Drum necunoscut

Prin harul lui Dumnezeu şi cu ajutorul Lui, împreună cu sora mea dragă Ioana Hădărău, am pornit, din aeroportul din Viena, spre Honduras, în data de 22 martie. A fost o călătorie de trei zile, cu multe escale, dar am văzut mâna Domnului la lucru şi dăm slavă lui Dumnezeu că El ne-a păzit şi la plecare şi la venire!
În 24 martie am aterizat pe aeroportul din Honduras. Eram obosite, dar lupta din sufletul meu era mult mai profundă. Eram tulburată. În loc să simt bucurie că am ajuns la destinaţie, m-am simţit cuprinsă de îngrijorare şi teamă. Conştientă fiind de faptul că cel rău mi-a furat bucuria şi pacea, am înălţat o rugăciune Domnului în acel moment şi El, în dragostea Lui cea mare, a răspuns rugăciunii mele din aeroport.

Semne de aducere aminte

Aflându-ne la ghişeu, pentru verificarea actelor, mă trezesc citind un verset din Biblie (în spaniolă): “Domnul însuş va merge înaintea ta, El însuş va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronom 31 :8). Versetul era scris de cineva pe o foaie lipsă pe un perete. L-am citit din nou, pentru a mă convinge că văd şi că înţeleg bine. Am fost copleşită de o bucurie atât de mare, încât am exclamat ca şi David: “Paharul meu este plin de dă peste el!” (Psalmul 23). Slavă lui Dumnezeu! El se foloseşte de lucruri mici şi neînsemnate în ochii unora, pentru a da bucurie şi tărie sufletelor descurajate. Am fost încântată când am întâlnit un magazin de suveniruri în acest aeroport, numit “Eben Ezer” (până aici Dumnezeu ne-a ajutat) şi cât de bine a simţit inima noastră lucrul acesta! Dumnezeul nostru a fost cu noi până aici şi a promis că va merge înaintea noastră şi de acum înainte!

Misiune la Tela

Ne-am întâlnit cu cei din organizaţia misionară Charity Cup, o echipă formată din 39 de fraţi şi surori din diferite biserici evanghelice române din SUA. Am fost primiţi de Misiunea “SALVACION ” din Honduras, sub a cărei coordonare am lucrat toată săptămâna. “Tela” se numea micul orăşel din Honduras, situat pe malul Oceanului, unde s-a desfăşurat activitatea noastră. Împreună cu alte cinci tinere, am vizitat şapte şcoli. Ni s-au acordat câte două ore la fiecare şcoală, în care să stăm de vorbă cu adolescentele despre Dumnezeu, tema noastră principală fiind “puritatea”.
Cu darul primit de la Tatăl meu, de a cânta la chitară, am slujit lui
Dumnezeu prin cântece în spaniolă, iar Duhul Domnului era întotdeauna la lucru, cercetând inimile tinerelor şi punând în gura lor cântarea de laudă pentru Dumnezeu. Mărturiile personale despre modul în care Isus a intrat în vieţile noastre au avut un mare impact. Am observat lacrimi în ochii lor.
Şcolile vizitate de noi şi-au pus amprenta asupra noastră. Sărăcia e aşa de mare… Sălile de clasă au doar nişte scaune vechi şi măsuţe şubrede, iar gratiile care iau locul geamului îţi dau senzaţia că vizitezi o închisoare de copii. Pe lângă părtăşia din Cuvântul Domnului, cântări şi rugăciune, le-am oferit adolescentelor dulciuri şi lucruri de igienă personală, în speranţa de a le face o mică bucurie. Ne-am împrietenit cu multe adolescente şi vrem să le purtăm în rugăciune ca Dumnezeu să le binecuvânteze şi să ajungă să-L cunoască pe El, care dă sens vieţii noastre.
Luptă pe teren străin

Cea mai remarcabilă zi a fost ziua când am vizitat o şcoală din Colonia Tornabe. Aici trăieşte cea mai veche populaţie din Honduras, numită Garifuna, avându-şi originea în vechi triburi, care, în timp, au fost civilizate. Sărăcia domneşte pretutindeni în această colonie. Locuitorii trăiesc în nişte căsuţe din paie.
Intrând pe poarta şcolii, am fost întâmpinate de mulţi elevi, chiar asaltate. Am început să cânt la chitară în curtea şcolii, pentru a le atrage atenţia şi a-i aduna în jurul nostru. Am rămas surprinse când am văzut că plăcerea lor cea mai mare este să cânte. În cele din urmă, au preluat ei controlul, cântând în stilul lor. Eram aşa de uimite de ce se petrecea acolo. Toţi, de la mic la mare, au cântat din toată inima, bătând din palme şi dansând. Aveam în faţa noastră imaginea unui mic trib în plină veselie! Ne rugam Domnului să ne păzească şi să ne întărească pentru că simţeam toate o luptă în sufletele noastre. Vedeam cum multe duhuri se manifestă între aceşti tineri.
Am intrat apoi în clasă, cu adolescentele. Duhul Sfânt a preluat controlul acum şi a cercetat inimile fetelor prin tot ceea ce noi am slujit acolo. Lupta a fost mare în această colonie plină de vrăjitorie şi ocultism şi cel rău nu a stat nepăsător pentru că noi am intrat pe teritoriul lui. Două dintre fetele cu care slujeam s-au simţit rău şi apoi au leşinat pe rând, dar Dumnezeu era prezent, era cu noi. Toate simţeam puterea Duhului peste noi şi, când am înălţat rugăciunea de izbăvire, în numele lui Isus, am ieşit biruitoare! A fost o zi epuizantă, ne simţeam atât de obosite, dar atât de împlinite că Isus a fost vestit în Colonia Tornabe!

Tu decizi…

Aşa a hotărât Dumnezeu să ne folosească pe noi în această ţară, în împlinirea Planului Său de Mântuire. Toată lauda o merită El. A investit în noi şi ne-a dăruit oportunitatea de a dărui mai departe ceea ce El a pus în noi.
Mulţumim Domnului pentru Biserica Penticostală “Muntele Sionului”, în care El ne-a crescut, mulţumim în Numele lui Isus fraţilor şi surorilor care ne-au susţinut în rugăciune şi financiar pentru lucrarea aceasta. Binecuvântarea Domnului să vă însoţească mereu! Mulţumim Domnului pentru dragele noastre familii care au trăit emoţiile cele mai mari şi greutatea de a ne ştii atât de departe de casă. Au simţit cu lucrarea Domnului şi ne-au purtat zi de zi în rugăciune, plecând cu binecuvântarea lor în această lucrare.
Nevoia de lucrători e mare în această ţară şi, nu numai aici. O strofă a unei poezii spune astfel: “Mergi fericit în orice vreme oriunde te-ar chema Isus; că nu te-ai dus, vei plânge odată, dar n-ai să plângi că prea te-ai dus!”. Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să scoată lucrători plini de Duhul Sfânt, care să fie gata să lucreze pentru Dumnezeu, oricare ar fi preţul! Dumnezeu să cerceteze inimile tinerilor şi să-i facă sensibili la şoapta Duhului Sfânt, care încă face chemări speciale şi care priveşte la om cu atâta dragoste, făcându-l vrednic de a lucra prin el!

(Fara voturi)

 Loading ...

• 1
  Mihai C :
  mai 12th, 2007 at 17:44

  mai mergi si la anu?

• 2
  ioana :
  mai 13th, 2007 at 14:36

  vreau sa “comentez” persoana
  amalia draga, esti o binecuvantare. de cand te-am cunoscut, asta mi-ai demonstrat
  fii mult binecuvantata!
  ioana pop

• 3
  voicu :
  mai 15th, 2007 at 20:23

  amalia, ma bucur nespus de mult pentru ca ai pasit din barca si ai plecat departe de siguranta tarmului in numele Lui, in Honduras…fii binecuvantata pentru dedicarea ta si curajul pe care l-ai avut sa vestesti numele Domnului in locuri ca acelea!

• 4
  cristina :
  mai 16th, 2007 at 11:18

  Fiti binecuvantate de Cel care va ajutat pe amandoua sa ajungeti acolo, departe de tara si Va ajutat sa fiti un model pt. cei de acolo. Dumnezeu sa va ajute si pe tine draga Ama, si pe Ioana. Va pup

• 5
  Bianca :
  mai 16th, 2007 at 17:32

  Buna Amalia,

  Vreau si eu sa te felicit pentru aceasta lucrare in care Domnul te-a calauzit sa mergi impreuna cu Ioana si ceilalti tineri. Ma bucur pt. experientele care le-ati avut acolo impreuna cu acei oameni si sunt sigura ca a-ti fost o mare binecuvantare pt. ei.

  Multe binecuvantari in Domnul si sper sa ne vedem cat de curand.

Tu ce părere ai?