Închinători la propria moralitate
„Domnule” i-am zis disperat „dar nu aveţi voie să faceţi asta! Ultima oprire e în oraş, chiar dacă numai pentru un pasager”. „Îmi pare rău dar nu mă pot întoarce!” Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă! „Domnule, e ora 23:30, afară sunt -10 grade şi e plin de câini! Eu ce fac în bezna asta, la 15 km de oraş?!” Argumentele mele şi cerinţa de a-şi îndeplini datoria nu l-au impresionat pe şofer. M-a poftit afară din autobuz. Nici nu ştiam exact unde sunt.
Întâmplarea s-a petrecut acum câteva zile. Întro seară, mă întorceam cu autobuzul dintr-un sat de lângă oraşul în care locuiesc. Autobuzul făcea un ocol de până la 14 kilometri distanţă de oraş, ca să ducă toţi pasagerii, apoi urma să se întoarcă în oraş. Urcat în autobuz mi-am dat seama că şoferul era creştin evanghelic, după muzica pe care o asculta şi salutul „pocăiesc” adresat unor pasageri, cu zâmbetul pe buze. Ajuns în ultimul sat, unde şi locuia iar eu fiind ultimul pasager, mi-a cerut să mă dau jos! Am rămas stupefiat! Trebuia să se întoarcă, chiar numai pentru un pasager, înapoi în oraş!
Întâmplarea mi-a lăsat o stare de greaţă, nu pentru atitudinea şoferului, ci pentru că atitudinea aparţinea unui creştin care, mai devreme îşi lăsa „fraţii” din aceeaşi confesiune în faţa casei, iar când nu mai avea pe cine să impresioneze, a fost el însuşi. Evlavie situaţională. Şi pun pariu că un astfel de individ e bine văzut în biserică, doar îi duce pe „fraţi” fără bilet, e în fiecare Duminică la biserică, îşi dă zeciuială, citeşte Biblia zilnic. Poate e şi în comitet. Mi-am adus aminte atunci de o partidă de oameni religioşi de pe vremea lui Isus.
Fariseii erau oameni morali, oamenii lui Dumnezeu. Studiau Scripturile, le aplicau în fiecare aspect al vieţii lor şi erau preocupaţi cu interpretarea şi întipărirea lor în vieţiile oamenilor. Ca şi noi dealtfel. Doreau ca oamenii să umble cu Dumnezeu, nu doar să vorbească despre El. Erau recunoscuţi ca fiind cei mai religioşi oameni şi pe bună dreptate, erau foarte zeloşi pentru neprihănirea lor; un standard greu de atins, de dorit pentru orice evreu. Aveau un CV impresionant. Şi aici vine afirmaţia lui Isus despre aceşti oameni: „Căci vă spun că dacă neprihănirea voastră nu v-a întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Asta nu înseamnă că ceea ce făceau fariseii era rău. Acest lucru părea aproape imposibil pentru mintea iudeului! Lui i se părea greu de atins pragul fariseilor, mai sus nici nu concepeau! Însă ei au pierdut esenţa cuvintelor lui Isus! Moralitatea nu generează dragoste pentru Dumnezeu sau pentru oameni dar poate ajunge să ne facă să fim închinătorii propriei moralităţi.
O religie bună nu este neapărat sursa prezenţei oamenilor buni aşa cum lipsa unei religii nu justifică prezenţa oamenilor răi. Deasemenea o doctrină sănătoasă nu produce dragoste pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni. Creştini anchilozaţi în propriile ritualuri, concepţii şi interpretări despre Dumnezeu, prejudecăţi şi un morman de încredinţări devenite principii, după care măsurăm moralitatea sau valoarea unui creştin. Ajungem să devenim nişte caricaturişti, denaturând şi exagerând trăsături după propriile convingeri. Şi culmea e că, în mare parte, intenţiile noastre sunt bune. Dar întenţiile bune nu genereză neapărat faptele bune. Astfel ne construim propria moralitate pe care o elogiem şi care devine filtrul prin care îi analizăm pe cei din jurul nostru. Şi iată-ne falşi, lipsiţi de compasiune, gata să ridicăm primii piatra, cu o moralitate arogantă şi lipsiţi de esenţă: dragostea lui Hristos.
- Darius Cornean
- Vizualizări: 875
- Comentarii: 14
- Categorie: Revista
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


(5 vot(uri), medie: 4.2 din 5)








Februarie 6th, 2010 at 08:23
Impresionant—-DOAMNE cine-i aproapele meu?
Februarie 6th, 2010 at 09:47
Dragul meu necunoscut,
Pe mine m-a intristat de doua ori povestea ta:
- In primul rand faptul ca a putut sa ti se intample asa ceva ! Este nu doar trist si imoral, dar si ilegal ; iar pentru cei faradelege este lege. Asa vorbeste Scriptura; prin urmare actioneaza-l in judecata si pune-l sa plateasca toate daunele ce ti-a cauzat !
- In al doilea rand ma tem ca te faci partas comportamentului necrestinesc al crestinului evanghelic prin aceea ca il supui oprobriului public si cum ar zice venerabilul Iosif Ton raspunzi cu aceeasi masura, sau chiar cu ura, neiubirii unui biet ratacit, cu autobusul lui cu tot !!!
Apoi mai este - ce bine ar fi daca n-ar fi - invatarea de minte pe care noi trebuie s-o tragem din cele patite de tine, ca doar de aceea ti-ai scris ravasul aici pe website si nu la tribunalul din orasul in care n-a vrut sa te duca dumnealui, pocaitul(!?) acela. M-as prinde ca daca stia ca esti tot un predicator… altfel se comporta cu dumneata.(!)
Dar fiecare trecem prin necazuri mai mici sau mai mari, mai dese sau mai rare; unii scapam de ele, altii ne pierdem in ele… Necazul meu, cel de acum, este mic, dar pentru ca te-am luat in serios in tot ce zici as vrea rogu-te sa inteleg si eu talcuirea concluziei pe care o prezinti mai sus, ca recunosc, mi-s destul de greu la intelesuri, mai ales pe predici alambicate !!!
Nu cumva sa te superi dragul meu, dar recunosc, chiar asa mi se intampla, nu-i prima data…
In acelasi timp as vrea sa te asigur ca prima parte a naratiunii am inteles-o perfect; ba chiar iti impartasesc si nedumerirea si durerea. Insa cand incepem sa creionam norme, sa jalonam trasee pentru examinarea semenilor lucrurile se complica si eu unul ma descurc greu !
Prin urmare spune-mi, de se poate, mai pe intelesul meu ce inseamna urmatoarea prelegere ?
“Moralitatea nu generează dragoste pentru Dumnezeu sau pentru oameni dar poate ajunge să ne facă să fim închinătorii propriei moralităţi.
O religie bună nu este neapărat sursa prezenţei oamenilor buni aşa cum lipsa unei religii nu justifică prezenţa oamenilor răi. Deasemenea o doctrină sănătoasă nu produce dragoste pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni. Creştini anchilozaţi în propriile ritualuri, concepţii şi interpretări despre Dumnezeu, prejudecăţi şi un morman de încredinţări devenite principii, după care măsurăm moralitatea sau valoarea unui creştin. Ajungem să devenim nişte caricaturişti, denaturând şi exagerând trăsături după propriile convingeri. Şi culmea e că, în mare parte, intenţiile noastre sunt bune. Dar întenţiile bune nu genereză neapărat faptele bune. Astfel ne construim propria moralitate pe care o elogiem şi care devine filtrul prin care îi analizăm pe cei din jurul nostru. Şi iată-ne falşi, lipsiţi de compasiune, gata să ridicăm primii piatra, cu o moralitate arogantă şi lipsiţi de esenţă: dragostea lui Hristos.”
Sa ma credeti si voi toti, stimati cititori, ca serios graiesc voua: Chiar nu precep nimic !!!
Februarie 6th, 2010 at 10:15
bine ai punctat. Să ne cercetăm fiecare - ca să nu ajungem să ne trăim viaţa înaintea oamenilor ci a lui Dumnezeu.
Februarie 6th, 2010 at 11:31
Frumos articol Darius!
Propun k de luni 08.02.10 sa ne rugam toata saptamana pentru o schimbare in acest sens a inimilor noastre. Daca va fi o trezire in Romania, va fi o trezire a faptelor. Daca mi se mai alatura cineva, il rog sa posteze.
Doamne ajuta-ma sa-mi iubesc aproapele, oricare ar fi el!
Februarie 6th, 2010 at 12:13
foarte fain articolul… felicitari
Februarie 6th, 2010 at 15:35
bingo…fain articolu…
Februarie 6th, 2010 at 19:10
Intamplarea pare ciudata. Ai platit pretul calatoriei ? . Daca da ,esti obligat moral sa faci totul posibil ca acest sofer sa fie pedepsit .
Februarie 6th, 2010 at 19:54
Zaharia, eu am inteles foarte bine, chiar pe limba mea a fost scris articolul. Poate n-ai crescut in mediul descris in articol si de-asta nu intelegi.
Am fost tentat, intr-un exces de amabilitate sa ma apuc sa incerc sa-ti explic, dar dupa ce am citit mai atent ce ai scris, cred ca nu vrei sa intelegi.
Unde-i falsul din articol care te-a debusolat atat de tare?
Februarie 6th, 2010 at 20:32
In volumul: “Anchete literare din anii ‘30″, cu titlu: “Dece
scrieti?, scriitorul Al.O.Teodoreanu, raspunde: “Ca sa ma auda
Dumnezeu, fara sa ma pun rau cu Diavolul”. Istoria Imparatului David, regele lui Israel a fost scrisa de prorocul Natan si scribi
dela curtea imparatului. Natan scrie liber viata lui David, fara
partinire, dar scribi pentru ca era platiti scriu elogios despre
David. Toate intimplarile negative despre poporul Israel si Lideri
lui despre care Iisus Hristos i-a comentat, au fost aspre in con-
tinutul lor, si au fost scrise de martori oculari sau spuse de ei.
Dumnezeu iubeste pe pacatos dar uraste pacatul, oricare ar fi el.
O lucrare, care nu face nici bine nici rau, este fara valoare.
Februarie 7th, 2010 at 10:15
Multumesc prietene Adi.S, fie si pentru faptul ca m-ai bagat in seama… Chestia asta cu predicatul cu sau fara subiect si cu vorbirea ce se face in jurul unui eveniment sau incident e mai complicata pentru mine, asa ca de vom ramane in continuare pe pozitii diferite sa nu fie pentru tine motiv de vrasmasie, rogu-te.
Evident ca si eu am citit in mod repetat textul ce avem in fata pentru bunul motiv ca ma intereseaza si morala si inchinarea si slujirea sau ascultarea. De aceea am selectat si pus in fereastra acea parte a naratiunii care nu concorda cu ce inteleg eu atat citind Scriptura, cat si privind in lumea in care traiesc; privind la inainte mergatorii pe calea credintei, la fratii din jurul meu si neuitand si oglinda in care ne indeamna Sf. apostol Iacov sa ne privim si sa nu “uitam indata…”
Am incercat si incerc degeaba sa pun in acord afirmatiile autorului despre o morala care in loc sa te conduca la, sau inspre, Dumnezeu, te face un fals inchinator.(!)Cum se asociaza oare asta cu spusa Mantuitorului “Voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii” ? Dar cu “Cine crede in Mine din inima lui vor curge izvoare de apa vie cum zice Scriptura” ?
Am putea face trimitere la istoria sutasului Corneliu F Ap 10 si multe citate din Biblie.
Sfintii Domnului, Apostolii si Evanghelistii ne-au marturisit si ne-au invatat ca din pomul bun culegem roade bune, din izvorul bun bem apa curata s.a.m.d.
Predicatorii de astazi (unii) admit, sau proclama chiar, ca lucrurile ar fi amestecate prin natura lor, iar prietenul nostru, autorul de fata, exceleaza in asta !!!
Nu, dragilor, soferul acela care i-a luat calatorului banii si apoi din comoditate nu l-a mai dus la destinatie a spart normele morale crestine, el se situeaza inafara lor; aici nu mai vorbim de inchinaciune, ci de inselaciune…
Eu nu i-as mai predica, ci l-as disciplina !
Altfel, retine de se poate ca am toata simpatia pentru autorul textului - nefericitul calator cu autobusul - care a gresit doar in aceea ca in loc sa vada ce e de intreprins pentru indreptarea punctuala a situatiei in care sunt sigur fara sa vrea a fost tarat, s-a apucat sa generalizeze, sa jaloneze, sa traga concluzii pe care chiar nu le-am inteles. Recunosc desigur ca in masura, oricum mica, in care imi sunt accesibile pledoariile dumnealui, nu mi le insusesc, personal avand alte convingeri despre morala si inchinare.
¨Prin urmare sa auzim de mai bine…
Februarie 8th, 2010 at 11:50
Aaa, da. Bine bunctat.
Numai ca cei care trbuie sa priceapa ori nu aud, nu ajunge la ei lectia, ori nu inteleg, sau nu vor sa inteleaga.
Cel mai greu de schimbat e mentalitatea si asta o face numai Dumnezeu cu acordul impricinatului.
Si acordul il da daca pricepe si este luminat.
Si da, cred ca i-ar ajuta mai mult la intelegere daca ar suporta consecintele deciziilor lor.
Cum l-ar ajuta pe sofer o plangere la institutia unde lucreaza. Ca daca nu intelege de vorba buna, intelege el de lege.
Februarie 8th, 2010 at 18:18
ce chestie..foarte trist nu stiu ce sa zic,decat ca oamenii ne pun pe toti intr-o oala ! Nu se mai intorc oameni la Hristos..se lovesc de mormintele astea varuite..dar cum zicea cineva unde este valuta vor aparea inevitabil si falsurile…tradatorii si ipocritii sunt o prezenta inevitabiala :iuda,dima etc.Se prea poate doar ca sa se fi inmultita in ultimul timp..
Februarie 9th, 2010 at 11:09
Zaharia imi esti tot mai simpatic si imi cer scuze pt acuza k n-ai vrea sa intelegi. Trebuia sa apreciez un punct de vedere inteligent k al tau. Am interpretat ca o aroganta urmele limbajului din scrierile Sfintilor Parinti regasite in ce ai spus tu. …mi-am revenit acuma.
Eu am inteles ca autorul articolului a folosit un exemplu din viata lui pt a condamna o atitudine generalizata in anumite cercuri ( cu care se pare, din fericire pt tine, ca nu ai avut tangenta), si anume aceea de a fi crestin, moral, evlavios doar cand te vede Popa. Intentia lui nu este de a cauta o solutie de disciplinare a soferului sau de eliberare a unei frustrari legate doar de evenimentul respectiv, ci de a condamna pe crestinul fariseu, care se roaga la colturi de strada sa-l vada lumea buna, dar trece pe langa omul cazut pe drumul pustiu si ridica piatra de fiecare data cand are ocazia.
Februarie 9th, 2010 at 19:22
Personal ,daca as fi ajuns in ipostaza descrisa de Darius, nu coboram jos din autobus.Profitand de lipsa martorilor, m-as fi apropiat de soferul nostru si pentru inceput,as fi produs un usor si prietenesc cntact fizic,punand mana pe umarul lui drept.Privindu-l fix in ochi,l-as fi rugat sa ma asculte cateva momente . Cu voce joasa,aproape in soapta, fara sa-mi exteriorizez nemultumirea, i-as fi spus foarte convingator,ca fiind si noapte si tarziu,am nevoie de el ,sa ma ajute cu un transport “clandestin”!.Ca sant in posesia unei comori deosebit de valoaroase ,dar in caelasi timp si foarte grea ,ce o am ascunsa ,nu depoarte de acel sat. Ca intentionez sa-i dau si lui o buna parte din comoara !. Cu certitudine ,i-as fi starnit curiozitatea, ce, la urma urmei, este rezultatul multor comentarii si speculatii publicistice, DE IMPRESIE !. Este destul de anevoios, de greu si de dificil sa estimezi “intelepciunea” unui sarpe dar….mai usor si mai la indemana,sa indragesti, sa simti si sa intelegi nevinovatia unui porumbel !