Cu gandul acasa

Se spune ca acolo unde este casa ta, acolo iti este si inima! Stiti unde am auzit aceste cuvinte? Sunt versurile unei melodii country in engleza. Pentru prima data le-am gandit, cu toate ca probabil le-am auzit si-n romana, dar nu m-au atins niciodata asa cum au facut-o acum! Mi-am dat seama ca indiferent de locatie si indiferent de timp, nimic nu te poate dezlega de locul pe care l-ai numit odata “acasa”. Nu putini sunt cei care pleaca, poate din frageda tinerete, departe de casa, departe de familie… Anii trec, luandu-le multora, mai bine zis furandu-le, rand pe rand poate zeci de amintiri, zeci de clipe pe care ar fi trebuit sa le impartaseasca cu cei dragi. In schimb, undeva, peste oceane, peste munti, pe o prispa sau la o feresatra, sunt multe fiinte care se gandesc la cei de acasa. Ii vezi pierduti pe ganduri, prezenti langa tine, dar, de fapt, ei zboara peste tari si mari, strabatand zeci de mii de kilometri pentru a ajunge in bratele celor dragi. Realizand departarea ce ii desparte de casa lor, am vazut multi, prea multi, fete si baieti, cu ochii in lacrimi… lacrimi de dor! Unii pleaca si nu mai revin niciodata, altii lipsesc si de la inmormantarile propriilor parinti! O distanta care aduce remuscare si regret!

Imi aduc aminte de Cornel. A plecat in America in urma cu 15 ani si nu a mai putut sa se intoarca acasa… La o nunta, printre atatia straini a recunoscut o vecina din acelasi loc unde a copilarit. S-a dus la ea si-a pus capul pe umarul ei si a plans in hohote… de dor!! Da, de dor dupa casa lui!

“M-as intoarce azi acasa! Acum mi-as face bagajul si as pleca de aici!” spunea o fata cu durere in glas in timp ce privea fotografii cu mama ei. O prietena, inainte sa se intoarca in Italia, imi zicea “E atat de bine acasa! Ah, de-as putea sa raman, in loc sa fiu nevoita sa plec”.

Am realizat atunci, ca in fiecare arde dorinta de a se-ntoarce odata in locul inimii lui… locul de care este legat cu sufletul.

Numai la gandul ca cineva asteapta in fiecare zi clipa revederii tale, te determina sa te agati si mai mult de aceasta dorinta, ravnesti cu toata inima sa te intorci odata acasa!! Multi, prea multi, inca tanjesc dupa aceasta. Satui de a fi pierduti printre straini, prea departe de mangaierea unei mame, de incurajarea unui tata… de protectia celor carora le pasa de ei!

Insa noi, cei care suntem aici, acasa, stim ce-nseamna oare cu adevarat acest loc pentru noi? Pretuim oare destul valoarea cuvantului “acasa”?

(5 vot(uri), medie: 3 din 5)

 Loading ...

• 1
  Oierul :
  august 23rd, 2010 at 21:50

  Dupa ce am stat in tara mai mult decat dublul timpului prevazut mi-am zis ca asta imi ajunge pentru 4-5 ani, dar reintors aici unde imi este casa si unde sunt acasa imi zic iarasi ca as merge si anul viitor. Asta este in cazul meu, dar mai stiu multe situatii similare; iata unul din nepotei ii povestea sotiei chiar ieri: “A fost frumos in Romania si vreau sa mai merg, dar nu in fiecare zi, vreau iarasi… pe loa anul viitor !
  Nu-i nici un pacat sa plangi de dorul tarii, e rau cand plangi de dorul parintilor sau parintii de dorul copiilor, desi cei care nu-si castiga banii de drum macar o data la 2-3 ani au plecat degeaba. Altfel omul este o fiinta foarte sociabila si adaptabila; iti poti face si aici prieteni de nadejde, macar precum cei din tara, iar pe parinti si pe cei apropiati ii vizitezi si ii inviti in vizita, bineinteles suportand macar parte din cheltuieli.
  Cine trebuie sa faca vizita in tara pe cheltuiala celor de acasa – si asta dupa 5-10 ani, mai bine sa planga acasa ! Stiai astea domnisoara Anca Luta ?

• 2
  mircea :
  august 24th, 2010 at 19:59

  Strin pribeag si calator
  Sunt eu pe-acest pamant
  Calauzit de-un singur dor
  S-ajung in cerul sfant “

• 3
  mircea :
  august 24th, 2010 at 20:10

  Locul numit acasa este unic. Vatra casei in care am facut primi pasi , mana calda amamei ,alergatul pana la coltul strazi in timpul cand stiam ca vine tata. Cuptorul cu colaci calzi ai bunici , prunci cu care mergeam la scaldat si cei cu care ma bateam . Biserica cu catran si banci lungi ..si cateva scaune pe care am pus pioneze pentru cei intarziati . Vita de vie mai veche decat toate amintirile , nucul care azi rodeste mai putin , colbul veri , ruginea toamnei ,fulgi de bucurie ,toporasi , ghiocei , broaste si pasari de balta. Vaca rosie injugata , cimitirul cu cripte invechite , dangat de clopote ,cer cu stele ce ard . Miros de fan proaspat , lampa cu petrol , toc cu penita, povesti nemuritoare , cantecul mamei, fuiorul si caltul bunici .

• 4
  outward bound :
  august 24th, 2010 at 21:32

  Am postat din greseala, comentariul meu la acest articol ,sub articolul “Punand piedici lui Dumnzeu”.!Sorry !.

  “Sunt strain si calator, n-am aici palate,
  Dar in cerul fara nori ,ale mele-s toate. ”
  – o. bound-

• 5
  dorel :
  septembrie 6th, 2010 at 02:36

  pareri sunt multe dar cea ce te face sa vezi realitatea e atunci cand ai propri exeperiente.si eu de mic copil mergeam de acasa.siguratatea si dorul de casa e una din cele mai explozibile chesti din viata omului.dumnezeu sa te binecuvante

• 6
  dorel :
  septembrie 6th, 2010 at 02:40

  din fericire in tumultul alergarilor mele pe acest pamant stricat si plin de faradelege am vazut un lucru mare.despartirea de casa,parinti ,sotie,copii te duce la o extrema deosebit de periculoasa.cel mai bine e acsa.daca vrei sa fie romania bine fi tu un exemplu si exemplul tau poate fi romania.intoarcetiva ACASA…DOREL MEDIAS

Tu ce părere ai?