Cronica unei cărţi anunţate: 2 ani, 6 luni, 3 săptămâni şi 3 zile

Au cărţile destinele lor, spuneau latinii. Nu doar originalele, ci şi traducerile, adăugăm noi. Adesea drumul sinuos dintre proiectarea şi realizarea lor ne rămâne ascuns. Prea adesea trecem cu vederea faptul că orice carte adună între paginile ei multă aşteptare, perseverenţă şi trudă, mai ales din partea unor oameni care vor rămâne necunoscuţi marelui public. Cei interesaţi de drumul “Bucuriei” pot citi mai jos cronica momentelor principale, de la clipa în care am cumpărat originalul, până la momentul în care am ţinut în mână cartea în limba română.

3 nov. 2005 Comand pe amazon.com autobiografia lui Lewis. Nu-mi mai aduc aminte cum am dat de ea, dar ştiu că mi-a stârnit curiozitatea. Am citit-o în vacanţa de Crăciun 2005.

9 nov. 2006 Îi scriu Mirelei DeLong (director editorial Logos) cu o primă propunere de a traduce cartea în româneşte. Aflu că drepturile de traducere se obţin greu. Mă hotărăsc (ce curaj) să mă adresez direct editurii Humanitas (care a publicat deja 7 titluri din Lewis).

26 nov. 2006 Scriu directorului editorial, prin intermediul secretariatului de redacţie. Niciun răspuns. Emailul meu începea ingenuu cu „Domnule director editorial”.

13 dec. 2006 Între timp aflu că „domnul director” este de fapt o doamnă - Lidia Bodea. Îi scriu şi reînnoiesc propunerea de traducere. Uit să ataşez la email mostra de text promisă. Abia a doua zi descopăr lipsa. Retrimit textul.

3 feb. 2007. Primesc răspuns (nesperat). După 7 săptămâni.

21 mar. 2007. Îmi scrie redactorul coordonator al seriei “Memorii/Jurnale”: „You are hired”.

14 mai 2007. Avem „drepturile” pentru Lewis. Pe 17 mai semnez contractul şi îmi propun ca deadline (nerealist) 15 august, prelungit apoi la 15 septembrie (iarăşi nerealist), prelungit apoi la 30 noiembrie.

30 oct. 2007. Termin traducerea şi o trimit (însoţită de peste 170 de note explicative). Corespondenţa cu Paul Leopold, Walter Hooper, Arend Smile şi mulţi alţii cuprinde sute de emailuri.

5 apr. 2008. Primesc feedback la traducere. Îl parcurg, mă explic, accept, combat. Cartea intră la formatare.

5 mai 2008. Primesc coperta cărţii, cu o fotografie care nu-i este cunoscută nici măcar lui Walter Hooper.

6 mai 2008. Primesc PDF-ul cu paginarea cărţii, pentru o ultimă lectură. Parcurg cartea în 2 zile şi trimit ultimele corecturi.

28 mai 2008. Ridic de la redacţie primele exemplare ale cărţii.

Au trecut 2 ani, 6 luni, 3 săptămâni şi 3 zile.

[Estimp, multă, multă rugăciune.]

DISCLAIMER: Subsemnatul, traducătorul cărţii, lucrează şi ca editor şi ştie ce înseamnă munca de editare şi întâzierile care survin aproape inevitabil în procesul de publicare a unei cărţi. Postarea de mai sus este menită să-l ajute pe cititor să aprecieze şi mai mult cărţile pe care le ţine în mână, indiferent cine le traduce şi editează.

http://vaisamar.wordpress.com/2008/05/28/cronica-unei-carti-anuntate-2-ani-6-luni-3-saptamani-si-3-zile/

(1 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  Ştefan Culda :
  Mai 30th, 2008 at 09:50

  M-ar interesa un scurt rezumat, o prezentare a cărţii.

• 2
  Emanuel :
  Mai 30th, 2008 at 17:32

  E destul de greu de rezumat o astfel de carte, în primul rând fiindcă este destul de densă.
  La început se concentrează asupra copilăriei şi a relaţiei cu părinţii. (Mama lui a murit pe când avea 10 ani, iar aceasta l-a marcat destul de mult, afectiv.)
  Primele capitole vorbesc despre plecarea lui la şcoală (în Anglia), despre metodele brutale de educaţie folosite de unul dintre educatori, despre pierderea treptată a credinţei în Dumnezeu şi despre cum a devenit un înfumurat intelectual.
  Încă din copilărie are parte de nişte experienţe pe care le numeşte “Bucurie”. E greu de explicat în scurte cuvinte ce înseamnă pentru Lewis Bucurie (rămâne de citit primul capitol). În orice caz, aceste experienţe sunt fundamentale pentru trecerea lui Lewis (mai întâi) la teism şi (apoi) la creştinism.

• 3
  Danutz :
  Iunie 1st, 2008 at 20:10

  Scriitura numelui de pe coperta mi-a sarit in ochi, pentru ca orice “Lewis” ma duce cu gandul la cel care a scris Cronicile din Narnia, Despre durere…,carti extraordinare (o carte greu merita un asemenea adjectiv). Acum pot citi biografia lui C Lewis datorita perseverentei fratelui E Contac, Domnul sa-l intareasca in munca de traducator, editor!

• 4
  Mihai Chiriguţ :
  Iunie 1st, 2008 at 22:49

  Deci, imi doresc sa avem si noi o generatie de teologi adevarati in cultul penticostal si sper din tot sufletul sa ajungi un mare teolog impreuna cu Ciprian Terinte.

  Este nevoie de oameni de mare cultura care sa scrie bine si sa raspunda dpdv teologic provocarilor lumii contemporane. Sipiritualitatea penticostala dupa 80 de ani in Romania ar trebui sa scoata si oameni de inalta tinuta academica, iar voi ati fi cei mai competenti la ora actuala.

  Evident, dupa umila mea parere.

  Succes in continuare.

• 5
  Emanuel :
  Iunie 1st, 2008 at 23:29

  Mulţumesc, Mihai. Teologii nu se fac peste noapte, însă. De fapt, nici nu aspir la statutul de teolog. Îmi ajunge dacă am să mai descâlesc un pic traducerile NT în limba română şi istoria lor. Până acum nimeni nu prea s-a obosit să o facă.

Tu ce părere ai?