din punct de vedere moral şi spiritual.

„Ceea ce se poate constata este că materialismul a creat în oameni un imens gol spiritual. Sufletul omului nu poate fi satisfăcut numai prin bunuri materiale şi culturale; el este însetat după lumea spirituală şi nu poate fi satisfăcut decât în contactul viu cu aceasta.”

Locul creştinului în socialism

În continuare, autorul consemna: „Lucrul pe care-l dovedesc cu claritate toate faptele istorice este că religia creştină în forma ei autentică a fost cea care a reuşit într-un mod nemaicunoscut în istorie, să creeze un om moral şi o societate curată şi că prăbuşirea credinţei a avut ca rezultat prăbuşirea moralităţii societăţii în ansamblul ei.” Acest manifest creştin lansat în cursul anului 1974 defineşte în cele din urmă, „Locul creştinului în socialism”, reliefând faptul că nu este corect statutul de toleranţă acordat creştinilor neoprotestanţi.

„De Isus Cristos se tem numai aceia care ar vrea să transforme lumea întreagă, dar care se tem ca această transformare să înceapă în ei înşişi, în propriul lor caracter. Revoluţia trebuie  să înceapă în noi înşine, în fiecare dintre noi şi aceasta o poate face numai acela care a iubit omenirea atât de mult, încât S-a răstignit pe Sine pentru ea.” Întrebarea finală a acestui manifest era în ce măsură comunismul avea să accepte creştinismul autentic şi dacă avea să respecte libertăţile fundamentale ale omului.

Schimbarea de direcţie a persecuţiei religioase după 1974

Răspunsul îl cunoaştem - comunismul a respins o astfel de ofertă, iar în cadrul documentului „Schimbarea de direcţie a persecuţiei religioase după 1974″, vedem cum autorităţile statale au trecut la alte forme de discriminare şi înăbuşire a cultelor creştine neoprotestante, prin retrogradări sau disponibilizări, prin amenzi pentru adunările în familie şi mai ales, prin persecutarea studenţilor şi elevilor creştini. Ca urmare a acestor lucruri, Iosif Ţon, alături de încă patru personalităţi marcante ale creştinismului evanghelic din România a întocmit un manifest numit „Chemarea la adevăr”, care a fost citit la postul de radio „Europa liberă”.

„Persecutarea noastră începe prin atitudinea generală a autorităţilor de la toate nivelurile faţă de noi, credincioşii. Pretutindeni suntem priviţi ca duşmani, ca oameni ai unui trecut care trebuie extirpat, ca anacronici, ca indezirabili. Ni se spune mereu şi deschis, că noi nu avem loc aici, că suntem periculoşi, că stricăm unitatea naţiunii, că subminăm regimul.” Aceste cuvinte scrise în anul 1977 ne dovedesc un spirit plin de curaj, abnegaţie şi jertfire de sine. Şi nu întâmplător trebuie menţionat acest lucru, pentru că toţi semnatarii aveau să fie supuşi detenţiei, anchetelor brutale şi persecuţiei.

„Învăţăminte spirituale”

Lupta împotriva comunismului ateu din România nu a fost nici simplă şi nici uşoară. Aceste documente stau ca mărturii ale celor care au avut curajul să urmeze pilda lui Isus Cristos şi a apostolilor Săi. Un lucru extraordinar pe care Iosif Ţon l-a descoperit, având ca bază inspiraţia Sfintelor Scripturi a fost acela al căderii comunismului. Acest lucru l-a condus la speranţa unui timp în care credinţa avea să fie liberă, când ateismul pretins ştiinţific şi impus cu forţa avea să dispară şi când Evanghelia avea să fie predicată în toată libertatea pe plaiurile româneşti. Faţă de alţi colegi de generaţie, care nu vedeau decât o întindere progresivă şi universală a comunismului, Iosif Ţon a avut intuiţia timpurilor pe care azi le trăim.

Iată de ce, în ultima perioadă a comunismului, atenţia sa s-a concentrat pe formarea noii generaţii de predicatori, care să aducă lumina Cuvântului în spaţiul românesc. Aici poate, se observă cel mai bine, nu numai talentul de evanghelist, dar şi cel de lider spiritual de excepţie al autorului. La finalul volumului „Confruntări”, sub titlul „Învăţăminte spirituale”, putem citi prin intermediul a două interviuri, realizate de postul „Radio Vocea Evangheliei”, opiniile, întrebările, frământările, dar şi răspunsurile pe care le-au găsit în acea perioadă tulbure, pastorul Iosif Ţon şi soţia sa, Elisabeta.

Intervenţia Sa în mijlocul evenimentelor istorice

Putem spune că experienţa familiei Ţon este un exemplu pentru ceea ce înseamnă a fi un adevărat creştin, care Îl mărturiseşte pe Isus chiar şi în vremuri de negură şi de încercare. Şi astfel, ne putem gândi că niciodată întunericul spiritual al acestei lumi nu va fi atât de dens, încât să-i distrugă pe cei ce aleg să rămână alături de Hristos. „Istoria nu este numai o înşiruire de fapte umane. Cel care crede în Dumnezeu şi a învăţat să umble cu Dumnezeu ştie să vadă intervenţia Sa în mijlocul evenimentelor istorice.”

Octavian D. Curpaş

www.phoenixmission.org

(3 vot(uri), medie: 3.67 din 5)

 Loading ...

• 1
  gunoierul :
  Decembrie 30th, 2009 at 17:40

  adica o pierduse?
  de ce?

• 2
  Ştefan Culda :
  Decembrie 30th, 2009 at 18:49

  Toată stima pentru toţi credincioşii, mulţi şi anonimi, indiferent de confesiune, care şi-au păstrat curăţia in acele vremuri de restrişte,fără să facă vre-un compromis.Noi am văzut, la vremea respectivă, in persoana fratelui Iosif Ţon, un fel de Moise al românilor, atitudinea şi predicile lui ne-au încurajat foarte mult.Apreciez obiectivitatea autorului articolului.Doresc fratelui Ţon şi familiei sale AN NOU şi mulţi ani plini de pace şi bucurie.

• 3
  outward bound :
  Decembrie 30th, 2009 at 21:10

  “Confruntari” se va dovedi o carte de mare succes,foarte bine vanduta,aducatoare de multa lumina si claritate, scrisa de cel mai cernut,cel mai incercat si cel mai criticat predicator roman. Vestitor incercat, in lupta cu deavolul si cu…. fratii lui,cu vasta experienta de viata,calatorind in tineretea lui,nu pe drumul Damascului ci….spre Oxford !.

• 4
  Carmen :
  Decembrie 30th, 2009 at 22:34

  Trebuie sa invatam , sa pretuim si sa iubim astfel de oameni.
  Dumnezeu sa-l binecuvinteze pe Iosif Ton si sotia lui.

• 5
  mircea :
  Decembrie 30th, 2009 at 23:29

  vitelul care alapteaza la doua vaci nu v- a murit niciodata de inanitie.

• 6
  outward bound :
  Decembrie 31st, 2009 at 03:29

  mircea 4.Nu tocmai,una din vaci ,fara spirit matern,l-a intarcat in mod vitreg si l-a lovit si cu copita!; banutii necesari studiilor, proveniti din “dragostea baptistilor” i-au fost opriti si in final a fost impins afara,fara sansa sa-si poata termina acel seminar bucurestean, supravegiat,structurat,canalizat si controlat in cele mai mici detalii….de secure !.Inca de atunci ,Dumnezeu incepuse marele lui plan de educare ,de cernere si de crestere la maturitate, a acestui om ales de EL ,sa-i vesteasca ADEVARUL !. Pentru al creste si a ajunge la maturitatea si la statura de acum,Iosif Ton trebuia sa treaca prin filiere greu de acceptat, prin crunte incercari ,esecuri ,dezamagiri,sacrificii !. Trebuia sa vada ,sa studieze si sa cunoasca in zeci si zeci de ipostaze,psihologia auto-sugestionala de orbire, a pretinsilor crestini !.Sa infrunte prefacatoria si sa ingaduie imbratisarile”afective”, sarutul gretos de dulce ,al lui Iuda !.Pana nu ajungi sa fi vandut,lovit si scuipat in fata de chiar fratii tai, nu vei putea cuprinde si intelege in intregime si in aprofunzime ADEVARATA DRAGOSTE ,fondata in Golgota !.Insasi faptul ca nu l-a ascultat pe pastorul Wurmbrand ,sa ramana in West,EL URMA O PREDESTINARE CU DEZNODAMANT TARDIV ,DAR SANATOS, ADUCATOR DE LUMINA SI CLARITATE !.Fara acest examen ,el nu ar fi ajuns la statura la care Dunezeu a vrut sa-l creasca !.In vremea MARILOR VANZARI din culise,in vremea cand martirii lui Isus mureau in temnite si in lanturi,cand persecutia era dezlantuita ,acel seminar ,nu forma si nici nu pregatea predicatori reali ci doar actori !.Era acoperit, fondat si sustinut de o umbrela navetista ,ce zornaia iudaic! . Dumnezeu l-a luat dintr-un focar contagios,l-a scos afara ,desi el, atunci ,privind in chip intunecos,nu intelegea lucrul acesta !.Uneori, procesul de inoire a mintii, de maturizare in Via Domnului, dureaza trei, patru decade !.Iosif Ton a studiat in Anglia cu banuti proveniti de la sarmana si firava vacuta ce pastea pe islazul colectivului,posesoare de reala dragoste a fratilor penticostali !. Puteti sa-l intrebati !.
  Bunul Tata ,Atotcunoscator, stia ca acest om ,cu inima sincera si plina de curaj pentru a vesti Evanghelia lui Hristos, va construi spre finele vietii lui,PUNTEA DE NEZDRUNCINAT A UNITATII DRAGOSTEI CRESTINE !.EA VA LEGA SI VA UNI IN SCURT TIMP,O MULTIME DE BISERICI CE-L SLUJESC PE ISUS, INDIFERENT DE APARTENENTA LOR !.DUMNEZEU SA-I DEA SANATATEA NECESARA SA-SI DUCA LA BUN SFARSIT SARCINA !

• 7
  Carmen :
  Decembrie 31st, 2009 at 06:32

  BRAVO Mircea!

• 8
  George W.Galis :
  Decembrie 31st, 2009 at 08:23

  Un martir englez, cand a fost dus la esafod sa fie decapitat, a
  spus: ” Mai bine sa mor de o mie de ori, decat sa-mi patez
  constiinta, a carei curatenie si stralucire ma intereseaza mai mult decat orice pe lume.”
  “Timoteie, pastreaza credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut si au cazut dela credinta.”

• 9
  gunoierul :
  Decembrie 31st, 2009 at 09:01

  bravo,bravo,mircea,doar ca vitelul suge si vaca alapteaza,asa ca vitelul tau e mort de-a binelea si de tare multa vreme,saracu`

• 10
  pacatosul :
  Decembrie 31st, 2009 at 14:14

  TON-SCARAOSKI

• 11
  MIrcea :
  Decembrie 31st, 2009 at 16:22

  @6
  in acest caz alaptarea este un cuvant de specialitate.

• 12
  George W.Galis :
  Ianuarie 1st, 2010 at 19:55

  Dr. Iosif Toon este unul dintre cei mai controversati Lideri crestini romani. Dece oare?(Why?) Fiecare dintre noi, vom
  merge inaintea “Scaunului de Judecata a lui Hristos, ca sa
  dam socoteala de binele sau raul pe care l-am facut pe cand eram in trup aici pe pamant. Va fi aceia zi, o zi “glorioasa”?
  Pentru cine?

• 13
  George :
  Ianuarie 1st, 2010 at 20:19

  Se spune ca dupa razboi,multi viteji se-arata. Cartea aceasta este o marturie vie cu privire la experienta unui om care intr-adevar, a luptat pentru credinta, in timpul comunismului. Faptele sale, vorbele sale sunt scrise in acest volum si stau drept marturie. Daca tot sunt atatia care arunca piatra, ar fi bine sa ne spuna, ei ce au facut in vremurile de intuneric, de ateism, cand credinta era un lux. Ce ar fi sa vorbeasca aici macar despre o fapta marunta, despre o vorba spusa in apararea credintei crestine. Si inca un detaliu. Sunt multe persoane care au citit aceasta carte si au fost impresionate de experienta relatata de Iosif Ton. V-ati gandit ce impresie creeaza asupra acestora, astfel de comentarii? A bloga pe un site crestin nu e totuna cu a bloga pe site-ul unui tabloid sau al unui ziar oarecare. Se mai spune printre altele, ca nobletea obliga, iar a fi crestin cu adevarat e un titlu de noblete care intr-adevar, obliga.

• 14
  Ţilea Marinel :
  Ianuarie 2nd, 2010 at 00:01

  Teologia este ştiinţa care încearcă să se apropie de “intimitatea lui Dumnezeu..”
  Dar uneori chiar nu reuşeşte..,î-i lipseşte smerenia ..!

• 15
  pacepa :
  Ianuarie 3rd, 2010 at 14:48

  D-l tson ar trebuii odata si-o-data sa-si recunoasca duplicitatea. Orizonturi Rosii il caracterizeaza bine pe el.

• 16
  gunoierul :
  Ianuarie 3rd, 2010 at 19:36

  Marinel

  logic e ca Dumnezeu sa cheme,sa se apropie,nu ca omul sa dea buzna peste Dumnezeu,cu tot felul de teorii,hai sa le spunem chiar ce sint:supozitii.

  sa nu dam cu bita in cer,cumva.

• 17
  gunoierul :
  Ianuarie 3rd, 2010 at 19:45

  smerenia umana inseala,are si fatete duplicitare

  smerenia pe care o vrei in inima,cuminte asezata si netrimbitata in gura mare,parca-parca se mai apropie de adevar

• 18
  Nina :
  Ianuarie 3rd, 2010 at 23:29

  Pacatosul 10:

  Pentru care motiv il ponegriti in asa hal? Ce v-a facut, cu ce v-a jignit, sau ce greseli a comis?

• 19
  gunoierul :
  Ianuarie 4th, 2010 at 08:43

  mircea
  si in literatura de specialitate,tot vaca alapteaza,nu se spune vitelul alapteaza
  vitelul alapteaza numai in viitorul eventual,si daca e vitelusa.

• 20
  gunoierul :
  Ianuarie 4th, 2010 at 08:46

  lasa-i,Nina,nu s-au impiedicat ei de un imparat,sa se impiedice de-un gunoier!
  lasa-i sa mearga unde au de mers

• 21
  outward bound :
  Ianuarie 4th, 2010 at 19:38

  5.mircea. Daca as reusi sa desenez un vitel culcat pe-o parte si doua vaci impertinente,ce tin neaparat sa fie alaptate de el, probabil caricatura mea ar ajunge valoare publicitara a ridicolului !

• 22
  mircea :
  Ianuarie 4th, 2010 at 20:59

  @21
  Apeland la informatie ai fi renuntat in a ma contrazice . Cuvantul suge este considerat un cuvant vulgar. In literatura de specialitate se foloseste cuvantul alaptare .”Alaptarea viteilor , mieilor , etc” .
  Cat despre copita ,tin doar sa-ti amintesc despre “foot in the mouth disease ” .Ea se aplica doar pentru acei care au flexibilitate .

• 23
  outward bound :
  Ianuarie 5th, 2010 at 18:51

  Sant foarte putini vorbitori de limba romana cu talent in a vorbi direct si deslusit, a se putea exprima cald ,clar ,limpede,nesofisticat, pe intelesul tuturor.Cauza unei astfel de vorbiri libere, nefortate, nu releva o pregatire teologica superioara,demonstrativa, suportata, aparata ,sustinuta de vre-un titlu ori vre-o diploma ci de….sinceritate !Mantuitorul ,nici atunci cand a ajuns in fatza fariseilor, nu a apelat la filosofie , la cuvinte mestesugite sofisticat pentru impresie.Le-a vorbit direct, clar, limpede.Precum Richard Wurmbrand, Billy Graham ,si Iosif Ton este in posesia acestui mare dar..al simplitatii in exprimare,in vorbire. Aceasta este o punte foarte solida ce leaga pe ascultator ,de cel ce vorbeste.Criticii lui Iosif Ton,pentru ca sant lipsiti de acest dar, aluneca si cad foarte repede in PLASA gelosiei si a invidiei…vorbind si facind comentarii analitice..din mijlocul ei !.
  Una din cele mai bune carti ale lumii crestine este: ” Just as I am”,publicata in 1997. “Asa cum sunt ” este autobiografia lui Billy Graham.Ea contine similaritati izbitoare si banuesc ,un indrumar folosit de I.T. cand s-a decis sa scerie”Confruntari” .Simplitatea si modestia, sant virtuti ce stau la baza si succesul oricarei publicatii crestine !

• 24
  Ţilea Marinel :
  Ianuarie 6th, 2010 at 11:28

  outward bound : 23
  Pe Billy Graham nu-l cunosc am citit cartea lui despre îngeri..,nu spune mare lucru raportat la faima dânsului..!
  Richard Wurmbrand,am citit din scrierile dânsului..,pe Iosif Ţon i-am ascultat perdicile..,-

  -
  În timp ce predicile lui Ţon, efectiv mă obosesc golite fiind de Sfântul Duh pe care-L persiflează (ironizează).
  În schimb predicile lui Richard Wurmbrand,mă odihnesc.
  Cât despre darul vorbirii din scripturi raportat la Iosiv Ţon chiar nu sunt invidios sub nici o formă.

• 25
  Ţilea Marinel :
  Ianuarie 6th, 2010 at 11:37

  Una este să vorbeşti despre scripturi..,(teologia catafatică)(raţională),şi alta de la scripturi (teologia apofatică)(negrăită),-Ap.Pavel spunea că nu există cuvinte pt. a putea vorbii de Dumnezeu.
  Iar Evagrie Ponticul Spune Că Cine este teolog se roagă cum trebuie..,iar cine se roagă cum trebuie “este..”teolog.
  -
  Eu chiar nu cred că Ţon se roagă cum trebuie..,-
  Aşa că : chiar nu este “teolog…”

• 26
  Ţilea Marinel :
  Ianuarie 6th, 2010 at 11:43

  Cine persiflează darurile şi lucrările Sfântului Duh este un sol al satanei..,

• 27
  Ţilea Marinel :
  Ianuarie 6th, 2010 at 11:44

  Iar lucrarea î-i este dată pe faţă aşa cum dealtfel vedem şi auzim..,

• 28
  Ionel :
  Ianuarie 8th, 2010 at 05:32

  Dr. Iosif Ton is a man second to none.
  Fr. Octavian Curpas apreciem articolul d.voastra in referinta la cartea “Confruntari”.
  Multumim lui Dumnezeu pentru lideri spirituali ca si Dr. Ton.

• 29
  gunoierul :
  Ianuarie 10th, 2010 at 01:27

  marinel
  eei,cine persifleaza “…”?!
  n-ai auzit ca satana,mai nou,Il ridica in slavi pe Dumnezeu,ca sa scape de monitorizare,pe de o parte,pe de alta baga bete in roate,ca sa-I faca nume prost si ca oamenii sa spuna ca uite,realitatea e ca e ca satana,el conduce

Tu ce părere ai?