Societatea Biblica din Romania

Farame de suflet

Daniela Bojor

Poverile lumii uşoare îmi sunt,
Când simt mâna-Ţi caldă pe pleoape,
Când vii să ridici al meu suflet cărunt
Departele cer îl simt pe aproape.

Durerile vieţii uitate îmi sunt,
Când laşi peste mine mantaua curată
Şi tot ce în ea e negru veşmânt
Preschimbi în iubire bogată.

Dincolo de vis, dincolo de tot,
Departe de lumea ce zace-ngheţată,
Stăm singuri de vorbă în nopate, şi pot
Să-Ţi spun ce nu spun nimănui niciodată…

Sa-Ti spun ca mi-e frica, ca tremur, ca dor,
Atatea sperante ce-n mine se nasc… neintrebate
Ucide crunta povara a neimplinirilor
Si frica de de va urma din loc nu se-abate

Tu stii cum iubesc, cand plang si de mint
Nimic stă ascuns de faţa Ta, Tată,
Decât fără Tine o viaţă să simt,
Mai bine, Te rog, mai naşte-m-o dată!!!

1 Stea2 Sele3 Sele4 Sele5 Sele (10 vot(uri), medie: 5 din 5)
Loading ... Loading ...

Oxentia Tourism

  • 1
    Dy :

    cea mai superba poezie a ta!!!

  • 2
    David :

    tare poezie dana

  • 3
    otniel :

    hmmm…shall I humble?:P foarte fain si cred ca foarte traitoare,plina…de viata ta. dincolo de vers,dincolo de orice opera e o traire,si tu sti sa o pui asa bine in cuvinte pentru ca atunci si El traieste cu tine…Lauda-L!

  • 4
    Mihai Cretza :

    Eu nu as mai vrea o nastre, ci o moarte! Ca mai trebuie sa mai ucid unele lucrui din mine!
    Oricum, fii o binecuvantare! :D

  • 5
    Dy :

    Mihai, era vorba de nasterea din nou;)

  • 6
    Mihai Cretza :

    Da, am inteles! Dar te ansti din nou ori de cate ori pacatuiesti!?

  • 7
    Mihai Cretza :

    rectific: trebuie sa te nasti din nou ori de cate ori pacatuiesti?

  • 8
    danilea bojor :

    era un mod de a zice sa face orice, nu conteaza ce, numai sa nu traiesc fara El fiindca de multe ori simt ca tanjesc efectiv dupa El si ca nu pot fara El:)

  • 9
    Mihai Cretza :

    Lumina e la autor! Multumim ca ne-ai, de fapt, m-ai luminat! :D

  • 10
    Mihai Cretza :

    Lumina e la autor! Multumimpentru ca ne-ai, de fapt, m-ai luminat! :D

  • 11
    danilea bojor :

    cu placere, mihai:)oricand:P

  • 12
    MIrcea@Daniela :

    Poate chipul tau vorbeste mai mult decat inspiratia. Ma uit la fani tai . (100% gen masculin).

  • 13
    daniela bojor :

    mircea, poate ca nu ai citit poezia nici macar o data

  • 14
    daniela bojor :

    scuza-ma, nu poate ci SIGUR. Toti suntem bun la critica si la dat cu pietre, pacat ca doar la atat…

  • 15
    ics :

    @Daniela

    Ai vazut vreodata cum se culeg migdalele? Daca nu, iti spun eu:

    Se insira doua plase in jurul copacului si cu un ciomag se loveste vartos trunchiul copacului, pana cand crengile incep sa vibreze desprinzandu-si fructele uscate. Daca mai raman cateva migdale in varf, acestea vor fi luate la bataie cu o bata mai subtire pana nu mai raman aproape nici frunze pe crengile bietului migdal. Asa este si poetul, ca un migdal ce doar scuturat va da tot ce-i mai bun in el. Spunea cineva ca “Lauda-i minciuna, n-o lua de buna!” Criticii precum Mircea, nu dau cu pietre, ci par a fi culegatori de migdale. In acest scop migdalii trebuiesc scuturati pana la zdrobire.
    Fie ca si numai de teama criticii sa cauti sublimul, in exprimare.

  • 16
    daniela bojor :

    ics, eu nu imi propun sa scriu poezii ptma le da spre critica sau lauda, ci le scriu pentru ca simt. Poezia asta e una dintre acele poezii scrise intr-o doara,ca si “Ruga unui fiu” si “Iubeste-ma Doamne”(care au fost la randul lor criticate) nu au fost modificate deloc ci au fost lasate exact cum au venit. Nu m-a deranjat critica lui Mircea, m-a deranjat faptul ca nu a citit poezia, pentru ca daca ar fi citit-o eu zic ca s-ar fi regasit catusi de putin in ea. Dar la urma urmei e a voastra, de aia am si pus-o pe site… ca sa ajute daca poate… eu o iubesc ca imi aduce aminte de circumstantele in care a fost scrisa si de trairile mele cu Dzeu, fie exprimarea buna sau proasta, EU O IUBESC…faceti ce vreti cu ea: simtiti-o sau aruncati-o!fii binecuvantat isc…si tu Mircea!

  • 17
    ics :

    @Daniela

    Apostolul Pavel spunea lui Timotei:

    “De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu care este in tine…” 2Timotei 1:6.

    Chiar daca ai primit versurile care le scrii aici, trebuie sa inflacarezi acest dar, sa-l perfectionezi, sa te straduiesti mai mult.

    Accepta critica si bucura-te daca cineva se apleaca spre acest aspect in creatia ta. Ma mir ca tu vezi doar critici acolo unde abunda, in comentarii, elogiile!

    Eu, personal, nu am auzit expresia “lauda literara”. Doar criticismul a stimulat pe cei capabili.

    Consuma-ti timpul in a reface versurile venite cu prima muza. Cuvantul poetic este sifonabil, deci se calca greu, la temperaturi inalte si umezit.

    P.S Fa ceva cu penultima strofa!

  • 18
    daniela bojor :

    acum am vazut ca erau cateva greseli in penultima strofa din cauza ca nu a fost recorectata inainte sa fie pusa sus:) sorry, o sa-l rog pe mihai sa schimbe dar poezia in totalitate, imi pare rau, dar nu o recorectez pentru ca mi se pare ca si cum as trada darul( imi place sa cred ca e un dar) daca tot corectez si recorectez ce am simtit:) ms pt tot

  • 19
    ics :

    @Daniela

    Despre mici corectii aminteam si eu:

    “Sa-Ti spun ca mi-e frica si tremur, ca dor
    Atatea sperante ce mi se nasc neintrebate,
    Ucid crunta povara a neimplinirilor
    Si frica de ce va urma, din loc nu se-abate.”

    E o sugestie discreta, spre poeta! :)

  • 20
    micutuv :

    poezia e inspirata si vorbeste mult, precum si poeziile “credinciosie,” si “ruga unui fiu…” crestinul realist, care recunoaste ca viata de credinta e o lupta, va intelege ceea ce ai scris. Criticii?? mai putin…..

    PS: Ia ceea ceea ce MIrcea a scris ca un complement la chipul tau, ci nu ca o critica la inspiratia ta…..

  • 21
    Mircea@MIcutu v :

    Daniela stie ce am spus .

  • 22
    andreica simion :

    :))de cand am citit comentariile de la poezia”capcanele iubirii”, am vrut sa zic: tu Dana pune si tu o poza cu mine sau cu buna din cuba:P ;ma gandeam ca e doar o chestiune de timp pana cineva va pune in balanta frumusetea ta si talentul de a scrie:).”MIrcea@”daca prin ultimul tau comentariu vrei sa insinuezi ca nu a fost o remarca rautacioasa, trebuie sa-ti spun ca si eu asa am luat-o,(ca pe o remarca rutacioasa), si ar fi trebuit sa fi mai atent la exprimare sa fie cat mai explicita fara dublu inteles…:)
    Cat despre critica, o fi buna ea la ceva dar atunci cand e obiectiva …nu bazata pe infatisarea poetului sau pe mai stiu eu ce…:)

  • 23
    Claudiu :

    am citit poezia, am citit si blog-ul Danei, am dat din greseala peste el si ma bucur mult si trebuie sa-i multumesc lui Dzeu ca mai exista si astfel de oameni, oameni speciali care te fac sa mergi inainte si sa iti dai seama ca nu esti singurul care mai crede in sentimente profunde, in minuni… Felicitari!

  • 24
    Oierul :

    Mai naste-m-odata, Te rog
    O viata sa simt fara Tine
    Ar fi un pustiu, un mers de olog
    Tata, cine ma plange pe mine ???

  • 25
    didd :

    nu critic nimic… apreciez frumusetea poemului izvorat dintrun suflet cald si sensibil… daca am niste sugestii, asta nu inseamna ca am intentia de a critica… toti trebuie sa fim pregatiti si pt critici… e un poem minunat, dar mai trebuie putin cizelat… pacat sa nu-l perfectionezi ;)

  • 26
    didd :

    presupun ca nu te vei supara daca am corectat in vederea perfectionarii din punct de vedere tehnic. la strofa a doua am pus “este” pt ca lipsea o silaba. la strofa a 4-a mi-a fost greu sa modific pt ca nu am inteles-o… la versul 2 si 3 din aceasta strofa ar fi trebuit sa fie 12 silabe… ultimele 2 versuri nu le-am prea inteles… la ultima strofa am modificat versul al doilea. “ochii Tai” pt ca daca ramanea “fata Ta” ar fi sunat doi de TA si nu era prea estetic… sper sa nu te superi… poezia e una de exceptie… ai scris-o pe fuga, inteleg… merita cizelari, care nu sunt mari… te rog revizuieste strofa a 4-a…

    Poverile lumii uşoare îmi sunt,
    Când simt mâna-Ţi caldă pe pleoape,
    Când vii să ridici al meu suflet cărunt
    Departele cer îl simt pe aproape.

    Durerile vieţii uitate îmi sunt,
    Când laşi peste mine mantaua curată
    Şi tot ce în ea este negru veşmânt
    Preschimbi în iubire bogată.

    Dincolo de vis, dincolo de tot,
    Departe de lumea ce zace-ngheţată,
    Stăm singuri de vorbă în noapte, şi pot
    Să-Ţi spun ce nu spun nimănui niciodată…

    Sa-Ti spun ca mi-e frica, ca tremur, ca dor,
    Atatea sperante ce-n mine se nasc… ne-ntrebate
    Ucide crunta povara a neimplinirilor
    Si frica de de va urma din loc nu se-abate

    Tu stii cum iubesc, cand plang si de mint
    Nimic nu-i ascuns de ochii Tai, Tata!
    Decât fără Tine o viaţă să simt,
    Mai bine, Te rog, mai naşte-m-o dată!!!

  • 27
    ciotoi :

    @ Daniela Bojor
    Imi place poiezia ta , daca intr-adevar este compusa de tine asta inseamna ca esti o comoara spirituala .
    Tine-o tot asa si Domnul te va rasplati .

Tu ce părere ai?