Biserica între tradiţie şi inovaţie

După Revoluţia din 1989, climatul socio-cultural al României s-a schimbat în mod dramatic. De la o societate materialist-ateistă şi un regim oprimator, am trecut într-un cadru îndreptat spre pluralism ideologic şi libertate de conştiinţă. Această schimbare a influenţat imens viaţa bisericilor baptiste din România, astfel încât se poate vorbi de existenţa a două tipuri de biserici baptiste: unele tradiţionale şi altele inovatoare.[1] Cele tradiţionale pledează pentru menţinerea stilului de organizare şi închinare cu care ne-am obişnuit în cei 50 de ani de comunism, pe când bisericile inovatoare propun schimbarea organizării, a felului de închinare, uneori chiar a teologiei formulate anterior. În această situaţie, conflictul dintre generaţii se adânceşte. Majoritatea tinerilor propun ca toate bisericile să urmeze un model inovator, pe când cei mai experimentaţi se opun cu vehemenţă noilor curente venite “după Revoluţie”. Există un cadru comun ambelor tendinţe? Se poate crea o biserică în care nici tinerii, dar nici cei experimentaţi să nu se simtă marginalizaţi?

Am observat că aceste întrebări există în toate bisericile evanghelice, nu doar în cele baptiste. De aceea sper ca următoarele cuvinte să fie utile tuturor celor care caută răspunsuri la asemenea întrebări.

1. Câteva repere istorice

Dacă analizăm viaţa bisericilor baptiste din România, vom vedea că încă din primii ani ai existenţei lor nu a fost un mod comun de închinare în toate bisericile. Astfel, în unele se practica rugăciunea comună, cu voce înceată la fiecare serviciu, pe când în altele, se rugau toţi, pe rând. În unele biserici, se cânta cu instrumente, în altele nu era această practică. Nici studiul biblic separat de predică nu a fost un element comun tuturor. Diversitatea putea fi observată încă din primii ani ai baptiştilor în România astfel încât, la primul Congres ţinut în comuna Buteni, jud. Arad, s-a formulat principiul unităţii: “misiune prin predicare şi viaţă sfântă”.[2] Aşadar, nu s-au dezbătut diferenţele şi nici nu s-au impus anumite practici, ci s-a accentuat unitatea în Domnul Isus.Formula specifică a orei de rugăciune, apoi a studiului biblic urmat de serviciul divin a venit din nevoia acestor activităţi, dar comprimarea lor într-un singur program a ţinut şi de situaţia specifică a interzicerii din partea statului comunist a oricăror activităţi religioase în timpul săptămânii.[3] Poate că într-un cadru de libertate, studiul biblic s-ar fi făcut pe grupe, iar cântările ar fi urmat o linie melodică diferită. În acest context al existenţei diversităţii urmată de o perioadă în care practica bisericilor baptiste a devenit unitară, s-a formulat şi o tradiţie tipică bisericilor baptiste. Aceasta se bazează, în primul rând, pe trei ore de program duminica dimineaţa: rugăciune, studiu biblic, serviciu divin; cântările cele mai frecvente sunt cele învăţate de-a lungul anilor trecuţi, iar organizarea este cea stipulată în Statutul Cultului Creştin Baptist din România care prevede rolul pastorului, al comitetului şi al Adunării Generale.

2. Bisericile Inovatoare

Bisericile inovatoare au apărut după Revoluţie, fiind influenţate de practica bisericilor din Statele Unite ale Americii. Schimbările faţă de modelul tradiţional ţin de organizare, mod de închinare şi uneori, repere teologice. De cele mai multe ori, se urmăreşte linia unei biserici de dincolo de ocean. Dacă veţi face o cercetare mai amănunţită pe internet va fi interesant să descoperiţi că până şi la nivel de website unele biserici inovatoare păstrează forma celei din America. În privinţa melodiilor, acestea pledează pentru un stil de muzică contemporană, acceptând instrumente specifice şi formaţii de laudă şi închinare. Un aspect important este impactul major pe care îl are cartea tradusă şi în limba română, “Biserica, o pasiune, o viziune”, scrisă de Rick Warren.[4]

Cele mai multe biserici inovatoare au apărut în oraşele mari, centre universitare. De aceea, de cele mai multe ori, unui tânăr ce a învăţat noul mod de închinare şi s-a obişnuit în acel climat, îi este foarte greu să se readapteze într-o biserică ce urmează o linie tradiţionalistă. În plus, globalizarea face ca toate curentele de gândire să circule cu o viteză uimitoare. Tinerii adesea se simt marginalizaţi în bisericile cu model tradiţionalist, iar schimbările propuse de ei par adesea a fi “anatema” pentru ceilalţi. Există o cale de ieşire? Sunt convins că da.

3. O nouă perspectivă

Fratele Taloş, la conferinţa amintită mai sus, afirma sugestiv că ambele tipuri de biserici, atât cele tradiţionale cât şi cele inovatoare au neajunsuri dar şi lucruri de apreciat. Cele inovatoare trebuie să fie atente asupra calităţii vieţii spirituale, pe când cele de tip tradiţionalist să vegheze a nu lăsa formele să înlocuiască esenţa. Într-o biserică un singur frate ţinea în fiecare duminică ora de rugăciune, de studiu biblic şi apoi predica, deoarece era singurul care putea vorbi de la amvon în acea biserică. E un exemplu trist de model tradiţional. Dacă se înţelege conjunctura istorică în care s-au statornicit anumite forme, vom înţelege că principiul din spatele formelor moştenite este aplicabilitatea lor în practică. Un exemplu de alt gen este acela în care serviciul de închinare al unei biserici inovatoare semăna mai mult cu un spectacol decât cu o întâlnire a unei biserici. Ambele forme au neajunsuri dar şi lucruri de apreciat. Printre cele de apreciat, amintesc accentul asupra sfinţeniei, asupra centralităţii Scripturii, asupra unei bune organizări întâlnite în tipul de model tradiţional; în timp ce modelul inovator ia mai mult în considerare nevoia de a fi relevanţi, de a ne implica social, de a evangheliza o lume pierdută în multe modalităţi.

Din ambele tipuri de biserici avem de învăţat. Ambele au şi pericole. Tinerii pot aduce un avânt spiritual lucrării din biserici acţionând cu înţelepciune, cu dragoste şi cu răbdare. Cei mai experimentaţi îi pot ajuta pe tineri, creând un climat de comunicare şi fiind deschişi la noi oportunităţi pe care ni le dă Dumnezeu pentru slujire. Închei cu gândul apostolului Pavel atât de relevant şi pentru secolul nostru:

“Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”. (1 Cor. 1:10)

---

[1] Această împărţire a făcut-o mai întâi fratele Vasile Taloş la Conferinţa „Biserica în Cetate” susţinută în Bucureşti, noiembrie 2006
[2] Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, vol. 1, Editura Făclia, 2007
[3] Ibid., vol. 3
[4] Rick Warren, “Biserica, o pasiune, o viziune”, Oradea: Life, 2002

• 1
  caprardaniela :
  ianuarie 8th, 2008 at 21:38

  Indiferent ca suntem traditionalisti sau vrem sa fim inovatori…sa nu uitam nicio clipa ca Dumnezeu este acelasi din vesnicie in vesnicie…AMIN!Cel mai important lucru este sa ne iubim si sa-i slujim Lui din toata inima impreuna.Doamne, uneste cu lanturi ce nu pot fi rupte…AMIN! Felicitari pentru articol.GBY !!!

• 2
  Florea :
  ianuarie 16th, 2008 at 14:38

  Trebuie sa fim intelepti…legalismul pune poveri pe umerii oamenilor pe care Dumnezeu niciodata nu le-a intentionat…

• 3
  Gabriel :
  ianuarie 22nd, 2008 at 22:48

  Pentru un tanar venit din lume, as fi tentat sa aleg pe cea inovatoare este mai permisiva, nu este asa de stricta decat cea traditionalista, dar contrar asteptarilor prefer una traditionalista in care experienta fratilor te poate ajuta nu numai in sfaturi, cat si in marturia trairi lor…totusi as dori sa se creeze o uniune intre cele 2 curente fiindca conlucrand putem atinge multe teluri. Cum zicea si fratele Luther ” Eu nu am vrut sa fie revolta” asa si noi sa dorim unitatea trupului Lui Hristos

• 4
  Stefan C. :
  ianuarie 25th, 2008 at 14:31

  Mi se pare esenţial să nu emitem judecăţi înainte de vreme.Există forme fără fond şi intr-o anumită tradiţie, dar şi în ceea ce numim modernitate sau chiar postmoderenism.Dincolo de formele de manifestare a credinîei există un Dumnezeu real, autentic, care face tot ce vrea în cer şi pe pământ.Singura bază pentru a distinge, a discerne ceea ce se află în spatele formelor este Cuvântul lui Dumnezeu,descoperit nouă de către Duhul Sfânt.Atunci când lipseşte această bază, asistăm la o exacerbare, o teroare a formelor fără fond,ceea ce denotă o lipsă a trăirii autentice, scripturale a credinţei.Sunt forme, care la un moment istoric dat şi-au avut rostul, dar acum ne împiedică în lucrarea de evanghelizare,de exemplu. Practic, cred că trebuie să preluăm din tradiţie, bazaţi pe Sfintele Scripturi, tot ceea ce ne ajută la apropierea noastră de Dumnezeu, şi să renunţăm, fără regrete,la formele fără fond,la şabloanele care nu-şi au rostul.Dumnezeu ne-a creat unicate originale pe fiecare din noi.

• 5
  samuel :
  februarie 3rd, 2008 at 12:50

  numai sa avem in vedere ca traditia noastra sa nu desfinteze Legea lui Dumnezeu………………….

• 6
  miu :
  mai 30th, 2010 at 21:00

  asa este

Tu ce părere ai?

 Nume*:

 E-mail* (nu va fi publicat) :

 Website :