Despre fobiile românilor

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) din cadrul Academiei Române oferă deja un raport preliminar interesant. Citat de Jurnalul Naţional raportul vorbeşte de fapt de fobiile conaţionalilor noştrii, despre temerile şi planurile lor. Sistematic, voi oferi mai jos câteva statistici cu comentariile de rigoare:

• nouă din zece se tem de creşterea preţurilor.
• pe locul doi vine teama de majorarea impozitelor (87%).
• tot pe podium, frica de criminalitate (45%).
• urmează nemulţumiri legate de viaţa politică; la care se adaugă şi nemulţumiri faţă de sistemul medical şi, în fine, îngrijorări privitoare la siguranţa de zi cu zi.

Să mai menţionăm că mai mult de jumătate dintre cei intervievaţi consideră că la anul va fi mai rău decât acum. Tot aici putem pune şi notalgiile faţă de anul trecut şi chiar cel dinainte, deoarece mulţi români şi-ar mai dori acum un nivel de viaţă ca în anii trecuţi.

Ce am putea spune? Trebuie să observăm un amănunt: primele două temeri se învârt în jurul banilor. Faptul că în primul caz este vorba de cheltuieli directe (preţurile) iar în al doilea de cheltuieli indirecte (impozitele), nu modifică fondul. Românii se tem de prăpastia ce se cască între costul vieţii şi lichidităţile uzuale. Imediat după aceste fobii, românii se mai tem de ceilalţi. E logic să te temi de oamenii tot mai săraci şi tot mai debusolaţi din punct de vedere moral. Infracţionalitatea creşte invers proporţional cu scăderea nivelului de trai. Mulţi oameni se tem că le vor fi furate bunuri dintre cele mai banale şi le va fi violată intimitatea. Nesiguranţa şi teama de necunoscut sunt deja obişnuite. Drama individuală are conotaţii colective tot mai evidente, iar românii sunt prinşi în acest vârtej periculos.

Chiar în aceste vremuri grele, Scriptura ne cheamă la credinţă şi speranţă. Poate mai mult ca în anii precedenţi românii sunt provocaţi mai aprig. Imperativul biblic NU VĂ ÎNGRIJORAŢI trebuie să fie deopotrivă crezut şi asumat. Avem un Dumnezeu mare şi personal. El ştie totul despre nevoile noastre, dar are şi soluţii pentru ele. Deşi omeneşte precaritatea sperie, prin credinţă putem privi dincolo. Este o încercare a credinţei noastre personale, dar o încercare din care trebuie să ieşim biruitori.

Poate va trebui să renunţăm la confortul nostru obişnuit. Poate va trebui să ne rezumăm viaţa şi să o simplificăm aşa cum n-am mai facut-o niciodată. Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că Dumnezeu are un plan aici. Sunt anumite lecţii ale credinţei pe care trebuie să le învăţăm. Să rămânem loiali şi dârzi. El ne-a promis o prezenţă zilnică; să contăm pe aceasta.

http://www.coramdeo.ro/

(1 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  mircea :
  august 24th, 2010 at 22:42

  Chometophobia este frica de bani = boala speccifica barbatilor lenesi
  antichrometophobia =frica de-a pierde bani = boala femeilor istete

• 2
  George W.Galis :
  august 26th, 2010 at 05:46

  Un om al lui Dumnezeu. “Caci m’am deprins sa fiu multumit cu
  starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa
  traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m’am deprins sa
  fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa”.
  (Un lider model: Apostolul Pavel.) Filipeni 4:11-12.

Tu ce părere ai?