Cu gândul la înălţare

Evenimentul înălţării la cer a Domnului Isus este, cum spun Părinţii Bisericii “o taină”, cunoscută şi necunoscută, descoperită şi nedescoperită. Pentru că ce se ştie despre Înălţarea Mântuitorului este mai mult decât ceea ce nu se ştie. Nu se cunoaşte cu siguranţă, locul înălţării, probabil, - acelaşi munte în care Domnul a suferit în grădina Ghetsimani - nu se ştie exact ce formă a luat Hristos la înălţare. De aceea vom încerca să vorbim despre ce se ştie..

Ce ştim despre înălţarea Domnului?
Ştim că la înălţare, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi că trebuie să Îi fie martori: ”… şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8). E ultimul eveniment din viaţa de pe pământ a Mântuitorului şi fiind ultimul eveniment este, şi evenimentul rezumant, un eveniment în care se rezumă toată viaţa pământească a Domnului Hristos. Aşa că, nu e de mirare că în legătură cu acest eveniment se pune problema mărturiei.

Ştim că, evanghelistul Luca în relatarea sa despre Înălţarea Domnului Hristos spune că Domnul Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania şi acolo Şi-a ridicat mâinile, şi “Pe cînd îi binecuvînta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer”(Luca 4:51). Ucenicii s-au închinat Domnului Hristos care-i binecuvânta, apoi s-au întors la Ierusalim “cu o mare bucurie” şi “ tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu” (Luca 24:52-53). Închinarea omului aduce bucurie. Bucuria aduce laudă şi binecuvântare. Înălţarea Domnului Hristos în înţelesul acesta, că Domnul Hristos i-a binecuvântat pe ucenicii Săi la înălţare, este ceva extraordinar. De câte ori te gândeşti la Domnul Hristos să te gândeşti la Domnul Hristos ca la Cel binevoitor. Cel care Se pleacă spre om.

Ştim că, în legătură cu înălţarea Domnului Isus Hristos mai avem relatări şi în Faptele Apostolilor de unde aflăm, între altele, că Domnul Hristos a mai stat cu ucenicii Săi încă 40 de zile după Învierea Sa din morţi, de aceea Înălţarea ca sărbătoare este totdeauna în a 40-a zi după Paşti. Tot în Faptele Apostolilor Evanghelistul Luca relatează că au apărut lângă ucenicii Domnului Hristos doi îngeri care le-au spus: “Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer” (Fapte 1:11). I-au încredinţat despre a doua venire a Mântuitorului Isus Hristos.

Ştim că, apostolul Pavel în Epistola către Filipeni, în capitolul 2 are câteva gânduri în legătură cu înălţarea Domnului Isus, dar nu cu înălţarea ca eveniment, ci cu înălţarea ca fapt recunoscut de către Dumnezeu şi de către sufletul omenesc. Şi anume, porneşte cu faptul că, doreşte ca în credincioşi să fie simţirea care a fost în Isus Hristos: “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”. Aşa îşi începe Apostolul Pavel gândurile în legătură cu aceasta. Şi spune ce simţiri are în vedere: “El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Şi adaugă: “De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,” (Filipeni 2:5-11). În cuvintele acestea, apostolul Pavel are în vedere întruparea Fiului lui Dumnezeu, jertfa Fiului lui Dumnezeu, învierea, şi pomeneşte în special înălţarea, că “L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume “. De ce a făcut acestea? “pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”.

Apostolul Pavel în Epistola către Filipeni are în vedere concepţia de atunci despre lume şi despre univers. El priveşte universul ca o existenţă în trei etaje: pământul la mijloc, pe care trăiesc oamenii, sus cerul şi sub pământ, iadul. “L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi”, adică orice om să recunoască înălţarea şi să aducă mărire lui Dumnezeu, mărire Mântuitorului ca Celui înălţat. Şi aceasta să o facă - genunchii să şi-i plece - cei din ceruri de pe pâmânt şi de sub pământ, toate categoriile de oameni care există.

(1 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  Mihai C :
  Mai 17th, 2007 at 22:31

  da, azi a fost inaltarea Domnului!!

  Si Vladimir Pustan la Bucuresti.

Tu ce părere ai?