Injuraturi acceptate …

 Nu e greu sa injuri. De fapt, cred ca e unul dintre lucrurile care se fac foarte usor. Nu-ti trebuie decat o limba, buze si binenteles dinti pentru a putea rosti injuratura cat mai raspicat. Auzi oameni injurand aproape la tot pasul. Unii injura de dimineata pana seara. Injura ca nu poate incuia usa, injura ca si-a gasit masina zgaraiata in parcare, injura ca masina nu mai porneste. Apoi injura farurile, ca le-a uitat aprinse aseara… totusi ce vina au farurile? Ii injura pe cei care imping masina ca sa porneasca, pentru ca au fost murdari pe maini… erau niste maturatori… La un moment dat, injura ca nu mai are pe cine injura…

Te zgaraie pe creier „ansamblul” de cuvintele pe care il foloseste un „injurator”. Sunt cat se poate de murdare si dezgustatoare. Exista injuraturi care se indreapta chiar spre Dumnezeu, nefiind probabil prea constienti, cei care le rostesc, ca Cel injurat le poate bloca falcile si zbura dintii, intr-o clipa. Ei injura si atat…

Totusi avem parte si de injuraturi „elegante”. Nu folosim cuvinte indecente. Injuram in asa fel incat injuratura noastra sa fie tolerata. Daca se poate sa si rada cei care ne aud si sa ramana uimiti cei care ne aud pentru prima data. Folosim injuraturi de genu: O, mustre-te Domnu!, Ispita ei de treaba!, Fuga dracu’! Domnu’ sa te imburde (rastoarne) in Rai! Doamne aldui-l! Sau… O! Doamne ajuta-ti….! O! Da ce truda ai? Si multe alte expresii care mai de care mai mioritice.

Nici unul dintre cuvintele folosite mai sus nu sunt indecente. Toate le folosim, si le folosim destul de des. Atunci ce e rau in asta? Atitudinea!!! A te abtine doar de la rostirea cuvintelor indecente, inlocuindu-le cu altele decente, nu schimba prea mult situatia. Problema cea mai mare nu consta in cuvintele rostite, cat consta in atitudinea folosita pentru rostirea lor. Indiferent ca il jignesti pe Dumenzeu, folosind cuvinte decente sau mai putin decente, jignirea tot jignire ramane. Sigur ca o diferenta exista mai ales in ceea ce priveste continutul si in ceea ce ne priveste pe noi oamenii. Daca mai luam in considerare si felul in care ii poate influenta pe cei mici, e clar ca diferentierea este si mai evidenta. Insa intrebarea e: Cum priveste Dumenzeu la cele doau categorii de oameni? De fapt, ce face ca aceste expresii sa devina niste injuraturi? Nu cumva caracterul nostru?! Nu ceea ce suntem inauntru iese pe dinafara? Nu cumva daca ne-am schimba caracterul, ar disparea si injuraturile fie ele de orisice natura?

Nu pot si nici nu intentionez sa justific injuraturile in care se folosesc cuvinte indecente, dar in acelasi timp nici nu pot trece cu vederea injuraturile „elevate”. E la fel ca si teoria cu pacate „mari” si pacate „mici”. Unele le trecem cu vederea, iar altele sunt „fatale”. Parca nu toate au acelasi rezultat, moartea.

Vocabularul ni-l putem schimba. Facem, daca e cazul, cateva ore de gramatica. Ne putem alimenta mintea cu multe neologisme, sinonime si antonime, pentru a avea un vocabular mai elevat. Dar, daca atitudinea nu sufera modificari, nu am rezolvat aprope nimic. Biblia nu condamna numai cuvintele decente sau indecente, ci si cuvintele stricate sau nefolositoare (Efeseni 4:29; Matei 12:36). Ma intreb in care categorie dintre cele doua folosite mai sus, expresiile sunt folositoare?!

Nu doar injuraturile „interzise” vor fi judecate, ci si cele „acceptate”…

(5 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  AC. :
  august 23rd, 2008 at 21:56

  inapoia mea satana !

  piei satana !

  sunt injuraturi?

• 2
  Cornel :
  august 24th, 2008 at 04:17

  Sa injuri – fratele meu
  Nicum nu te prinde bine.
  Il jignesti pe Dumnezeu
  daca fiind copilul Sau,
  Te-njosesti prea mult pe tine.

• 3
  iedidia :
  august 24th, 2008 at 08:20

  Fiecare cuvînt, are o rădăcină.
  Aici am intrat pe terenul lui Cornel şi nu cred că se supără, pentru că ne poate lămuri mai bine, că oricum face parte din profesia lui.

  Înjură, cred că vine de la “injurie” şi acesta ar trebui cred să fie etalonul cu care catalogăm o expresie ca fiind sau nu “înjurătură” sau injurătură.

• 4
  romeo :
  august 24th, 2008 at 14:07

  Sunt de acord cu autorul.
  Un meseriaş creştin a mers la un croitor cunoscut de mine să-i repare maşina de cusut. Mai târziu m-am întâlnit cu croitorul.
  Mi-a spus că în viaţa lui nu a văzut aşa un om. Chiar dacă lucrurile nu ieşeau cum vrea el, dacă scăpa şurubul jos sau era altceva care pentru alţii erau motive de enervare şi înjurii, omul acesta nu a zis nimic. Era imperturbabil.Nu s-a enervat şi nu a înjurat. Nu mai ştiu dacă a reparat sau nu maşina de cusut, dar ştiu că sunt fraţi care fac ciste Domnului şi numelui care îl poartă de creştini.

• 5
  Cosmin Pascu :
  august 24th, 2008 at 14:25

  Draga Ionica,

  Cuvintele pe care le rostim, fie ele bune sau jignitoare fata de altii scoata la suprafata caracterul unei perosoane. Modul in care exprimam un dezacord desoeri este aratat prin aceste cuvinte murdare (care pot fi considerate pacat) o alta persoana este doborata sau chiar ucisa. Cuvintele noasta pot fi o arma ucigatoare sau un ulei videcator!

  Cu stima si respect,
  Cosmin Pascu

• 6
  Cornel :
  august 24th, 2008 at 15:08

  iedidia

  De ce duci lumea in eroare! Profesia mea nu are de-a face cu injuraturile si nici terenul acestora nu-mi apartine!

  Daca ar fi sa tratam acest subiect cred ca am depasi recordul de comentarii. Depinde cum definesti injuratura!
  Daca iei, spre exemplu, orice jignire verbala drept injurie, atunci eu sau tu ne-am putea simti jigniti sa ne laude vreun anagramat (spre exemplu) sau o persoana amatoare de birturi sau jocuri de noroc! Am scris undeva o expresie in acest sens: “a blestema, vorbind de bine!”
  Pentru alti oameni, chiar o simpla atitudine ar putea sa deranjeze. N-ai auzit de unii care au primit bataie dupa felul in care au privit pe cate unul?
  Din punctul de vedere crestin, eu consider ca fiecare ar trebui sa-si spuna intai sie insusi expresia pe care vrea sa o adreseze celuilalt. Redau in acest sens ultima strofa a unei poezii:

  “Aprinşi cărbuni de ispăşire,
  Atingă-mi buzele deplin,
  Să fiu tăcere şi vorbire,
  Nainte de-a vorbi – Amin.”

  Mai exista o cantare ce spune: “Spala-mi Doamne gandul”. Ce curate vorbe pot iesi dintr-un gand curat! Nu crezi?

  Injuratura poate ji privita din doua puncte de vedere

• 7
  Cornel :
  august 24th, 2008 at 15:12

  iedidia

  Deci, injuratura poate fi privita din doua puncte de vedere: dinspre emitator si dinspre receptor. De obicei receptionezi ceea ce transmiti!

• 8
  AC. :
  august 24th, 2008 at 15:34

  cu aceiasi gura poti sa:

  canti si sa slavesti pe DUMNEZEU ?

  sa blestemi si sa injuri pe semenul tau sau pe DUMNEZEU ?

• 9
  AC. :
  august 24th, 2008 at 15:48

  dar poti sa nu injuri pe nimeni:

  si sa minti pe aproapele tau
  sa nu-l platesti pt.lucrul lui facut pt. tine(este la moda)
  sa poftesti ce are el
  totul numai pt. tine
  sa fi mandru si egoist
  cine umbla cu facturi(una pt.impozit ,cinci nu)
  ………………………………………
  ……………………………………….
  ……………………………………..smd.

  nu injuri pe nimeni !

  toate aceste lucruri le poti face cu zambetul pe buze !

• 10
  AC. :
  august 24th, 2008 at 15:56

  escrocii moderni se poarta foarte elegant :

  intra pe sub pielea omului

  se face placut

  capata incredere

  si te face ‘cu cea mai mare eleganta !

  ei nu injura ,si sunt oamenii de treaba”

• 11
  AC. :
  august 24th, 2008 at 16:15

  nici un cuvant rau sa nu va iasa din gura:http://www.ucenici.ro/

• 12
  Petru :
  august 24th, 2008 at 22:13

  Foarte bun articol.

  Domnul sa te binecuvinteze Ionica.

• 13
  Chioreanu Teodor :
  august 25th, 2008 at 18:37

  Aici, despre injuraturi, intr-un alt articol, despre Predica. Da, asa trebuie sa arate o revista crestina de opinie si atitudine. Sincere felicitari! Unora, li se va fi parand ciudata aceasta alaturare, dar ea nu este defel ciudata, sau, mai bine-zis, este ciudata intocmai cum ciudata ne este si viata. Ciudata tocmai pentru ca ne lovim la fiecare pas de ceea ce n-am vrea sa ne lovim, injuraturile, si ascultam mult prea rar ceea ce am vrea sa ascultam mult mai des, Predicile (observati majuscula). Iata deci solutia: sa venim cu Predici impotriva injuraturilor… Stiu ca este greu, cei care injura, injura mai ales pe aceia care predica, dar daca ar fi fost usor, satsfactia reusitei ar fi fost mai mica. Despre lucrul acesta ne vorbeste chiar Isus.
  Un sincer “Bravo!” pentru acest articol.

• 14
  zoly din timisoara :
  septembrie 8th, 2008 at 14:59

  un subiect inofensiv?

• 15
  BH :
  septembrie 18th, 2008 at 23:25

  zoli…………

  asta suna a injuratura !

• 16
  anonim :
  octombrie 1st, 2008 at 15:28

  Eu nu inteleg ceva…
  Daca Domnul Isus nu a injurat…de ce trebuie noi sa injuram?Domnul Isus ne-a invatat doar sa ne rugam…sau cand suntem ispititi sa cerem Sangele Domnului,in nici un caz sa injuram!!!

• 17
  De ce oamenii înjură ? « Curbet Alexandru :
  ianuarie 14th, 2009 at 09:15

  [...] Totusi avem parte si de injuraturi „elegante”. Nu folosim cuvinte indecente. Injuram in asa fel incat injuratura noastra sa fie tolerata. Daca se poate sa si rada cei care ne aud si sa ramana uimiti cei care ne aud pentru prima data. Folosim injuraturi de genu: O, mustre-te Domnu!, Ispita ei de treaba!, Fuga dracu’! Domnu’ sa te imburde (rastoarne) in Rai! Doamne aldui-l! Sau… O! Doamne ajuta-ti….! O! Da ce truda ai? Si multe alte expresii care mai de care mai mioritice.” (citeşte tot aticolul ) [...]

• 18
  Krissy. :
  decembrie 31st, 2009 at 20:36

  Bunaa. nu e frumos sa injuri pt ca noi suntem copii din D-zeu. am 10 an isi ador RELIGIA. n ue frumos sa vorbim urat pentru ca ganditi-va daca voi veti fi adulti sau sunteti si veti avea copii sau aveti si sa auziti ca injura afara,in casa,la scoala oriunde cum va simtiti sau va-ti simti? RAU , PROST . nu? a pai.. Paa

Tu ce părere ai?