Ne-aţi trădat, emigranţilor! Ba v-am salvat, nefericiţilor!

Aşadar, ne-aţi trădat, emigranţilor!

Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care v-au dat o pâine şi v-au ridicat.

Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc decât interese strict legate de maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele, îmbătrânire naturală…
Am rămas marginali într-o lume marginală.

Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă!

V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini şi sunete. Aţi lăsat în urmă morminte care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea.

Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-vă parcă de necazurile noastre, care nu vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, aţi luat cea mai bună decizie când aţi decis să plecaţi. Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punănd cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva…

Ba v-am salvat, nefericiţilor!

Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori încercam să facem ceva bun in România.

Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de muncă sunteţi voi înşivă. Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi cum le întreţineţi.

N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării. Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa au reprezentat şi vor reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri şi utecişti, preţurile sunt suportabile şi veceurile utilizabile?

Am plecat cu geamantane mici nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare cănd ne vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut…

Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră pentru ca şi voi să încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a vă realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţănd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de găştile care vă conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva, şi banii pe care nu-i aveţi.

Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.

Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi ales viaţa voastră ar fi fost aceeaşi, să nu vă faceţi iluzii. Preocupaţi-vă de fericire NUMAI PENTRU VOI , lăsând apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor. Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.

De ceva timp îmi umbla obsesiv în minte titlul acestui articol. În fine m-am decis să aştern şi ideile care veneau sub el. Fireşte, subiectul e mult mai complex şi mai nuanţat, de la caz la caz. Cititorul va trage singur linia introspectivă.

http://www.romanialibera.com/

(3 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  stefan - Baia-Mare :
  Decembrie 23rd, 2009 at 14:39

  Sunt onorat sa pot regasii in randurile dvs. pricipii si punctualizari extrem de realiste si obiective ce eu insumi le-am meditat si impartasit personal si cu toti cei ce au fost in jurul meu in toti anii petrecuti ca emigrant si misionar departe de tara si de cei dragi. Am insa de mai bine de un an de zile, decand m-am reintors in Romania, un vis preluat de la inaintasii mei, si pe care il vad totusi realizabil ptr aceeasi credinta sfanta si vie ce mi-au daruit-o ei toti, ce au platit cu pretul vietii lor ptr. mantuirea neamului lor si deopotriva al nostru. Dar subliniez un element esential nu sunt romani doar cei de limba si cultura romana ci toti cei ce inteleg si traiesc marea realizare a romanitatii crestine ce a cunoscut apogeul civilizatiei crestine inainte de micile si marile schisme ale primului mileniu, epoca istorica in care neamul nostru a fost creat si format ca unul romanic si crestin deopotriva printre celelalte mari natii care si astazi reprezinta adevarata Europa crestina!
  In sprijinul viziunii ce o sustin din intemeiate consideratii, istorice si spiritual crestine vreau sa va ofer o reflexie ce am facut-o intr-una din meditatiile mele recente pe marginea ultimelor doua decenii!
  —
  Se afirma in perioada “Junimii” in cercul celor ce aveau sa lase una din cele mai minunate pagini ale istoriei literaturii si istoriografiei neamului nostru romanesc, ca adevaratii giganti ai memoriei unui neam sunt mereu cei ce las urme adanci de inaltare si reverberare spirituala in viata si urmasii lor, iar tocmai ei “junimistii” si indeosebi unul dintre acestia un oarecare june ce avea sa se afirme prin stralucirea “Luceafarului” geniului sau - unul pe care si azi multi juni moderni il ignora sau il cunosc doar dupa numele si chpul ramas intiparit chiar si pe bacnotele folosite mai mult in cazinouri si discoteci decat in teatre sau amfiteatrele culturii si spiritului, si care a afirmat despre sine si contemporanii sai minunati, ce au faurit si promovat unitatea nationala, ca sunt doar niste “epigoni”. Adica niste pitici ridicati in slavi spre a privi dincolo de orizonturi si dincolo de muntii semetiilor vrajmase doar pentru ca se aflau asezati pe umerii uriasilor din vechime ce ridicandu-se in picioare din starea lor ingenunchiata, in care stateau de secole si de milenii, adesea din pricina rugaciunii si atitudinii lor smerite in fata Celui ce din mila Sa i-a harazit ca strajeri si voievozi la hotarele acestori taramuri de vis si nestemate comori numita Romania, spre a primi si impartasii, cu toata umilinta lor dar plini de vitejia aprinsa in inimi, destinul mioritic, ce numai Domnul Dumnezeu l-a putut rezerva romanilor, precum odinioara evreilor din Vechiul Legamant, devenind astfel El insusi intre noi:
  Adevaratul Rege-Razboinic-Pastor,
  tinand in mana sceptrul unirii tuturor
  si adunandu-i pe toti ca o turma tot mai mare,
  cu fluieras de doina sau imbracat in zale
  gata mereu sa ne strabata calare,
  Istoria si Neamul pe calul biruintei Sale
  din generatii si milenii apuse adesea in uitare,
  dar calauzit neincetat de al Sau Cuvant Dascalitor
  si Spirit sfant, neanfricat de bland peren Mangaietor!
  —
  Suferinta si Calvarul ultimului secol, insa, in care neamul nostru romanesc a fost chemat sa ude, in marturia lui Isus chiar cu sangele marilor nostrii inaintasi crestini, fruntasi sau oameni simpli, insasi pamantul nostru morosan, si in mod deosebit la Sighet, ca un paradox al sortilor ce ne-au ales in tocmai capitala istorica si inima neamului ce-l mostenim, ne copleseste si ne pecetlueste cu un destin ce ne obliga sa fim “faclii” aprinse de dor de cer si mereu alimentate de glasul (graiul) inca cald si viu al celor ce chiar din adancul mormintelor precum din inaltul cerului, acolo unde ne asteapta sa-i intalnim pe nori la nunta Mielului, ne dau o infinita si neomeneasca putere de daruire de viata si armonie ce sa poarte iertarea si harul iubirii divine tuturor, dusmanilor si prietenilor deopotriva! Si sigur nu e intamplator ca cercul sau sfera expansiunii viziunii, ce musatinii o primisera de la bunicii lor veniti din Maramures si atat de plastic redata de Barbu Delavrancea in “Apus de Soare”, sa fie reunita - in pecetea singeranda a Mielului ascuns in inimile celor ce au fost adusi sa se uneasca in nunta adormirii lor in Domnul ptr care marturiseau cununa alergarii lor - tocmai in noua inima a Maramuresului – Baia Mare, lasandu-ne ca o ultima marturie pentru noi ultima generatie ce-i mostenim, misiunea ADEVARATEI RECONCILIERI SI INTREGIRI A UNUI POPOR DE NEAMURI CE-A FOST CHEMAT SA-L LAUDE PE MIELUL LUI DUMNEZEU SI REGELE REGILOR – ISUS - CU PROPRIA-I VIATA SI FIINTA CU TOT CE ESTE SI II APARTINE IN CER SI PE PAMANT!!!

  Misiunea chemarii noastre crestine este asadar una infinit de mare proportionate de Marele nostru Dumnezeu, Care fiind unicul cu adaevarat mare faureste si implineste numai opere mari si doreste ptr El toate popoarele lumii unite intr-unul la fel de Mare precum e mare iubirea ce a dat-o ca zalog de rascumparare in unicul Sau Fiu ISUS. Insa chemarea aceasta a lasat-o spre a fi redescoperita peste generatii mereu in povestirea si rugaciunea sfantelor convorbiri facuta chiar si la jarul abia mocnit al vetrei memoriei neamurilor noastre, la partasia frateasca in diferitele ei nuante si ipostaze, sau la frangerea painii calde a iubirii divine din diferitele confesiuni si traditii afirmate de-a lungul istoriei, dar mai ales bucuria de a-L vedea pe Isus umbland si calatorind printre noi toti, asa cum dintr-un inceput a fost si am dori mereu sa fie, inviat si imbratisat, chiar daca inca adesea rastignit sau ignorant.
  Astfel incat sa ramana pana la Rapire (Parusie) El insusi si numai El, Mirele cel de tina, marea Pasiune a Miresei Sale, ce sa ne scalde inima, mintea si devenirea, cu dorul Lui mistuitor tot mai intens si aprins ptr ucenicii si prietenii Sai, asa cum cred si simt ca o doreste si azi aici in Maramaures impreuna cu toti ortacii si morosenii Sai, sa ne scufunde cu tot ce suntem si ne apartine in mila si in iubirea Tatalui ceresc.
  Astfel familia, prietenii si neamul, pot fii cu adevarat inchinate si ireversibil daruite, de noi toti barbatii si preotii caselor si bisericilor Domnului, acelei Imparatii ce Domnul o numeste a cerurilor ce sunt nemarginite si fara limite pentru ca pot realmente sa cuprinda infinitele alte lumi si sfere ale existentei, ce sunt reale si deja prezente in promisiunile Sale regasite in Cartea Vietii – ce atat de mult ne place sa o numim cu un singur cuvant Biblia, pentru ca este cu adevarat unica Carte a tuturor Cartilor. (Dt. 28:1-14 , Is. 60: 1-20 , Mt. 5)
  Doar ignoranta si necredinta in Cuvantul si promisiunile Sale infailibile (singurele in fapt) ne pot vitregi de implinirea si realizarea lor in viata si istoria noastra.
  Generatiile insa, care le-au cercetat si aplicat cu totala incredere si pretioasa recunostiinta au lasat marturii peste veacuri de care ne vorbesc si azi stancile muntilor si lemnul genial daltuit si primit cadou de pavaza codrilor si padurilor ce si acum ne strajuiesc ca niste uriasi pusi de Creator ca martori si viteji intru desteptarea si incurajarea noastra, si pastrati ptr vremile de restriste si adormire prin care trecem. Sunt oare tot asa si basmele, legendele si vrajile pline de surogate si inselatoare viziuni cele ce au inundat si bombardat traditiile si obiceiurile precum si ecranele si pagilnile lumii noastre moderne sau virtuale, golite si vaduvite in fapt de adevaratul sens al fiintei si existentei? Sau acest sens pierdut ca o busola care ne orienta din vechime, aratandu-ne mereu ca un imutabil pol Nord pe CEL in care poate fi regasit impreuna cu mesajele si orientarile Sale ce au ramas pastrate peste timp in paginile si letopisetele aproape ingalbenite de uitare ale celor ce sunt nascuti din si scufundati in Dumnezeul cel viu, unicul care a creat si poate recladii cerurile si pamanrul din propria-i cenusa, precum a inviat din morti pe Fiul Omului – Isus Domnul si Mantuitorul nostru, si ne-a dat astfel cea mai cutremuratoare dovada a Iubirii si Atotputerniciei Sale!

  Visul si viziunea ce tot mai mult doresc sa o impatasesc cu toti cei de-o credinta si simtire cu mine si neamul meu neatarnat de secole si chiar milenii, intre cer si pamant ca o vie martuie a prezentei Celui ce vrem naincetat sa-L laudam, e sa vad ruga lui Isus din capitolul 17 din Evanghelia dupa Ioan implinita si prisosita in generatia noastra de ucenici si barbati!
  Crezul ce-l respir ma face sa fiu insa si un neinfricat luptator spiritual si iubirea ce Duhul Sfant mi-o descopera si impartaseste tot mai mult ma onoreaza sa o comunic si sa o accept neconditionat si cu infinita gratitudine de la orice traire si de la oricine respira sau se misca in sfara vietii si armoniei universale!
  Iar pentru toate acestea si multe altele ce as fi vrut sa vi le impartasesc, si ce sunt nenumarate si tainice doar pana ce ne vor fi pe veci si cu totul descoperite, vreau doar cu umila recunostinta sa dau mereu lauda si glorie numai lui Dumnezeu Tatal si lui Isus Fiul Sau preaiubit, Fratele si Pastorul nostru – Barbatul si Omul cel mai sfant si nobil dintre pamanteni, unicul intru care noi toti aflam prisosit harul si puterea Duhului Sau sfant! Iar tuturor celor ce citesc si impartasesc aceste aspiratii va doresc ca Domnul sa umple viata voastra numai de El si de iubirea Lui infinita si eterna, transformandu-ne pe toti in pietrele vii ale Templului Sau din Ierusalimul ceresc! Amin!

• 2
  gabriela :
  Decembrie 23rd, 2009 at 15:38

  hai sa zicem ca e cat de cat realist. Adica cei plecati ii ajuta mai mult sau mai putin pe cei de acasa; au slujbe si o viata decenta, au lasat in urma amintiri… Stiu cum e chiar daca sunt plecata de putin timp. M-am gandit uneori ca era mai bine in Romania pe vremea invaziilor turcesti, cand mergeau oamenii la munca campului cu arma si sapa, dar puteau sa se bucure si de viata.In Romania de azi nu mai poti sa traiesti, inconjurat de coruptie, sufocat chiar. Si nu ma refer la parlamentari, ci la colegii de munca si chiar la fratii din biserica. parca a ajuns sa fie si aerul infestat de nedreptate.

• 3
  Mircea :
  Decembrie 23rd, 2009 at 17:49

  Cel care a decis sa ramana acasa sa nu invidieze pe cel plecat. Bisericile de aici sunt pline de oameni exact ca voi . Si daca unii care au venit au fost onesti , smeriti ,pocaiti cu adevarat , osa-i gasiti cand veniti in vizita. Daca sau schimbat este ca nu ati avut sansa sa-i cunoasteti .

• 4
  marius :
  Decembrie 23rd, 2009 at 20:48

  acest autor pleaca de la o supozitie gresita: ca au plecat cei mai buni si aici au ramas cei mai rai…

• 5
  outward bound :
  Decembrie 23rd, 2009 at 21:56

  Experienta are dreptul sa faca comentarii tangentiale realitatii dar latura pe care ar avea sanse reale sa se sprijineasca ADEVARUL, in Romania, ramane o necunoscuta !

• 6
  valentin :
  Decembrie 28th, 2009 at 23:28

  Pt cei care au votat base si sunt din strainatate sa vina in romanica si sa plateasca si ei impozitul forfecar daca sunt asa de patrioti. Faptul ca vin cu valuta in Romania si ajuta economia sa supravietuiasca e doar un efect independent de ei. pt ca fiecare lucreaza pt el si statul incaseaza TVA din produsele pe care le cumpara ei pt cei de acasa sau pt ei. Foarte multi nu au spirit de antrepenor, valoarea lor e data prin forta bruta de munca…

  E un paradox faptul ca multi dintre cei ce pleaca isi urasc tara si o denigreaza, exprimandu-si astfel frustrarile pt neimplinirile de acasa s-au transformat in “salvatorii” tarii.

  Majoritatea sunt amatori de viata buna, ei doar consuma civilizatie, nu sunt in stare sa faca ceva similar din ceea ce vad si cunosc in strainatate. Ne place sa traim bine dar ne este lene sa punem mana sa facem ceva original si creativ.

  Poporul roman, a fost si este unul pasnic, nu am dus niciodata razboaie de cucerire. Stiti dece? PT ca ne era LENE!!!

  Cand altii construiau universitati si catedrale noi fugeam prin munti sa ne ascundem de turci si alti invadatori. Asta nu ma face sa ma simt inferior unui cetatean din occident indiferent care ar fi el, pt ca sunt convins ca suntem la fel de inteligeti ca si ei, poate la unele capitole chiar excelam(de ex: IT&C). Depinde de noi sa ne punem in valoare calitatiile si sa minimizam efectele noncalitatiilor.

  Nu putem ajunge la nivelul celor din occident pt ca la noi e prea mult “intuneric” (lipsa de educatie) care atrage dupa sine lipsa de civilizatie.

  Ne numim “crestini” dar nu ne place scoala si mergem doar in scarba sau pt ca asa trebuie. Ma opresc aici pt ca stiu prea multe.

  Proverbe 1:7 “7. Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura.”

  Oricum ne meritam ce am ales. Romania va merge inainte ca si un vapor care ia apa de mare. Sper sa nu ne scufundam in urmatorii 5 ani.

  Peace!

• 7
  Stefan N. Maiert :
  Ianuarie 1st, 2010 at 17:58

  Multumiri pentru reluarea articolului si mentionarea sursei.
  Am citit cu interes comentariile postate.
  Marius, premisa reala de la care pornesc este ca prin emigrare a scazut cantitatea de curaj pe cap de locuitor in Romania. Nu e vorba de Buni si Mai Putin Buni.

  Un An 2010 cu sanatate si fericire va doresc!

  Stefan N. Maier

• 8
  Dan :
  Ianuarie 5th, 2010 at 19:14

  Domnule Maier,
  La Multi Ani !
  Articolul este o opinie ce merita apreciata. Este clar ca ati pus traire , suflet, in ceea ce ati scris, dar premisa de la care plecati este falsa.
  Nu puteti sa masurati cantitatea de curaj. Este doar o metafora, dar nu este neaparat cuantificabila.
  Sunt unul care nu a decis sa plece din mai multe motive.
  Sunt unul care a construit fara sa fie ajutat de banii trimisi de cei care au decis sa isi traiasca viata in alta tara.
  Sunt unul care a avut curajul sa ramina curat si sa construiasca ceva ajutat de oameni la fel de curajosi si curati.
  Romaniei i-a lipsit multi zeci de ani si ii lipseste un lider. Indiferent de unde vine el, ca o fi din diaspora sau din Romania, ar fi bine sa apara.
  Suntem ca o turma fara pastor.
  Si daca dvs. ramineati in tara tot asa era.Astia nu se nasc usor, dar traim cu speranta ca poate din greseala unul dintre cei buni, inzestrati cu har de Dumnezeu va ajunge sa conduca Romania si sa ii inspire si pe ceilalti in a-si arata curajul.
  In a-ai arata frumusetea sufleteasca, in ai face sa creeze la adevarata lor putinta.
  Doamne ajuta !

• 9
  Victor :
  Ianuarie 8th, 2010 at 16:39

  O minte bolanda poate scrie acest lucru. Cat “emigrantii” au fost in Romania, ne-am batut joc de ei. I-am desconsiderat ca noi romanii iubitori de patrie sunt mari smecheri. Majoritatea celor care au plecat au fost terorizati, de vecini, prieteni, cunostinte, etc. Ii obligam sa urmeze mentalitatea noastra de gloata “Daca nu esti cu noi esti impotriva noastra”. Am aplaudat cand minerii au venit sa bata studentii.
  Acum cand au reusit sa scape pe noi continuam sa-i maltratam prin atitudine si vorba. Sa va fie rusine magarilor ca va luati de cei care au fost mai buni ca noi.
  Ei au fost buni si cand stateau in Romania si erau subiectul nostru de bascalie si acum cand au scapat de noi si sunt subiectul urii noastra.

• 10
  busuioc costel :
  Ianuarie 18th, 2010 at 16:43

  Acest articol este penibil. Acest domn este penibil…Dar cine este el sa faca asemenea aprecieri?

  Ce sa zicem, mare ajutor ne dau noua celor ramasi acasa, cei de afara… Domnule draga, se ajuta pe ei, si indirect ajuta statele in care s-au aciuat. Platesc taxe si impozite acolo, isi cheltuiesc banii castigati tot acolo. Referitor la marea cinste “culturala” pe care ne-o fac, suntem recunoscatori sutelor de mii de infractori plecati la furat in strainataturi!

  In rest, sa fii tu sanatos, sa ne mai delectezi cu prostiile tale.

• 11
  Remus :
  Ianuarie 18th, 2010 at 20:17

  Romania a fost o tara bolnava inainte de revolutie si dupa revolutie s-a imbolnavit de tot . A ajuns o tara a rusinii din multe puncte de vedere , asta neinsemnind ca alte tari nu au gindacii lor . Dupa ce ca in principiu caracterul romanului este unul curvar si viclean , mai este pe deasupra si umflat de mandrie si hot de prima clasa .
  Vreti sa fie bine in Romania ( daca se mai poate !!!! ) ? Intoarceti-va la corectitudine . Citi pocaiti mai cu ani in urma nu cumparau motorina furata de la cei care lucrau pe masinile statului si incurajau astfel infractionalitatea . Sau citi din pocaitii care vin in adunari si au firme sint curati si nu se dedau la evaziune fiscala , furind banii orfanului si al vaduvelor ? Luptati impotriva nelegiuirii si nu va uniti cu ea .

• 12
  ema :
  Februarie 1st, 2010 at 21:31

  Textul este absolut prostesc si aberant:
  - in primul rand in Romania eu nu am auzit niciodata acest tip de discurs, asa ca sa nu-l prezentam de parca ar fi unul real; o fi si el imaginat de vreo minte care n-are lucruri mai bune de facut… o minte care vrea sa se autoconvinga de cat de mult a reusit plecand si cat de ratati sunt cei care au ramas… Am auzit idei oarecum similare intre ratatii si nefericitii romani din strainatate, dar asta e alta discutie.
  - mai apoi sugereaza ca au plecat toti inteligentii, si harnicii, si competentii etc. etc. Adica n-au plecat si hotii, si lenesii etc. etc.? adica n-au ramas in tara si oameni inteligenti, si harnici, si loiali etc. etc.
  - si in plus mai spune textul ca cei care au ramas si-au facut case sau au obtinut slujbe doar prostituandu-se; ba mai mult, daca au supravietuit au facut-o doar prin meritul celor plecati, care au salvat, auzi, inclusiv economia Romaniei
  - ca sa nu mai vorbim de generalizari: auzi, vorbesc unii o limba mai corect romaneste decat altii, si au traditii ‘mai autentice’ decat altii, HA! Am trait si eu in strainatate ani buni, am vazut in ce hal scriu si vorbesc romanii plecati, nici noua limba nu e prea buna, nici romaneste nu mai stim, iar despre marinimia si traditiile lor… ce sa mai vorvim… A! nu va plac generalizarile? Or mai fi si oameni de bine stabiliti in strainatate, care vorbesc corect romaneste? Or fi, dar am preluat scenariul generalizarii idioate din ‘articol’.
  - si mai sunt multe alte numai prostii in text…
  Chiar se ia in serios cine scrie asa ceva?!

Tu ce părere ai?