Ipocrizia milei

Ipocrizia milei

„De ce îndură Dumnezeu foametea, de ce îndură Dumnezeu ca milioane de copii să moară deshidrataţi şi malnutriţi? Dacă poate opri toate astea, dar nu vrea, atunci este rău voitor. Dacă doreşte să le oprească, dar nu poate, atunci nu este omnipotent.” Dar, dacă Dumnezeul creştin există, atunci El este binevoitor şi omnipotent. Dar nu numai atât. Pentru că dacă acest Dumnezeu există, atunci se pare că una dintre cele mai potrivite întrebări este „Cum justificăm faptul că omenirea întreagă le refuză acestor oameni rezolvarea problemei foametei, apei potabile şi a serviciilor medicale?” Şi pe bună dreptate, omenirea – mai ales că un procent minoritar din populaţie deţine majoritatea resurselor existente – poate rezolva această problemă. De fapt, chiar şi cei mai săraci dintre noi, care abia ne permitem un laptop şi un grătar tot la a doua lună, trăim o viaţă de lux când ne gândim la felul de viaţă pe care-l duc cei pe care – pretindem – că-i compătimim.

Şi înainte să ne gândim la raţionamentul de mai sus, am putea foarte bine să ne gândim ce îi pretindem de fapt lui Dumnezeu. Oare invocându-l să rezolve problema foametei, vrem cumva să-l invocăm să transforme comportamentul nostru egoist într-un comportament lipsit de efecte negative? Pentru că scena care se întrevede este cea a unui muribund deshidratat la care privim cu toţii, iar între timp ce-l privim cum moare, ne angajăm cu toţii într-un joc – într-un joc cu pistoale cu apă. Iar după încheierea unei partide – ne umplem rezervoarele pistoalelor cu apa rece şi bună de la robinet – numai pentru a trece peste câteva minute la alta, ne dăm seama că muribundul s-a dus pe lumea cealaltă. Şi dintr-o dată începem să ne adunăm în jurul mortului şi să declarăm „Dumnezeu ori nu a vrut şi n-a putut să-l ajute, ori a vrut dar n-a putut, ori nici una nici alta.”. Apoi, continuăm jocul risipind apa potabilă a cărei lipsă a dus la moartea aşa-pretinsului compătimit. Aşadar, ce vrem de la acest Dumnezeu? Este într-adevăr vorba de faptul că suntem oameni miloşi şi buni, şi am vrea să-i salvăm pe aceşti oropsiţi de soartă de la chinuri? Dacă este aşa, atunci de ce nu le oferim, ştiind că sunt pe patul morţii, cel puţin apa din bidonaşele de la poistoalele noastre cu apă? Sau am vrea foarte mult să ne continuăm jocul egoist şi să nu dăm un ban pe copilul deshidratat şi malnutrit? Dacă noi înşine îi lăsăm – cu bună ştiinţă – să moară, între timp ce noi suntem angajaţi în dansul nostru nebun şi risipitor, atunci care este sensul protestului nostru faţă de Dumnezeu? Ce sens are să-ţi spun ţie că eşti nemilos şi că n-ar trebui să fii aşa dacă poţi fi altfel, iar între timp eu însumi să-mi exercit egoismul mai mult ca oricând? Pe ce sunt întemeiate criticile mele morale?

Acestea sunt câteva întrebări adresate umanităţii – şi mie mai mult decât tuturor celorlalţi. Sensul libertăţii pe care Dumnezeu ne-a oferit-o este dureros uneori. Dacă alegem să lăsăm să moară un om pe care-l putem salva şi se zbate să trăiască, alegerea noastră va fi o alegere eficientă de cele mai multe ori. Nu se vor arăta nici fulgere din cer şi nici trăsnetele nu ne vor lovi. Dacă alegi să-i dai în cap vecinului cu un topor, nici toporul nu se va transforma într-un topor de burete şi nici capul vecinului nu va deveni de o rezistenţă fenomenală: dacă-i dai în cap, sângele va curge. Şi pe bună dreptate, acelaşi text prezentat la început poate fi invocat oricând şi oriunde – poţi să-l invoci chiar şi în momentul imediat următor unei crime. Fie Dumnezeu a putut opri crima şi nu a vrut, fie a vrut s-o oprească şi n-a putut. Şi aşa este. Dar se pare că omenirea se gândeşte la preţul libertăţii, iar când vede câtă răutate sălăşluieşte în ea, ar prefera poate ca însuşi Dumnezeu să intervină şi să suspende efectele acelor alegeri egoiste, mârşave şi dureroase. Aşa că de ce nu vine Dumnezeu să suspende comportamentul nostru egoist, de ce nu vine să-i hrănească El însuşi pe flămânzi? De ce nu vine să facă toate acestea, iar noi să nu părem atât de răi?

O lume liberă nu are sens, dacă alegerile nu au o finalitate anume: nu are sens nici dacă sunt suspendate alegerile rele, nici dacă sunt suspendate alegerile bune. Şi la urma urmei, oamenii oricum mor – iar Dumnezeu ştie asta mai bine decât toţi. El ştie că săracul şi flămândul Lazăr este aşteptat la masa cu bunătăţi. Întrebarea nu este nici despre Lazăr, nici despre Dumnezeu care ne-a dat libertatea. Întrebarea este despre noi. Argumentul de mai sus ni se aplică nouă: ori putem şi nu vrem ori vrem şi nu putem. Putem, dar nu vrem. Şi am vrea cumva să ne ascundem vina, am vrea cumva să ne ascundem poceala, şi atunci întrebăm: „Unde a fost Dumnezeu?” Dar „tu” unde ai fost şi de ce pui întrebarea?

Marius Fersigan

© Blogul Big Bang

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/articole/ipocrizia-milei-nou-6853#more-6853#ixzz11Efp8Y9U

1 Stea2 Sele3 Sele4 Sele5 Sele (4 vot(uri), medie: 4.5 din 5)
Loading ... Loading ...

ETF Milenium

  • 1
    ioana :

    Foarte foarte bun articolul. Si eu mi-am pus intrebarile astea si acuma primesc raspuns. Isus a spus: pe saraci ii aveti totdeauna cu voi… asa ca, aveti tot timpul din lume sa aveti grija de ei.
    Felicitari autorului!

  • 2
    Remus :

    Suferinta de orice natura ar fi ea ,de cele mai multe ori este consecinta pacatului comis . Dureros este ca , milioane de copii sufera din cuza pacatelor adultilor . Si cu fiecare generatie se intampla la fel si uite asa se invirte totul intr-un cerc vicios . Rezolvarea ? Pocainta si acultarea de Dumnezeu in care se include si seriozitatea si harnicia .

  • 3
    carmen- :

    Remus
    despre IOV ai auzit?

  • 4
    Remus :

    Carmen 3 ,

    eu am spus ” de cele mai multe ori ” si nu ” de fiecare data ” !!!!
    Bineinteles ca , am auzit de Iov .

  • 5
    eu :

    Eu nu sunt atotputernic, dar pot sa rationez.

  • 6
    michelinebeaulieu :

    carmen,3
    tu crezi ca Dumnezeu e asa de prieten cu satana,incit sa colaboreze amindoi ca sa faca viata oamenilor grea???

    de stricarea scripturilor ai auzit?

  • 7
    carmen- :

    michelinebeaulieu :
    DUMNEZEU, ne poate lasa pe mana Satanei, dar Ea nu se poate atinge de noi mai mult decat ii este permis de DUMNEZEU.

    am auzit de stricarea scripturilor direct proportionala cu mintea si interpretarile fiecaruia.

  • 8
    michelinebeaulieu :

    carmen
    1-despre cit strica fiecare,Dumnezeu judeca,nu oamenii.
    2-satan,scris la tine cu s mare,e…o EA?
    3-Dumnezeu permite unuia care strica sa atinga ceva bun?
    asa e Dumnezeu?

  • 9
    Ana-Maria :

    Unul din cele mai bune articole pe care le-am citit.
    Ar trebui publicat la scara larga, ar ajuta mult sa intelegem.

  • 10
    Zakeu :

    “La inceput a fost Cuvantul…” Ev dupa Ioan 1. 1

    Nu stiu daca imi va fi iertata si aceasta “aroganta” cum ar zice unii amici, dar fraza de inceput a articolului “De ce indura Dumnezeu…” da eroare de-a binelea ! Poate autorul ar fi vrut sa foloseasca termenul “ingaduie” sau “tolereaza” ceea ce e cu totul altceva ! Sper sa nu te superi frate “fersigane” …si mai sper sa scrii ceva mai cu grija.

    Dupa
    In rest… nu toti cei care isi pun intrebari o fac din duh de revolta, asa cum sugereaza unele comentarii !

  • 11
    Syme :

    Zakeu,
    Se pare că trecerea de la „a suferi” la „a consimţi” a termenului „a îndura” se regăseşte şi în română precum şi în alte limbi. Bine-nţeles, nu ştiam acest lucru înainte să scriu articolul, iar când am văzut comentariul dumneavoastră m-am hotărât să cercetez dacă la mijloc este ori nu ceea ce numiţi „o eroare de-a binelea”:
    „îndurá (îndúr, îndurát), vb. – A consimţi, a îngădui, a tolera.” (sursa: http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEndura).

    Aşadar, autorul nu a vrut nici înainte să folosească un alt termen şi nici acum n-ar dori să-l schimbe. Termenul „a îndura” nu este folosit exclusiv cu sensul de „a suferi” nedreptatea, durerea ori altele. Iar „a îngădui” nu este cu totul altceva decât „a îndura”: toate acestea pot căpăta sensuri multiple în funcţie de contextul în care sunt folosite.

    Desigur, dacă se presupune că am folosit acel „a îndura” cu sensul la care vă gândiţi dumneavoastră, atunci se poate presupune că la mijloc este o eroare. Mă tem însă că nu puteţi pretinde că acel „a îndura” are un singur sens şi că trebuie numaidecât folosit aşa cum aţi prefera dumneavoastră.

    Numai bine.. şi desigur, odată ce nu m-am supărat comentatori mult mai acizi decât dumneavoastră, nu mă voi supăra nici pe dumneavoastră.

  • 12
    carmen- :

    Cu el este un brat de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta si va lupta pentru noi. Poporul a avut incredere in cuvintele lui Ezechia, imparatul lui Iuda. 2 Cronici 32:8

  • 13
    cine stie :

    Daca saraci sint cu noi ,nu insemneaz sa nu facem nimic caci saraci vor fi incontinu ,o nu imbogatim un sarac in fiecare zi

  • 14
    michelinebeaulieu :

    carmen

    bratul lui Dumnezeu e in cuie,nu-ti fa iluzii ca poate misca
    voi L-ati vrut asa,”Mantuitor”,pardon,NU POT SA MA MISC.

Tu ce părere ai?