Revistă creştină de opinie şi atitudine
Articole Revista
Farame de suflet
Poverile lumii uşoare îmi sunt,
Când simt mâna-Ţi caldă pe pleoape,
Când vii să ridici al meu suflet cărunt
Departele cer îl simt pe aproape.
Durerile vieţii uitate îmi sunt,
Când laşi peste mine mantaua curată
Şi tot ce în ea e negru veşmânt
Preschimbi în iubire bogată.
Dincolo de vis, dincolo de tot,
Departe de lumea ce zace-ngheţată,
Stăm singuri de vorbă în nopate, şi pot
Să-Ţi spun ce nu spun nimănui niciodată…
Sa-Ti spun ca mi-e frica, ca tremur, ca dor,
Atatea sperante ce-n mine se nasc… neintrebate
Ucide crunta povara a neimplinirilor
Si frica de de va urma din loc nu se-abate
Tu stii cum iubesc, cand plang si de mint
Nimic stă ascuns de faţa Ta, Tată,
Decât fără Tine o viaţă să simt,
Mai bine, Te rog, mai naşte-m-o dată!!!
- Daniela Bojor
- Vizualizări: 3406
- Comentarii: 27
- Categorie: Numarul 16 Poezii
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























februarie 14th, 2009 at 04:25
cea mai superba poezie a ta!!!
februarie 14th, 2009 at 10:42
tare poezie dana
februarie 14th, 2009 at 13:37
hmmm…shall I humble?
foarte fain si cred ca foarte traitoare,plina…de viata ta. dincolo de vers,dincolo de orice opera e o traire,si tu sti sa o pui asa bine in cuvinte pentru ca atunci si El traieste cu tine…Lauda-L!
februarie 17th, 2009 at 16:17
Eu nu as mai vrea o nastre, ci o moarte! Ca mai trebuie sa mai ucid unele lucrui din mine!
Oricum, fii o binecuvantare!
februarie 18th, 2009 at 02:57
Mihai, era vorba de nasterea din nou
februarie 19th, 2009 at 09:18
Da, am inteles! Dar te ansti din nou ori de cate ori pacatuiesti!?
februarie 19th, 2009 at 09:26
rectific: trebuie sa te nasti din nou ori de cate ori pacatuiesti?
februarie 19th, 2009 at 14:07
era un mod de a zice sa face orice, nu conteaza ce, numai sa nu traiesc fara El fiindca de multe ori simt ca tanjesc efectiv dupa El si ca nu pot fara El
februarie 19th, 2009 at 20:37
Lumina e la autor! Multumim ca ne-ai, de fapt, m-ai luminat!
februarie 19th, 2009 at 20:50
Lumina e la autor! Multumimpentru ca ne-ai, de fapt, m-ai luminat!
februarie 20th, 2009 at 02:44
cu placere, mihai
oricand
martie 5th, 2009 at 21:56
Poate chipul tau vorbeste mai mult decat inspiratia. Ma uit la fani tai . (100% gen masculin).
martie 6th, 2009 at 21:12
mircea, poate ca nu ai citit poezia nici macar o data
martie 6th, 2009 at 21:14
scuza-ma, nu poate ci SIGUR. Toti suntem bun la critica si la dat cu pietre, pacat ca doar la atat…
martie 6th, 2009 at 23:32
@Daniela
Ai vazut vreodata cum se culeg migdalele? Daca nu, iti spun eu:
Se insira doua plase in jurul copacului si cu un ciomag se loveste vartos trunchiul copacului, pana cand crengile incep sa vibreze desprinzandu-si fructele uscate. Daca mai raman cateva migdale in varf, acestea vor fi luate la bataie cu o bata mai subtire pana nu mai raman aproape nici frunze pe crengile bietului migdal. Asa este si poetul, ca un migdal ce doar scuturat va da tot ce-i mai bun in el. Spunea cineva ca “Lauda-i minciuna, n-o lua de buna!” Criticii precum Mircea, nu dau cu pietre, ci par a fi culegatori de migdale. In acest scop migdalii trebuiesc scuturati pana la zdrobire.
Fie ca si numai de teama criticii sa cauti sublimul, in exprimare.
martie 7th, 2009 at 02:20
ics, eu nu imi propun sa scriu poezii ptma le da spre critica sau lauda, ci le scriu pentru ca simt. Poezia asta e una dintre acele poezii scrise intr-o doara,ca si “Ruga unui fiu” si “Iubeste-ma Doamne”(care au fost la randul lor criticate) nu au fost modificate deloc ci au fost lasate exact cum au venit. Nu m-a deranjat critica lui Mircea, m-a deranjat faptul ca nu a citit poezia, pentru ca daca ar fi citit-o eu zic ca s-ar fi regasit catusi de putin in ea. Dar la urma urmei e a voastra, de aia am si pus-o pe site… ca sa ajute daca poate… eu o iubesc ca imi aduce aminte de circumstantele in care a fost scrisa si de trairile mele cu Dzeu, fie exprimarea buna sau proasta, EU O IUBESC…faceti ce vreti cu ea: simtiti-o sau aruncati-o!fii binecuvantat isc…si tu Mircea!
martie 7th, 2009 at 16:39
@Daniela
Apostolul Pavel spunea lui Timotei:
“De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu care este in tine…” 2Timotei 1:6.
Chiar daca ai primit versurile care le scrii aici, trebuie sa inflacarezi acest dar, sa-l perfectionezi, sa te straduiesti mai mult.
Accepta critica si bucura-te daca cineva se apleaca spre acest aspect in creatia ta. Ma mir ca tu vezi doar critici acolo unde abunda, in comentarii, elogiile!
Eu, personal, nu am auzit expresia “lauda literara”. Doar criticismul a stimulat pe cei capabili.
Consuma-ti timpul in a reface versurile venite cu prima muza. Cuvantul poetic este sifonabil, deci se calca greu, la temperaturi inalte si umezit.
P.S Fa ceva cu penultima strofa!
martie 7th, 2009 at 18:07
acum am vazut ca erau cateva greseli in penultima strofa din cauza ca nu a fost recorectata inainte sa fie pusa sus
sorry, o sa-l rog pe mihai sa schimbe dar poezia in totalitate, imi pare rau, dar nu o recorectez pentru ca mi se pare ca si cum as trada darul( imi place sa cred ca e un dar) daca tot corectez si recorectez ce am simtit
ms pt tot
martie 11th, 2009 at 02:53
@Daniela
Despre mici corectii aminteam si eu:
“Sa-Ti spun ca mi-e frica si tremur, ca dor
Atatea sperante ce mi se nasc neintrebate,
Ucid crunta povara a neimplinirilor
Si frica de ce va urma, din loc nu se-abate.”
E o sugestie discreta, spre poeta!
martie 26th, 2009 at 23:45
poezia e inspirata si vorbeste mult, precum si poeziile “credinciosie,” si “ruga unui fiu…” crestinul realist, care recunoaste ca viata de credinta e o lupta, va intelege ceea ce ai scris. Criticii?? mai putin…..
PS: Ia ceea ceea ce MIrcea a scris ca un complement la chipul tau, ci nu ca o critica la inspiratia ta…..
aprilie 1st, 2009 at 17:26
Daniela stie ce am spus .
februarie 3rd, 2010 at 02:41
Cat despre critica, o fi buna ea la ceva dar atunci cand e obiectiva …nu bazata pe infatisarea poetului sau pe mai stiu eu ce…
octombrie 4th, 2010 at 13:40
am citit poezia, am citit si blog-ul Danei, am dat din greseala peste el si ma bucur mult si trebuie sa-i multumesc lui Dzeu ca mai exista si astfel de oameni, oameni speciali care te fac sa mergi inainte si sa iti dai seama ca nu esti singurul care mai crede in sentimente profunde, in minuni… Felicitari!
octombrie 4th, 2010 at 21:16
Mai naste-m-odata, Te rog
O viata sa simt fara Tine
Ar fi un pustiu, un mers de olog
Tata, cine ma plange pe mine ???
octombrie 8th, 2010 at 14:37
nu critic nimic… apreciez frumusetea poemului izvorat dintrun suflet cald si sensibil… daca am niste sugestii, asta nu inseamna ca am intentia de a critica… toti trebuie sa fim pregatiti si pt critici… e un poem minunat, dar mai trebuie putin cizelat… pacat sa nu-l perfectionezi
octombrie 8th, 2010 at 14:47
presupun ca nu te vei supara daca am corectat in vederea perfectionarii din punct de vedere tehnic. la strofa a doua am pus “este” pt ca lipsea o silaba. la strofa a 4-a mi-a fost greu sa modific pt ca nu am inteles-o… la versul 2 si 3 din aceasta strofa ar fi trebuit sa fie 12 silabe… ultimele 2 versuri nu le-am prea inteles… la ultima strofa am modificat versul al doilea. “ochii Tai” pt ca daca ramanea “fata Ta” ar fi sunat doi de TA si nu era prea estetic… sper sa nu te superi… poezia e una de exceptie… ai scris-o pe fuga, inteleg… merita cizelari, care nu sunt mari… te rog revizuieste strofa a 4-a…
Poverile lumii uşoare îmi sunt,
Când simt mâna-Ţi caldă pe pleoape,
Când vii să ridici al meu suflet cărunt
Departele cer îl simt pe aproape.
Durerile vieţii uitate îmi sunt,
Când laşi peste mine mantaua curată
Şi tot ce în ea este negru veşmânt
Preschimbi în iubire bogată.
Dincolo de vis, dincolo de tot,
Departe de lumea ce zace-ngheţată,
Stăm singuri de vorbă în noapte, şi pot
Să-Ţi spun ce nu spun nimănui niciodată…
Sa-Ti spun ca mi-e frica, ca tremur, ca dor,
Atatea sperante ce-n mine se nasc… ne-ntrebate
Ucide crunta povara a neimplinirilor
Si frica de de va urma din loc nu se-abate
Tu stii cum iubesc, cand plang si de mint
Nimic nu-i ascuns de ochii Tai, Tata!
Decât fără Tine o viaţă să simt,
Mai bine, Te rog, mai naşte-m-o dată!!!
octombrie 8th, 2010 at 18:01
@ Daniela Bojor
Imi place poiezia ta , daca intr-adevar este compusa de tine asta inseamna ca esti o comoara spirituala .
Tine-o tot asa si Domnul te va rasplati .