Din inima unui om pentru inima lui Dumnezeu
Psalm 18:1 “Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!”
În viaţă sunt trei declaraţii simple pe care ne place să le auzim dar ne este atât de greu să le rostim: Te iubesc! Mulţumesc! Iartă-mă! Ce multe se schimbă în noi atunci când auzim din partea cuiva aceste declaraţii. Ce mare efect au acete declaraţii mai ales dacă nu sunt făcute doar formal, de pe buze, ci dacă izvorăsc dintr-o inimă sinceră. Un proverb spune că Dacă dragostea nu va îmbrăţişa întreg pământul, atunci ura îl va sugruma. Ce este inima omului? Pentru unii ea nu este mai mult decât un organ de pulsare a sângelui în organism. Pentru psalmist însă, inima înseamnă mai mult. Inima reprezintă sediul central al fiinţei umane. Este locul în care se întâlnesc nu doar nişte emoţii trecătoare ci raţiunea, sentimentele şi voinţa omului. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu nu este suficient să fie exprimată doar printr-o declaraţie a buzelor, ci şi printr-o declaraţie a inimii. Raportat la mulţimea de vorbe pe care le rostim într-o zi, cele şapte cuvinte care compun această declaraţie a psalmistului înseamnă foarte puţin. Ne ia şapte secunde şi şapte cuvinte să declarăm cu buzele dragostea pentru Dumnezeu şi o viaţă întreagă prin devotament faţă de El să lăsăm inima să confirme declaraţiile buzelor noastre. Pentru că schimbarea la nivelul inimii se reflectă şi la nivelul trăirii, poetul următoarei cântări a spus bine:
“Doamne vreau să fiu creştin în inima mea,
În inima mea, în inima mea,
Doamne, vreau să fiu creştin în inima mea.”
“Aşa-i orgoliul omului: ceea ce el nu pricepe, decretează că este greşeală sau nebunie.”(H.Balzac)
- Vizualizări: 594
- Comentarii: 0
- Categorie: Revista
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























