Interviu - Esti o valoare in ochii lui Dumnezeu - GABRIELA POVIAN

“Iubeam dansul, iubeam discotecile, iubeam barurile, imi placeau noptile petrecute cu alti tineri in pacatul curviei, in pacatul desfraului. Iubeam toate pacatele pe care tinerii le fac si pe care nu le considera pacate, pentru ca nici eu nu le consideram pacate. Era ceva ce-mi placea.”

“Cea prin care Dumnezeu a hotarat sa-mi dea viata a vrut sa faca avort, dar in acea vreme nu erau permise avorturile si atunci ea a decis sa nasca copilul, apoi sa-l abandoneze intr-un leagan, sa nu faca ea un avort prin care ar putea sa-i fie pusa viata in pericol.”

“Sa vina un om inaintea ta dupa 22 de ani si sa-ti spuna: ‘Uite, eu sunt copilul tau!’ “

“Am avut sentimentul de siguranta. Am avut sentimentul ca in orice clipa, daca voi muri, voi merge in cer. Am avut sentimentul ca locul meu nu este aici. Locul meu este acolo in cer.”

“Nu puteam sa inteleg jertfa Lui pentru mine.”

“Stiu ca sunt preaiubita de Domnul si stiu ca Dumnezeu a luptat mult ca eu sa ma nasc.”

“Dumnezeu nu vrea un om pentru o religie, pentru un cult, pentru o confesiune. Dumnezeu vrea un om care sa semene cu El.”

“Vreau sa va spun ca sunteti o valoare in ochii lui Dumnezeu.”

Reporter:

- Ce ati face daca intr-o zi suna cineva la usa si va intreaba pur si simplu, sec, daca-l cunoasteti pe Domnul Isus Cristos si daca n-ati vrea sa-l primiti in inima dumneavoastra ca Domn si Mantuitor? Acest lucru i s-a intamplat Gabrielei Povian.

Gabriela are 29 de ani, lucreaza ca educatoare la Leaganul de copii, este casatorita cu Sorin, iar fiica lor se numeste Andrada.

Gabriela Povian:

- Am ramas foarte uimita de intrebare pentru ca nimeni nu-mi mai pusese o astfel de intrebare. ?n cateva cuvinte mi-a vorbit despre Domnul Isus si despre Dumnezeu, apoi mi-a spus: “Daca vrei sa mergi in cer, Domnul Isus trebuie sa locuiasca in inima ta. Tu trebuie sa-l primesti pe El ca Domn si Mantuitor in inima ta.”

Duhul Domnului m-a cercetat si m-am rugat cu lacrimi in ochi, cu toata inima si cu toata sinceritatea.

Reporter:

- Ce ai intrebat si ce ai vrut sa afli mai mult despre Domnul Isus Cristos?

Gabriela Povian:

- Nu puteam sa inteleg jertfa Lui pentru mine. Am spus: “Dar de ce? Cum e posibil? Dumnezeu care m-a creat, de ce nu m-a facut sa fiu asa cum doreste El? De ce nu pot sa intru in cer asa cum sunt? De ce a trebuit ca El sa vina de acolo din cer si sa-si dea viata pentru mine?” Pentru mine a fost mereu o enigma lucrul acesta.

Reporter:

- “Ce dragoste de Dumnezeu, sa moara-un Rege-n locul meu.” Doar in crestinism se intampla asa ceva. ?n nici o alta religie a lumii, Dumnezeul religiei respective nu se da El ?nsusi jertfa pentru oameni.

De ce aveai nevoie de Dumnezeu in viata ta? Nu erai un om moral, cinstit, corect? Ce pacate te apasau astfel incat sa ai nevoie de Cristos in viata ta?

Gabriela Povian:

- Eram un om moral si cinstit, daca s-ar putea spune asa, dar imi era tare frica de moarte. Nu stiam ce se va intampla cu mine dupa ce voi muri.

Aveam 18 ani si ca orice tanar iubeam dansul, discotecile, barurile, imi placeau noptile petrecute cu alti tineri in pacatul curviei, in pacatul desfraului. Iubeam toate pacatele pe care tinerii le fac si pe care nu le considera pacate, pentru ca nici eu nu le consideram pacate. Era ceva ce-mi placea.

Reporter:

- Ce-au spus cei care te cunosteau? Este destul de ciudat acum, intr-o lume a libertatii sexuale totale, sa spui cuiva: “Nu este corect sa traiti asa, trebuie sa traiti moral, trebuie sa traiti o viata de sfintenie pentru ca asa ne cere Dumnezeu.” Pare o nebunie!

Gabriela Povian:

- Exact, pare o nebunie. si pentru mine parea in acele vremuri. Ai atins un punct foarte important. Mi-era foarte frica de reactia celor din jurul meu, deoarece ma simteam importanta in grupul meu de tineri cu care umblam si imi era foarte frica de parerea lor.

Reporter:

- Din nefericire, de multe ori tinem cont de parerea grupului din care facem parte si nu tinem cont, in primul rand, de parerea lui Dumnezeu despre viata noastra.

Gabriela Povian:

- Din nefericire, chiar daca in acel moment il primisem pe Domnul Isus in inima mea, din pacate, pentru urmatorii 5 ani de zile, mi-am vazut de treaba mea mai departe.

Am fost aproape de Dumnezeu, m-am simtit acceptata, m-am simtit pentru acele momente copilul lui Dumnezeu, dar a doua zi, venind viata peste mine, am ramas in aceleasi obiceiuri in care traiam, am ramas exact acolo, nu am fugit de acolo, nu L-am cautat mai departe pe Dumnezeu.

Reporter:

- Pur si simplu pare contra naturii la aceasta ora sa nu traiesti o viata de libertate totala. si este greu pentru un tanar si este greu si pentru cel care recomanda unui tanar sa traiasca o viata curata. Dar, Dumnezeu nu accepta jumatati de masura.

Probabil nu a acceptat nici in continuare cei 5 ani petrecuti de tine in acelasi fel de traire. Vroiai sa fii si cu Dumnezeu si cu Diavolul, dar nu puteai sa-i impaci pe amandoi.

Gabriela Povian:

- In acesti 5 ani, Dumnezeu a avut privirea indreptata asupra mea. Eu sunt un copil infiat, si ca multi alti copii din anii ‘70 nascuti la fel ca si mine, n-am avut o copilarie usoara.

Cea prin care Dumnezeu a hotarat sa-mi dea viata a vrut sa faca avort, dar in acea vreme nu erau permise avorturile si atunci ea a decis sa lase copilul, sa-l abandoneze intr-un leagan, sa nu faca ea un avort prin care ar putea sa-i fie pusa viata in pericol.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta frica pe care i-a dat-o pentru ca pot sa marturisesc ca Dumnezeu a luptat ca eu sa ma nasc. Imi place mult Psalmul 139. stiu ca sunt preaiubita de Domnul si stiu ca Dumnezeu a luptat mult ca eu sa ma nasc.

Reporter (pentru cititoarele acestei carti):

- Draga noastra, poate te gandesti chiar acum sa mergi sa faci un avort astazi sau maine, poate ai o sarcina pe care nu ti-ai dorit-o si de care vrei sa scapi.

Dar gandeste-te, s-ar putea ca peste 20 sau 29 de ani cineva, undeva, intr-o carte, la un radio sau la o televiziune, sa marturiseasca despre tine ca nu ai facut avort. Gandeste-te si opreste-te inaintea lui Dumnezeu de la un gand pe care Diavolul ti l-a sadit in minte: sa mergi sa faci un avort, sa omori un copil.

Gabriela, ai incercat sa iei legatura cu parintii tai?

Gabriela Povian:

- Pe tatal meu nu-l cunosc. Nu stiu nici macar cum se numeste. Cand am gasit-o pe mama si am stat de vorba cu ea, la inceput a refuzat, probabil de frica. O inteleg.

Sa vina un om inaintea ta dupa 22 de ani si sa-ti spuna: „Eu sunt copilul tau!”

O inteleg si vreau sa marturisesc ca numai Dumnezeu a fost cel care mi-a dat putere sa o iert. Am fost foarte suparata pe ea si am avut foarte multe motive sa o urasc, dar Dumnezeu nu a lasat acea ura in inima mea. Prin puterea mea nu as fi putut face asa ceva.

Apoi am mers la scoala Biblica “Cristos pentru Romania” din Timisoara si acolo eram uimita ca toti acei tineri se rugau, cantau si-L slaveau pe Dumnezeu. Asa ceva eu nu mai vazusem.

Ce-am simtit atunci? M-am simtit mica, m-am simtit pacatoasa. Am spus: „Doamne, nu merit sa fiu in locul acesta! Locul acesta este prea sfant pentru mine.”

Spuneam: „Doamne, daca s-ar despica pamantul si as intra in el, cred ca ar fi foarte bine.” Mi-a fost rusine. Mi-am vazut efectiv viata mea, mi-am vazut modul meu de a trai si mi-am dat seama ca nu este deloc asa cum vrea Dumnezeu.

Mi-am adus aminte de ceea ce ii promisesem lui Dumnezeu, mi-am dus aminte ca-L invitasem pe Domnul Isus in inima mea dar in tot acest timp, de fapt, il dadusem afara din inima mea.

Reporter:

- L-ai invitat in inima ta, dar l-ai pus undeva in ‘camara’, acolo, sub niste rafturi, sub niste borcane si n-ai vrut sa mai afli de El niciodata. Cam asa se intampla.

Dar Dumnezeu, atunci cand Domnul Isus Cristos intra in inima noastra, vrea sa preia El controlul total, vrea sa fie El stapanul casei, sa fie El stapanul inimii noastre. Sa nu mai conducem noi pentru ca atunci cand conducem noi conducem prost si mergem spre sant, de obicei.

Gabriela Povian:

- Pana atunci am avut ocazia sa vad ca-mi condusesem viata cu propriile mele maini si si fusese gresit.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca sotul meu a stat alaturi de mine si tot Dumnezeu mi-a dat intelepciune sa-l aleg pe el ca sot. Inainte cu o luna ca noi doi sa ne casatorim, eu ma hotarasem clar: „Doamne, te voi urma! Doamne voi merge pana la capat. Voi face legamantul pana la capat cu tine.”

M-a apasat foarte tare povara pacatului acesta, deoarece traiam in curvie cu el, fara sa fim casatoriti. Dupa ce ne-am casatorit ma simteam indreptatita sa-i spun lui Dumnezeu: „Doamne, dar acum eu sunt casatorita, eu nu mai curvesc!”

Reporter:

- Dumnezeu se poarta cu noi ca un tata care-si iubeste copii. Nu neaparat ca si tatal tau, care a ales sa te lase intr-un leagan si sa te abandoneze acolo. Gabriela, botezul tau in apa a fost un pas greu pentru tine. De ce?

Gabriela Povian:

- Spuneam: „Doamne, toate le pot face, dar sa ma bag in apa aceea, chiar nu pot. Nu pot. Mie mi se pare imposibil.”

si Dumnezeu iarasi mi-a vorbit, intr-un mod personal, mie, ca eu sa inteleg, printr-un vis. Era un vis in care am vazut sfarsitul lumii, focul, lumea fugea, eram speriata. La un moment dat ramasesem doar eu singura, in fata unui pamant parjolit. M-am asezat in genunchi si am spus: “Doamne, tocmai acum vine sfarsitul lumii, este sfarsitul vietii mele. Eu acum voi merge in iad pentru ca nu am facut ceea ce stiam ca trebuie sa fac. Ce se intampla cu mine?” Am auzit doar o voce care mi-a spus asa: “Du-te si fa ceea ce ai de facut!”

Reporter:

- Ce reprezinta botezul, la urma urmelor?

Gabriela Povian:

- Mie imi era foarte greu. Ce vor spune oamenii? Mi-era foarte greu sa ma prezint inaintea oamenilor si sa spun: “Uite, eu sunt pocaita, m-am botezat.” Pentru mine a fost, pot sa spun, pasul cel mai, cel mai, cel mai important, pentru ca am recunoscut inaintea tuturor oamenilor. Mi-am invitat prietenii si cunoscutii. Ma bucur pentru cei care au acceptat sa vina. si am spus in fata tuturor: “Da, eu Il primesc pe Domnul Isus in inima mea. Da, eu vreau sa fiu un copil al lui Dumnezeu.”

Reporter:

- A fost o declaratie publica a schimbarii care s-a petrecut in inima ta. A fost o recunoastere in mod public a faptului ca din acel moment apartii poporului lui Dumnezeu. Cum este viata ta acum?

Gabriela Povian:

- Sunt si bucurii, si intristari, si necazuri, dar altfel. Am sentimentul de siguranta. Am sentimentul ca in orice clipa, daca voi muri, voi merge in cer. Am sentimentul ca locul meu nu este aici. Locul meu este acolo, in cer.

Am inteles ca ceea ce vrea Dumnezeu de la fiecare om este ca orice om sa semene cu El. Dumnezeu nu vrea un om pentru o religie, pentru un cult, pentru o confesiune. Dumnezeu vrea un om care sa semene cu El.

Reporter:

- Nasterea din nou si relatia personala a omului cu Dumnezeu, inseamna pur si simplu o schimbare a felului de a gandi si intrarea intr-o relatie personala cu Dumnezeu.

Rugaciunea zilnica, studiul Bibliei, bucuria, partasia cu ceilalti membri ai bisericii este parte din viata noastra de zi cu zi.

Este ca si cum ar fi pasul de intrare intr-o scoala, intr-un liceu sau intr-o facultate.. Urmeaza pregatirea. Dar ai trecut deja, esti deja in liceul sau in facultatea respectiva si o vei absolvi, dar ai intrat si stii ca nu mai esti afara. Deja stii ca esti acolo. Ai trecut de partea copiilor lui Dumnezeu.

La fel este dupa ce ai intrat in biserica lui Cristos, experimentand nasterea din nou, schimbarea mintii, a valorilor, a modului de a gandi si avand o relatie personala, o partasie zilnica cu Dumnezeu - esti deja intrata in poporul lui Dumnezeu.

Gabriela, printre cititorii nostri poate este cineva care a trecut prin aceeasi situatie ca si tine, a fost in pericol sa fie avortat sau cineva care vrea sa faca avort.

Sau poate sunt tineri care se lupta cu aceleasi pacate cu care te-ai luptat si tu si carora li se toarna in cap, de catre mass-media sau de catre anturaj, minciuna ca este normal sa traiesti in curvie, este normal sa traiesti in betie, este foarte bine sa consumi droguri, este foarte bine sa faci tot felul de pacate. Ce le-ai putea spune tuturor acestora?

Gabriela Povian:

- Vreau sa le spun este ca sunt o valoare in ochii lui Dumnezeu. Chiar daca cei din jur ii considera simpli oameni, vreau sa le spun ca ei au un pret extraordinar in ochii lui Dumnezeu. Viata este prea scurta si totodata prea valoroasa ca s-o pierdem in pacatele acestea trecatoare.

Mi-aduc aminte foarte bine ca si eu, dupa ce savuram aceste pacate la petreceri, in inima mea ramanea un gol. si golul acesta, dragii mei, numai Dumnezeu il poate umple. Numai Dumnezeu, pentru ca este locul Lui. El si-a lasat acolo un gol in inima noastra, pentru ca ea sa fie umpluta de El.

Reporter:

- Dragul nostru cititor, cu siguranta experimentezi si tu acest gol in inima ta. Nu-l vei putea umple cu absolut nimic, oricat vei incerca: bani, distractie, pacate, nimic, nimic, nimic.

Doar Cristos poate sa umple golul din inima ta. Cheama-l si tu pe El, chiar astazi in inima ta. Roaga-l sa devina El stapanul total, complet, absolut al vietii tale.

Nu-L invita in inima ta si apoi sa-l trimiti undeva intr-un colt, sub niste scari. Lasa-l pe El sa fie Domnul si Stapanul casei inimii tale.

= www.ioanciobota.wordpress.com =

(2 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  sergiu tofanel :
  Ianuarie 31st, 2010 at 00:01

  “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.”

  De multe ori m-am indoit de adevarul acestui vers. Cum adica, omul marturiseste credinta, pare convins(a) de pacatele sale, si apoi se intoarce la acelasi stil de viata pacatos, fara de Dumnezeu. Dar lucrurile nu stau asa. Poate multi gandesc ca mesajul articolului este unul despre tragedia avortului. Cred ca aceatsa a fost si intentia autorului. Dar pentru mine lucru care-mi da speranta este faptul ca mesajul de la Romani 10:9 oglindeste un adevar dumnezeiesc.

  Omul poate se pocaieste pentru o clipa, accepta mantuirea si a doua zi uita de hotararea sa. Se intoarce la pacatele de odinioara, neluand in seama ca intr-un moment de cercetare el/ea a declarat ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. Noi care stam pe margine si vedem acest lucru de multe ori judecam. Nu a fost o intoarcere sincera. A fost foar un accident al emotiilor. Dar Dumnezeu nu uita de hotararea omului. El deja a inceput lucrarea. Pentru unii, acesta intoarcere totala se petrece intr-o clipa, pantru altii, dureaza ani. Dar rezultatul este acelasi: un om nascut din nou.

  Ma intareste aceasta marturisire pentru ca eu cunosc multi oameni care l-au acceptat pe Dumnezeu ca domn si mantuitor, dar acum sunt departe de El. Dar lucrarea in viata lor este doar inceputa. Dumnezeu este credincios, nu noi, ci El.

• 2
  ungreiere :
  Ianuarie 31st, 2010 at 01:16

  Eu as zice “sa nu ne culcam pe-o ureche” !!
  Daca persisti in pacat poti ajunge sa hulesti !
  Apostolul Pavel ne sfatuieste :
  “Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
  Fratilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre tintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
  ………………………
  Căci v’am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plîngînd: sînt multi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
  Sfîrşitul lor va fi pierzarea. Dumenzeul lor este pîntecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămînt.”

• 3
  ungreiere :
  Ianuarie 31st, 2010 at 01:21

  Pericolul este ca poti deveni iarasi rob al pacatului in asa masura incat vei tagadui Puterea Lui Dumnezeu atunci cand El te va cerceta ! Si asta inseamna hula impotriva Duhului Sfant !!
  Asa ca , nu e mai bine sa ne “pazim piciorul” si sa “umblam in neprihanire” ?

• 4
  outward bound :
  Ianuarie 31st, 2010 at 06:12

  Domnilor ,cine a facut armata in “valea plangerii” trebue sa-si aminteasca de “cernerea” nemiloasa a acelor momente, de”blod,sweat and tears” , ce ti-au marcat viata,ti-s-au intiparit viu in minte, pentru totdeauna !. Cine a fost martor l-a rastagnirea ori asasinarea ciuva ,ramane sa duca in memeorie acel tablou ,aceea scena morbida,mereu aevea, in cele mai mici detalii. Pe parcursul vietii, vei asocia zgomote, mirosuri sunete legate de acele clipe.Acele momente te marcheaza radical,produc o transformare atat de adanca in fiinta ta ,in felul tau de a simti , de a intelege si a te comporta incat NICODATA nu mai ajungi sa fi superficial ori nepasator in fatza suferintei cuiva. De indata ce intalnesti ochi plini de lacrimi a unei persoane, indata ce auzi un geamat,un tipat de ajutor, indata ce auzi un suspin ,ori un simplu oftat,reactionezi instinctiv.Sensibilitatea ta ,receptivitatea ta la durere ,este acolo ,gata sa ia atitudine !.Gand ai inteles de ce a murit Isus la Golgota, cand ai simtit in aprofunzime in inima ta ca tu traesti VESNIC, datorita sacrificiului Lui , niciodata cugetul tau nu va mai ajunde sa uite, sa devina superficial in fatza DREAGOSTEI ABSOLUTE,ALTRUISTE, LA MODUL SUPERLATIV !.In tineretze ,(va dau un exemplu real, lipsit de lauda, lauda este a lui Hristos ,ce m-a salvat si pe mine ,netrebnicul !)ma aflam in rada uni port ,pe o faleza alunecoasa,acoperita de alge marine, peste care ,periodic treceau valuri inspumate. Turistii se plimbau pe faleza ,faceau poze si priveau un tablou cromatic splendid,de asfintit marin.Printre ei se aflau doi indragostiti ,baiatul avea mana dreapta in ghips.Se aflau in fatza mea si…am vazut cand tanarul a alunecat peste marginea falezei si s-a piardut in valurile agitate. Tanara a cazut si ea ,dar cineva din apropiere a reusit sa o prinda de fusta,inainte sa cada peste marginea falezei inalte.Dupa aproape un minut ,capul tanarului a aparut in spuma valurilor ,apoi a disparut din nou.Dumnezeu mi-a dat o structura fizica atletica, am practicasem lupte greco-romane si canotaj . La auzul tipetelor de disperare ale acelei fete ,mi-am scos pantofii si camasa si am plonjat in valuri ,sa-i caut iubitul. L-am gasit in submersiune, ghipsul de la mana Il tragea spre adancimi.L-am prins din spate, pe sub bratul rupt si l-am adus spre suprafatza. Ma rugam si cautam sa-l apropiu de tarmul stancos ,brazdat de spuma alba a valurilor sparte de cativa stapilopozi.Mantuitorul meu mi-a dat o putere nebanuita si dupa un efort considerabil ,amandoi eram din nou in afara oricarui pericol. Am aflat ca erau logoditi doar de trei zile.A doua zi i-am intalnit l-a o inghietata.Bucuria si recunostinta din ochii acelei fete si azi o treasc viu. Mi-am pastrat anonimatul iar eu urmaream o posibilitate sa ma imbarc clandestin pe unul din vapoarele ce urmau sa plece din acel port.Cand realizezi ca ai fost salvat de Hristos , sacrificiul Lui nu mai poti sa-l tratezi cu superficialitate niciodata !

• 5
  preda laura :
  Februarie 2nd, 2010 at 14:06

  Aceasta marturie imi aminteste mult de mine. Sunt multi care au trecut prin astfel de situatii. Vreau sa o o incurajez pe Gabi si sa-i spun sa mearga inainte tot asa de acum in colo.
  As vrea sa ii fac o mica observatie dar in dragoste redactoarei. ( Sa fii mai atenta la redactarea textelor care au multe greseli gramaticale si lipsa de litere) Dar in rest e un articol superb si bine facut.
  Iar celor care au comentat aici….de exemplu: Sergiu. Draga Sergiule mi-a placut mult de ai scris….si se pare ca esti o persoana matura in gandire dar si un crestin matur care in timp a acumulat intelepciunea lui Christos si este atitudinea coreacta care toti ar trebui sa o avem ca si crestini.
  Exista crestini intr-avdevar astazi care isi traiesc viata in pacat…dar nu intinde degetul sa judeci ca s-ar putea intr-o zi sa ajungi sa faci exat aceleasi greseli. EU am fost un crestin de genul,…in perioada in care eram doar la inceput pe drumul cunosaterii lui Christos, credeam ca stiu multe. Dar nu stiam nimic. Il cunoscusem pe Christos si aveam iubire si pasiune ptr El,…dar uneori felul in care bisericile de azi trateaza anumite subiecte in ziua de azi in viata de zi cu zi ne face sa devenim niste snobi si farisei. Cum ziceam la randul meu am ajuns unul tot asa care intindea degetul spre alltii care pacatuiau si ma credeam asa de buna. Pe cand eu radeam de unii si ii consideram cazuti de pe cale si ziceam ca eu nu am asa ajung niciodata sa fac lcururile alea,….drumul meu inaintea mea era pregatit. Ce zice in biblie? Care a fost pacatul capital care l-a infrant pe Lucifer? Mandria….Asta e cel mai mare pacat. Pacatul de care toti suferim,…de care nu suntem niciunul imuni. In Scriptura scrie ca mandria merge inaintea caderii. EI bine si eu am cazut in acel pacat si am platit scump prin a ajunge sa fac exact lcururile de care ii acuzam pe altii ca le fac. A fost cumva intoarcerea mea la Christos falsa sau neserioasa? NUUU…de asta va asigur ptr ca m-am botezat si am facut-o cu pasiune si cu sinceritate chiar in ciuda faptului ca urma sa fiu tratate de catre cei din jurul meu sau a familiei ca un renegat. Convertirea a fost reala si umblarea mea cu El. Dar vedeti voi exista un pacat mai mare si mai subtil care se fofileaza printre noi si in vietile noastre de care nici nu stim si acela se numeste “Mandria”. Atunci cand ridici degetul sa acuzi pe cineva de pacate care tu nu le faci sau nu intelegi de ce cutare sau cutare face ce face….aveti mare grija ca drumul spre cadere e deja pregatit. S-ar putea sa ajungi sa fac exact acele lucruri care acum zici ca tu nu le vei face niciodata. Nu va lasati inselati de ce se vede in afara. Acolo inauntrul acelei vieti se petrece ceva. S-ar putea ca acea persoana sa fii ajuns in acele circumstante din mai multe motive si de cele mai multe ori poate fi din cauza ca sufera. NU-i intoarceti spatele doar ptr ca numai e pe cale si face pacate. Nu fiti snobi si credeti ca sunteti mai bine ca ei sau sa credeti ca va faceti un bine daca nu aveti de a face cu pacatul prin a-l lasa in voia lui si la voia intampalrii. Poate persoana are nevoide de cineva care sa sti eca le sta aproape indiferent de ce face si unde e in viata lui. Poate are nevoie de o dragoste continua din partea unui crestin care sa-i fie alaturi si sa-l sustina in rugaciune. Eu am avut nevoie…si nu a fost nimeni alaturi…Doar El a fost. Un alt motiv ptr care o persoana se gaseste in astfel de momente in viata lor e ptr ca au facut ceva de genul cum am facut eu…am judecat si era necesar sa ma schimb sa se intamaple o transformare in mine dar ptr asta trebuia sa trec si eu prin ce au trecut pers care le judecam ca sa inteleg natura pacatului mai bine si ca sa inteleg ce inseamna iad, durere, respingere si apoi sa inteleg mai bine ….iubire, iertare, mila. Exista oameni acolo care trec prin ce trec si nimanui nu-i pasa. Oameni saraci, sau oameni care chair il cauta pe D-zeu din toata inima si intind mana spre El dar nu e nimeni dintre reprezentatii lui Christos care sa mearga sa le ofere acel ajutor sau sa fie acea lumina. Mai apoi exista cei care sunt in bisericile noastre care predica frumos de la amvon si merg regulat la biserica si se implica in de toate in biserica…dar sub hainele lor frumoase de duminica sunt pacate ascunse care poate sunt mult mai de condamnat decat a celor care sunt asa de “evidente” pe din afara. Pacate de mandrie, de indiferenta de judecata, de fariseism. Credeti ca cei care sunt in afara si isi traiesc o viata destrabalata sunt pierduti? Nu sunt….Isus ptr ei a venit…ei au fost prietenii Lui. Cu ei a mancat la masa si a umblat la petreceri. Nu aveti voi teama si nu fiti inselati ca D-zeu ce a inceput intr-o persoana va avea grija sa si termine….sa duca acea lucrare la un bun sfarsit ca de acea se numeste El…. Alfa si Omega. Domnul sa va otroteasca si sper sa intelegeti ca D-zeu e cel care salveaza iar daca unul din copii Lui cade EL ii are in vedere si e treaba Lui sa-l ridice de unde e. Nu sunteti voi Proprieterul nimanui. El e proprietarul nostru si daca am cazut e treaba Lui sa ne ridice cand vrea El cand e timpul Lui….si o face ptr ca suntem ai Lui de la inceputul lumii.

• 6
  Ţilea marinel :
  Februarie 2nd, 2010 at 23:53

  Păcatele ne sunt iertate..,
  1.dacă le recunoaştem
  2.mărturisim
  3.părăsim
  Dar ce ne facem cu consecinţele păcatului..,cum scăpăm de ele…?

• 7
  Ţilea marinel :
  Februarie 2nd, 2010 at 23:57

  preda laura 5
  daca am cazut e treaba Lui sa ne ridice cand vrea El cand e timpul Lui….si o face ptr ca suntem ai Lui de la inceputul lumii.(citat din 5)
  -
  Ce vreţi să spuneţi…?

• 8
  preda laura :
  Februarie 3rd, 2010 at 00:57

  Ptr Tilea Marinel.
  Iti pot da cateva versete pe care imi bazez acea afrimatie din post 5. Romani 14:4,7,12. EU am cazut o data spre rusinea mea, dar am fost si sunt in continuare copilul Lui D-zeu si servitorul Lui. Asa ca daca am cazut a fost treaba Lui sa ma ridice din nou de unde am fost si sa ma restaureze nu ma lasat sa zac unde eram. Asta e greu ptr unii sa inteleaga Dragostea incredibila si fara egal, neconditionata al Lui D-zeu. Daca ai stii cum e sa fii tata ai intelege ce inseamna sa-ti iubesti copii indiferent de ce fac ei in viata lor si ce aleg sa faca. Sunt tot copii tai ca atare ii iubesti in continuare te rogi ptr ei, iar atunci cand cad alergi sa-i ajuti…ca vor ei sa aceepte sau nu ajutorul este partea a doua. Dar eu sunt un exemplu viu a ceea ce inseamna a cadea in pacat si apoi a fi restaurat de dragostea Lui D-zeu. A si nu te insela….ca consecintele vin. Am fost iertata si restauranta dar am avut de suferit dupa consecintele pacatelor mele ptr ca D-zeu e Drept. Aici fac multi confuzia mare. Esti iertat si iubit si resturat dar acea corectie trebuie sa vina totusi ca din aia inveti….e cel mai bun lucru poate care ti se intampla atunci cand iti ispasesti pedeapsa (sau consecintele caderii in pacat). Deci sper sa nu ma fi inteles gresit cineva aici cand am spus toate astea,…nu incurajez caderea in pacat ca vom si iertati,… asta nu e o scuza,….vorbeam pur si simplu de cei care dintr-un anumit motiv sau altul, poate din slabiciune ajung sa cada din nou pe caile care au fost inainte, sau poate nu au fost pe acele cai si ajung mai apoi cu toate ca l-au acceptat pe Isus ca mantuitor, ajung in astfel de circumstante unde cad in pacat. Sa stii ca uneori nici macar nu se complac in acea situatie neaparat, dar pur si simplu ptr un timp n-au puterea sa iasa de acolo pana nu intervine si divinitatea intr-un fel sa-i scoata de acolo. sunt cazuri si cazuri. Idea e sa nu judecam ci mai de degraba sa cautam sa-i ajutam sa-i spirjinim sa ii readucem pe cale aratandu-le dragoste.

• 9
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:19

  preda laura : 8
  Asa ca daca am cazut a fost treaba Lui sa ma ridice din nou (citat din 8)
  -
  Să înţeleg că sunteţi un roboţel cu, care Dumnezeu se joacă..,
  Î-L..
  lasă să cadă..,apoi iarăşi î-l ridică

• 10
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:20

  Adică te ridică Dumnezeu împotriva voinţei..,tale…?

• 11
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:22

  preda laura : 8
  Am fost iertata si restauranta (citat din 8)
  În ce sens..,restaurată…?
  Trup..,suflet sau duh…?

• 12
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:24

  preda laura : 8
  Pocăinţa este o vreme..,care precede botezul şi naşterea din nou..,sau este o stare de toată viaţa…?

• 13
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:34

  preda laura : 8
  Dragostea incredibila si fara egal, neconditionata al Lui D-zeu.(citat din 8)
  -
  Mă îndoiesc..,că Dumnezeu nu aşteaptă răspuns la iubirea sa pt. om..,dealtfel aceasta este def. “timpului”..,DISTANŢA dintre iubirea divină şi răspunsul omului…,
  E un loc gol aici (spaţiul)

• 14
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:37

  preda laura : 8
  Pe de altă parte..,există “hula împotriva Duhului Sfânt sub cele trei aspecte..,
  Unul dintre ele..,este o prea mare încredere în Dumnezeu…!
  “Adică fac ce vrea muşchi mei pt. că Domnul e Bun şi mă mântuieşte…?

• 15
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:41

  preda laura : 8
  Dacă spunem că suntem păcătoşi..,să “CREDEM”,acest lucru nu să- o spunem din falsă smerenie..,
  Iar dacă am căzut să ne ridicăm…,
  Dar să avem grijă..,să rămânem mai mult în picioare…,pt. că:
  “În aceea ce ne va găsi moartea în aceea ne va lua…,
  1.căzuţi
  2.sau ridicaţi…,

• 16
  Ţilea marinel :
  Februarie 3rd, 2010 at 20:44

  preda laura : 8
  Să numai spui la nimeni că ai căzut..,mai ales că ai nume şi prenume cu care postezi..,
  Să nu te trezeşti marginalizată sau afară din adunare..,
  Bună pace..,

• 17
  bucur alexandra :
  Februarie 4th, 2010 at 14:30

  dragilor eu am 52 ani am fost foarte incercata in aceasta viata de 3 ori sufletu mia parasit corpul.Ultima data in 2007 cand am avut un anevrism de aorta cerebral rupt si am fost operata pe creier dar si acum in mare bunatatea sa Dumnezeu mia mai dat o sansa. am pacatuit mult 11 avorturi datorate regimului si saraciei si multe alte pacate sunt ortodoxa cred cu toata fiinta mea in el il iubesc dar acum fac alte pacate fumez ,nu stiu cum sa ies din acest viciu si pe langa toate acum am alt anevrism care sta sa se rupa simt moartea cum imi sufla in ceafa spuneti voi cum sa fac ?nu-mi pot permite o alta operatie ca nam bani mam resemnat astept intalnirea cu Issus cu bucurie stiu ca acolo este cel mai bn .

• 18
  outward bound :
  Februarie 4th, 2010 at 18:21

  alexandra. Sinceritatea ta este dezarmanta !.Mi-ai umplut ochii de lacrimi .Marturisirea ta sincera misca toate temeliile prefacatoriei ,a falsitatii si a minciunii. Dumnezeu te iubeste extrem de mult si faptul ca indraznesti sa ceri un sfat, viata ta se va schimba spre bine !.Rugaciunea este cea mai valoroasa si mai utila metoda de a reusi sa invingi desnadejdea si disperarea. Cand te rogi, cugetul si vocea ta ,unite,sant auzite,ascultate si primite la poala tronului de Har a lui Dumnezeu. Vei simti o usurare si o mangaiere in sufletul si in inima ta !. Isus Mantuitorul , cunoscator al durerii omenesti in cele mai mici si mai profunde detalii,Iti va intinde mana Lui strapunsa de pironul gros si rece si vei simti sprijinul, puterea si dragostea Lui pentru tine!.Isus a avut o deosebita consideratie pentru femei ,ce desi vase mai slabe decat barbatii, reusesc sa-I exteriorizeze Lui,povara inimii lor,sa se marturiseasca mult mai usor,mult mai direct si mai fierbinte decat ei. Incapatanarea si orgoliul barbatesc ,a fost si este un impediment, un obstacol greu de trecut, ce vine in detrimentul lor ,atunci cand este timpul unei marturisiri. Foloseste din plin acest avantaj ce-l ai,de a fi o femeie ingenunchiata sincer in fata Lui si apropie-te de Isus, de poala hainei lui, sa fi vindecata ! Daca esti dependenta de nicotina, nu este bine sa intrerupi brusc fumatul ,pentru a evita socul de dependenta chimica. Cauta o biserica penticostala apropiata de casa ta, apeleaza la ajutorul lor ,cerand sa vorbesti cu pastorul ei.Am toata convingerea ca toti cei ce citesc mesajul tau ,in multe parti de pe Pamant, te vor purta in rufgaciuni fierbinti si sincere de suport !. Dumnezeu sa te intareasca cu puterea lui Divina ,sa-ti dea pace in sufletul tau tulburat (dar sincer!) si sa fi sigura ca sirul vietii tale va fi prelungit.Te vei insanatosi si vei rusi sa te lasi de fumat in termen de o luna !.Da, sa fi sigura, sa nu te indoesti de loc, ca puterea Sangelui Domnului Isus Iti spala in intregime toate pacatele tale, orcat de mari ,grave si muneroase ar fi !. El nu oboseste niciodata iertand !

• 19
  bucur alexandra :
  Februarie 4th, 2010 at 19:39

  multumesc lui Dumnezeu ca ati citit si ca ma intelegeti stiu ca ma iubeste stiu ca nu merita sal dezamagesc.stiu ca mia oferit sansa sal cunosc mai bine nu cunosc nici o biserica penticostala dar va multumesc pentru incurajari .Din suflet imi doresc sa scap de acest viciu,sunt constienta ca face rau si trupului si sufletului dar nam putere VREAU poate voi reusi de fapt sunt sigura ca voi reusi. Dumnezeu sa va aiba in paza lui
  Simt ingeri in jurul meu

• 20
  preda laura :
  Februarie 4th, 2010 at 23:07

  Draga MArinel….
  Constat cu dezamagire ca tot ce faci aici este sa pui paie pe foc…vorbesti cu mult sarcasm, fara dragoste si mai ales fara intelepciune. Tot ce faci e sa citesti printre randuri ceea ce am scris eu si nu vezi esenta lucrurilor. Nu faci decat opusul a ceea ce si spuneam in mesajul meu,…sa judeci. ma intreb daca exista cu adevarat dragostea lui D-zeu in inima ta ptr sufletele in suferinta sau doar cunosti multa doctrina si teologie. Sa stii ca lumea e satula de astfel de crestini care nu fac decat sa deie in cap cu scriptura si nu traiesc nimic din ce spun.
  Ai pierdut de tot esenta lucrurilor si a ceea ce spuneam. nu sunt un robotzel…sunt un copil care invata sa mearga…si mai cade din cand in cand. Citeste mai bine ce am scris ca e foarte clar si am zis ca D-zeu te ridica daca vrei. Nu am specificat niciunde ca o face impotriva voii tale.
  D-zeu nu ne da dragoste ca sa primeasca ceva in schimb,…asta daca n-ai stiut. El ne iubeste oricum suntem…ca de aceea a murit ptr toti oamenii si mai ales ptr cei pacatosi. I clar ca daca esti intr-o relatie personala cu El il iubesti si tu la randul tau. Dar EL nu te iubeste pe tine ptr ca tu il iubesti pe El. Ptr ca mai intai El ne-a iubit pe noi…de aceea la trimis pe Fiul Lui sa moara. Poate n-ai inteles inca conceptul asta al dragostei lui D-zeu.

  Pocăinţa este o vreme..,care precede botezul şi naşterea din nou..,sau este o stare de toată viaţa…?

  Nu stiu ce vrei sa spui cu asta si unde bati. Pocainta e ptr toata viata si mantuirea este si se intampla o data si ptr totdeauna si aia nu o pierzi indiferent de ce faci dupa aia. Aia nu e conditionata de nimic. In Scriptura scrie clar ca am fost mantuiti si ne-a fost data mantuirea ca un dar si nu prin fapte ca sa nu se mandreasca nimeni.
  Botezul e un legamant cu Christos prin care iti dai viata Lui…deci esti al Lui. Asa ca daca esti al Lui si in viata asta si in cea urmatoare Lui ii dai socoteala de ce faci si cum iti traiesti viata. Aici conceptul de a fi servitorul Lui si El Domnul tau…si atunci cand ti se intampla sa cazi Lui sa ii dai socoteala si tot El sa te ajute sa te ridici.
  Cand am zis ca am fost restaurata…a fost tot ce inseamna Eu. Trup, suflet, Spirit.
  Petru la cunoscut pe Isus si a crezut in El si a fost alaturi de El timp de 3 ani…si totusi a cazut si la tradat pe Isus. Crezi ca Petru a ajuns in iad? Vrei sa-ti dau o istorie a acelora care l-au iubit pe D-zeu si totusi au cazut si D-zeu ia ridicat? David, Solomon, Moise… Mai vrei exemple?
  Trebbuie sa fiu mai specifica ca sa intelegi conceptul asta de a cadea si a fi iertat din dragoste de D-zeu pur si simplu ptr ca ne iubeste si nu ptr ca meritam?

  Iar dacă am căzut să ne ridicăm…,
  Dar să avem grijă..,să rămânem mai mult în picioare…,pt. că:
  “În aceea ce ne va găsi moartea în aceea ne va lua…,
  1.căzuţi
  2.sau ridicaţi…,

  Cum a spus….mantuirea o data primita si acceptata ramane valabila. Cred ca tu nu ai in clar asta. Cand vorbeste in Scriptura despre venirea lui Isus si rapirea noastra la cer nu spune ca cei ce au fost mantuiti nu vor mai avea mantuire sau nu ii va mai lua la cer daca sunt gasiti cazuti.
  Acolo vorbetse de cu totul altceva si se refera la rasplata noastra. Rasplata cu mantuirea nu sunt acelas lucru. Mantuirea nu se bazazeaza pe fapte e gratuita. Rasplata o primesti in fuctie de alergarea pe care am avut-o in acest timp dupa ce am primit mantuirea. Rasplata poate fi mare sau poate sa nu fie nici o raspalata, sa ajungi in cer si sa-ti fie rusine ca esti acolo alaturi de ceilalti sfinti.
  Iar cat despre fatul ca spun ca am cazut si se stie cine sunt…ma mir ca tot n-ai inteles nimic.
  AM FOST IERTATA….Si asta e tot ce conteaza. D-zeu ma cunoaste si ma cunoaste pe nume. Numele meu inseamna Victorie…victoreioasa, incoronata. Stii ce insemana asta? Ca desi am fost o cersetoare prin slava si harul Lui m-am facut copil de Imparat…copil iertat ca si fiul ratacitor care s-a intors acasa. SI intoarcerea a fost dulce…si mai autentica. Nu mie rusine sa spun cine sunt si nici cine am fost ptr ca stiu cine sunt acum si vreau ca toata lumea sa stie ca D-zeu e mare si iubitor si exista iertare atunci cand exista si abandonare de sine totala, autentica in mainile Lui.
  (NU ZIC SI NU VOI ZICE NICIODATA CA ESTE IN REGULA SA CAZI CA D-ZEU TE RIDICA ORICUM….AM ZIS CA “DACA” SE INTAMPLA SA CAZI DIN NOU EXISTA IERTARE DIN NOU)
  Frate draga incearca sa ridici voalul care iti sta pe ochi, voalul legalismului…si numai trai sub lege, invata sa traiesti sub har si nu prin propriile puteri si fapte ca D-zeu nu este impresionat de asa ceva. Si fi mai ingaduitor cu oamenii care sunt slabi dar au un suflet care tanjeste dupa D-zeu cu adevarat, incearca sa vezi asta…sia tunci poti spune ca esti intelept. Citeste 1Cor 13. Degeaba cunosti teologie fara dragoste nu stii nimic. Pace si tie

• 21
  Ţilea marinel :
  Februarie 5th, 2010 at 00:00

  preda laura :19
  mantuirea este si se intampla o data si ptr totdeauna si aia nu o pierzi indiferent de ce faci dupa aia. Aia nu e conditionata de nimic.(citat din 19)
  -
  Asta să crezi dumneata..,
  Din credinţă se poate cădea…,cei ce au fost luminaţi şi au căzut…,este cu neputinţă să mai fie primiţi(parafrază)
  2.cugetul curat se poate pierde..,sau chiar “înfiera”!,(spunea Ap.Pavel Lui Timotei)
  Numele din cartea Vieţii poate fi şters..,(Apocalipsa)
  Cât despre (mântuirea prin credinţă..,şi lucifer şi îngerii să-i cred..,-dar ce fac..?,-luptă împotriva lui Dumnezeu

• 22
  Ţilea marinel :
  Februarie 5th, 2010 at 00:13

  preda laura :19
  Observaţiile mele nu au fost tendenţioase..,
  Dar a-ţi folosit cuvinte :
  Precum har,restaurare,iubire divină,pocăinţă ca stare,mântuire,credinţă…,
  Definiţi aceşti termeni..,
  Sau măcar spuneţi-ne..,ce este harul…?
  Sau ce este mântuirea…?

• 23
  Anghel :
  Februarie 5th, 2010 at 09:20

  Marinel,
  Prin intrebarile tale vrei sa afli Adevarul,sau vrei sa o verifici pe Laura.Asa ai invatat din philocalii? Gasesti raspunsuri in Biblie.

• 24
  carmen :
  Februarie 5th, 2010 at 09:38

  din pilda “Mladitei roditoare” am inteles un lucru , poate nu e corect dar eu asta am inteles ; singurul care decide daca o mladita trebuie taiata si aruncata in foc , dupa ce convins fiind ca e soi bun si merita ingrijita si sapata, este Vierul”.

• 25
  bucur alexandra :
  Februarie 5th, 2010 at 09:43

  dragi mei laura si marinel, nu trebuie sa va laudati cu ce stiti voi trebuie sal preamariti pe Domnul pentru minunile pe care le face in viata voastra ,trebuie sai simtiti prezenta nu citate.Dumnezeu nea lasat libertatea absoluta de a trai de a cadea de a ne ridica dar daca sufletu este mereu catre el atunci putem vorbi de mantuire ,scuzatima dar voi vorbiti de viitor cand noi nu stim ce va fi peste o ora.nu fiti rai si va va fi bine,stiti cat ne desparte de moarte o secunda si atunci nu ne va intreba ca am invatat ci ce am facut si eu va spun din experienta.Am vazut moartea ,am simtito am cunoscut iubirea si linistea pe care o simti cand iese sufletu,nici nu va puteti inchipui ce inseamna de fapt pacea ,linistea si dragostea lui Issus. eu va doresc sa simtiti doar putin din ea in aceasta viata,a gresi e omeneste si noi suntem oameni. Scuzati ca mam amestecat intre voieu cea mai pacatoasa fiinta de pe fata pamantului
  .

• 26
  preda laura :
  Februarie 5th, 2010 at 22:42

  Draga Alexandra si Carmen…va multumesc ca a-ti scris si mai ales ca voi a-ti inteles ceva din discutiile mele cu Marinel. Eu una chiar nu aveam de gand sa dau lectii…am inceput scrie in acest blog prin a-mi spune experientele de viata si ce a facut D-zeu in viata mea si prin asta cautam doar sa-l preamaresc pana cand s-a gasit cineva sa se bage in doctrina si teologie si sa ma controleze si corecteze sa vada cat de bine imi cunosc Scriptura probabil. Eu una chiar nu voiam sa fiu rautacioasa nu imi sta in fire chiar de loc. Sunt o persoana foarte calma, rabdatoare dar ma supara cand vad ca unii crestinii nu au altceva de lucru si cauta sa se certe pe dispute din astea de doctrina in loc sa arate dragostea lui Isus si sa se bucure ca o persoana la gasit pe El si ii iertat.

  Alexandra draga…eu o sa ma rog ptr tine si ptr viciul tau ca sa scapi de el. O sa scapi prin credinta ai sa vezi. NU te da batuta mergi inainte. Isus te iubeste asa cum esti. Te pup.

• 27
  Ţilea marinel :
  Februarie 6th, 2010 at 00:17

  Anghel : 23
  Dragule..,
  Dumneata ai nume de înger (anghelos),aducător de veşti bune..,vorbeşti despre scripturi..,cu siguranţă a-ţi citit de f.multe ori scriptura..,
  Poate o ajuţi dumneata pe Laura..,şi ne vorbeşti puţin despre “restaurarea” omului,restabilirea..,apocatastaza,-căci de la Origen.., la Prof.D.Stăniloaie nu prea sau încumetat mulţi să vorbească de aşa ceva…,!
  Cât despre filocalie mai bine nu rosti acest cuvânt.

• 28
  Ţilea marinel :
  Februarie 6th, 2010 at 00:24

  bucur alexandra :
  Moartea nu există…,
  Moartea..,este “necunoaşterea lui Dumnezeu.
  -
  Cât despre patimă..,
  Nu se naşte patimă fără gând.(Marcu Ascetul)

• 29
  Ţilea marinel :
  Februarie 6th, 2010 at 00:34

  bucur alexandra : 26
  Sunt o persoana foarte calma, rabdatoare dar ma supara cand vad ca unii crestinii ..,(citat din 26)
  -
  Mă bucur că sunteţi calmă şi răbdătoare..,precum spuneţi!
  dar să nu vă supăraţi…,
  Supărarea duce numai la rău..,(proverbe)
  D-voastră chiar nu depindeţi de părerea mea..,care vă poate aprecia sau nu..,
  Asta ar însemna să cădeţi în “slavă deşartă”
  Urmare..,tot timpul o să aveţi o problemă..,raportat la ce va spune celălalt..,?

• 30
  Ţilea marinel :
  Februarie 6th, 2010 at 00:56

  Harul persoanei divine face posibilă îndumnezeirea omului şi unirea cu Dumnezeu.Ca răspuns în timp la chemarea de iubire divină făcută omului..,pt. ca această iubire să se înveşnicească prin “recapitularea”(restaurarea)întregi creaţi prin jertfa de la Golgota şi durerea pocăinţei ca stare a omului responsabil pt. întrega creaţie, care conştientizează de ce Dumnezeu al dragostei sa despărţit..,în vederea mântuirii omului ca participare la viaţa Sf.Treimi,prin credinţă,căreia î-i urmează vederea.., experimentarea celor nădăjduite,ca sens şi scop al vieţii..,prin aducerea din nefiinţă la viaţă..,pt. ca omul să se împărtăşească veşnic de creştere nesfărşită în cunoaştere şi iubire de Dumnezeu.
  Doamne Iisuse ai milă de lumea Ta şi mântuieşte lumea Ta.

• 31
  dan :
  Februarie 7th, 2010 at 22:45

  Alexandra
  Am inteles ca fumezi.De cand mai exact? Orice patima care se incuibeaza de mai mult timp, mult timp dureaza ca sa te scapi de ea.Totul tine de vointa.La tine sunt slabite puterile spirituale din cauza mai multor pacate pe care le ti inca nespovedite.Fara spovedanie sincera, fara cainta , rugaciune ,impartasanie nu ai nici o sansa sa te izbavesti.Restul sunt doar incurajari si vorbe.Ve mai face multe pacate de acum inainte.Sa nu crezi ca daca iti vei repeta sau daca te va invata cineva in vreun fel vei reusi fara sa-ti doresti cu adevarat.Prima data incearca sa te cunosti, iar apoi spovedeste-te.Este singura ta sansa.Dumnezeu sa te indrume si sa-ti ajute .

• 32
  carmen :
  Februarie 8th, 2010 at 14:34

  Bravo dan, poate trebuie sa trimita ceva” fofele” pe la vreo manastire?!

Tu ce părere ai?