De ce ne temem de internet?

Zilele trecute cineva m-a chemat să îl ajut pe băiatul lui să îşi instaleze internetul. Primise de la compania de telefonie un dispozitiv wireless pentru recepţia gratuită a internetului tocmai anul trecut în decembrie. Când l-am întrebat de ce a aşteptat atât, mi-a răspuns cu un zâmbet superior. Am înţeles că încercase să îşi protejeze copilul. De la alţii am auzit că ar trebui să aruncăm internetul în foc… eventual în focul ghenei. Şi totuşi internetul rămâne în cadrul creştin, evanghelic, o chestiune controversată. Dacă unii reprezentanţi ai bisericii consiliază pe messenger, îşi construiesc şi promovează siturile, caută informaţii în spaţiul virtual, unii stau departe de el, nu au nici adresă de email şi nici nu se pare că vor avea în curând. Ce fac ei în schimb? Se dau mari specialişti în a predica împotrivă, în a-i condamna pe utilizatori. Unii o merită. Avem tineri care frecventează cu regularitate site-uri pornografice, care îşi iau identităţi false ca să comunice până la 5 dimineaţa cu cine ştie ce alt personaj dubios, tineri care nu au mai pus mâna pe-o carte de multă vreme, dar au uzat trei tastaturi şi două perechi de mouse-uri. Pe aceştia trebuie să îi rupem de internet. Urgent.

Dilema mea este însă legată de o problemă puţin diferită. Mi se plângea zilele trecute un domn foarte cunoscut în lumea virtuală, că nu primeşte informaţii din lumea evanghelică, deci nu prea are ce să publice pe site. Un site de ştiri, actualităţi, întâmplări din lumea pocăiţilor. Pentru el răspunsul meu a fost că nici nu ar trebui să primească. Ar trebui să ceară, să facă cercetări, să pună întrebări. De asta avem aceeaşi ştire neînsemnată pe fiecare site. Dar pe fiecare. Pentru că fiecare aşteaptă să îi fie trimisă informaţia, eventual gata redactată. Nedumerirea mea este legată de cei care ar putea să lămurească lucrurile, atunci când se mai iscă un scandal, însă deliberat nu o fac. E vorba despre acei oameni care au fost zgândăriţi de unele lucruri scrise, iar reacţia lor este încă una neputincioasă, isterică. E drept că ultimul trend în domeniu de comunicare internautică, blogul, dă posibilitatea fiecărui individ de a scrie ce-i debitează conştiinţa. Aici şi-au găsit refugiu în pseudonime toţi păcătoşii disciplinaţi de către biserică. Ei nu fac altceva decât să arunce cu mizerii în păstori. Dar ei sunt detectabili după limbaj şi uşor pot fi puşi pe lista celor ignoraţi. Mulţi dintre cei vizaţi ar putea să facă lumină în cazurile discutate, însă tac lăsându-i pe navigatori să îşi dea cu părerea şi frustările. Blogul dă şansa utilizatorului să îşi scrie părerea şi să urmărească opinia şi reacţia cititorului. În cazul în care se ridică o problemă spinoasă, cum ar fi o chestiune „neortodoxă”, o nedreptate, o greşeală a bisericii sunt oameni care aduc argumente, unii aduc dovezi şi totuşi nu se întâmplă nimic. Adică nu se pocăieşte nimeni. Nu se aduc scuze, nu se recunosc păcate… nimic. Ba chiar, reacţia unora este apostolică, citându-l pe apostolul Pavel, care-i mustră pe corinteni, spunându-le că judecata faptelor de ruşine trebuie să se producă în spaţiul comunităţii creştine şi nu în spaţiul public. Dar când judecătorul este nedrept sau mai rău, corupt? Este spaţiul virtual un spaţiu potrivit pentru a etala eşecurile bisericii? Unii vor spune că nu, că dacă necredincioşii vor vedea aceste lucruri, nu vor mai veni niciodată la biserică. Se poate. Atunci însă rămâne întrebarea, la ce fel de biserică să vină? Au la ce veni? Nu ne văruim astfel mormântul pe dinafară, etanşându-l să nu iasă duhoarea, dându-le apoi şansa oamenilor să fie dezamăgiţi şi mai mult, închizând rănile fraţilor noştri cu forţa, cerându-le să uite şi să ierte instantaneu… chiar dacă n-au fost invocate scuze. Ceea ce ni se cere defapt este să tăcem, să mergem mai departe şi timpul le va rezolva pe toate.
Între timp pe bloguri se scriu tot felul de lucruri care mai apoi se dovedesc a fi adevăruri curate. Din păcate nu se întâmplă nimic. Nu există demisii de onoare, nu există explicaţii, există doar o mărşăluire surdă, o călcare în picioare a onoarei, a demnităţii, a celorlalţi. De fapt e o etalare a propriei grozăvii. O dovadă a faptului că pentru individul incriminat contează mai mult poziţia decât onoarea, contează mai mult titlul decât cinstea, contează mai mult el decât noi toţi ceilalţi.

În felul acesta, toţi cei care se ascund de adevăr, cei care protestează când se aude glasul dovezilor, nu fac decât să adâncească o criză morală în care se găseşte biserica. Democraţia ne-a adus secularizarea şi ea se instaurează tot mai bine în biserică. Poate că Andre Marlaux avea dreptate când spunea că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Tind să cred că nu va fi, pentru că cei care au responsabilitatea de a păstra religia pură,au alte interese care de fapt distrug credinţa omului. Cum poate predica împotriva minciunii cel ce se teme de adevăr?

Ne temem de sursele de comunicare, de mijloacele media, de internet atunci când nu vrem să se afle adevărul. Adevărul despre noi. Îmi veţi răspunde că ceea ce contează e Adevărul Isus Dumnezeirea întrupată. Dar Dumnezeu şi-a asumat riscul să fie înfăţişat lumii de noi.

(5 vot(uri), medie: 4.4 din 5)

 Loading ...

• 1
  Ludovic Orban :
  ianuarie 3rd, 2008 at 15:53

  Daca tot veni vb de internet, eu nu ma tem de el. Dar sa va spun o gaselnitza a pastorului nostru din seara de anul nou, cand saracutzu de el ne-a demonstrat inca o data ca sufera de anvonita cronica, dar sa revenim ca pierdem ideea. El spunea in luuuuuuuunga lui “predica” ca televizorul si calculatorul cu internetul sunt semnul fiarei. Iar apoi printr-un planset pe care sincer eu nu l-am inteles nici o data a spus: “si eu le-am cumparat la copii mei colculator si le-am instalat internetul”
  Acum ramne sa intelegem fiecare ce vrem..

• 2
  Fata accidentata :
  ianuarie 3rd, 2008 at 23:24

  apropo de id-ul tau….este pe jurnaul.ro o caricatura tare…mai ludovice…apoi, hai fa un pustiu de bine si spune-ne cine era fratele pastor asa de aiurit…sa il cunoasca natiunea

• 3
  florin T :
  ianuarie 4th, 2008 at 01:12

  eu cred ca depinde de cum il folosim si la ce ma duc lucrurile vizualizate.
  eu cred ca de il voi folosi cu intelepciune, intelepciune voi primi si vice-versa

• 4
  Adisor G. :
  ianuarie 4th, 2008 at 17:25

  Buna fratilor.
  Am si eu niste “nelamuriri”
  *Ce ii rau in internet ? Inteleg ca te afecteaza cu pornografie si multe din astea, dar sa stai pe net, sa cauti informatii sau orice altceva nu cred ca ii un lucru rau. Daca stii sa il folosesti nu ii nimic rau. Si faza cu acel copil pe care il “protejau” parintii, nush ce sa zic, tine si de mentalitatea fiecaruia… Problema cu Id-urile, messu, tastaturile si mouse-urile stricate ii problema personala a fiecaruia, nu credeti ?

  Amintind si de problema asa zisilor “jurnalisti” din biserica, toata actiunea lor de a critica si de injosi pe alti cu mai multa scoala ca ei, se poate traduce simplu: “RAVNA FARA PRICEPERE”

  Utilizati internetul dar cu folos !

  Domnul sa ramana cu voi.

• 5
  Florin :
  ianuarie 4th, 2008 at 17:56

  adisor…nu inteleg intrebarea ta…
  articolul abordeaza internetul ca si sursa de comunicare si incapacitatea unora de a-l intelege.
  la ce te referi atunci cand spui jurnalisti crestini?

• 6
  Adisor G. :
  ianuarie 4th, 2008 at 18:07

  florin, si tu spuneai de crestinii care se folosesc de bloguri si anumite siteuri… la acei oameni m-am referit.
  Din fratii care scriu articolele cativa chiar se considera deja jurnalisti, ca ei nu-i nimeni, deja si in biserica ii vezi cu nasu pe sus… hai sa fim seriosi, n-am nimik cu ei dar in loc sa scrie articole injositoare si care aduc critica la adresa altor persoane, mai bine s-ar poacai, ar citi in Biblie sau s-ar ruga, le-ar fi mai de folos…

  GBU.

• 7
  Florin :
  ianuarie 4th, 2008 at 19:06

  Ei…m-am prins. Ca or fi si infumurati…asta e, sunt peste tot. Personal, eu cred ca aici nu se prea face jurnalism…sau poate doar de opinie. Daca cineva scrie doar cu scopul de a injosi, rusine sa-i fie, dar cateodata prin scris…anumite stari, conduite si persoane ajung sa fie puse la zid…pentru asta nu-l blamam pe jurnalist.

• 8
  Adisor G. :
  ianuarie 4th, 2008 at 21:02

  

• 9
  eagleben :
  ianuarie 7th, 2008 at 09:25

  Internetul poate fi o binecuvantare dar in acelasi timp si un blestem.
  Si aici intervine maturitatea fiecaruia, cat despre parintele care pretinde ca isi protejeaza copilultrebuie sa realizeze ca treieste pe pamant si curiozitatea copilului nu va fi satisfacuta prin simplu fapt ca nu ii da voie sa acceseze internetul, pentru k va cauta in alta parte lucrul acesta si atunci nu va putera sa il supravegheze , este mai bine sa fie acasa sub supraveghere

• 10
  Costyca :
  ianuarie 24th, 2008 at 02:50

  cea ce cred este faptul ca fiecare in parte va da socoteala de orice vorba,fapta ,privire,gandirele rele….Deci ce ramane de facut este ca in orice clipa din viata noastra, in orice secunda a vieti noastre mai bine zis este sa facem ce este bine si placut lui Dumnezeu, si daca sunt lucruri care nu au o claritate simpla ca este RAU sau BINE este sa cerem lui Dumnezeu DESCERNAMANT SPIRITUAL in lucrurile pamantesti, ca nu cumva sa ma aflu in situatia cand mi se cere sa iau o Decizie sa nu fiu in stare sa o aleg

• 11
  popmonica :
  ianuarie 29th, 2008 at 09:41

  Atunci cand am fost chemati la credinta ,am inteles ca trebuie sa mergem sa propovaduim SFANTA EVANGHELIE la tot neamul ,eu sunt femeie si nu sunt in slujba biserici, si atunci a trebuit sa gasesc o cale de a vorbi de DUMNEZEU si internetul e o cale de raspandire a cuvantului lui DUMNEZEU ,dar chiar cei crestini ne impiedica sa vorbim de DUMNEZEU pe internet,si sunt cei care nu vorbesc de DUMNEZEU nici in casele lor si cand dau pace cu ei se rusineaza ca sunt pocaiti, si acolo unde sunt ei vorbesc ca lumea, se imbraca ca lumea si sunt in pas cu lumea ,si atunci stau aici in fata internetului cu DUHUL LUI DUMNEZEU si vorbesc cea ce EL imi face cunoscut sa vorbesc ,de aceea multi ma ignora caci eu le spun cuvantul si ii cam zgariie la urechi si ma ocolesc, bine ca am internet sa pot sa vorbesc cuvantul si sa comentez la cuvantul lui Dumnezeu ,caci am ceva de spus si nu sunt indiferenta la dragostea lui DUMNEZEU,care m-a ales sa fiu lumina intre oameni chiar pe internet ,eu nu ma tem si nu ascult de ei. DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE.

• 12
  samuel :
  ianuarie 29th, 2008 at 18:16

  nu tehnologia avansat este pacat, ci ceea ce este pacat consta in faptul: ce facem noi cu tehnologia avansata?…?

• 13
  Ramona :
  februarie 1st, 2008 at 12:08

  Asteptam sa citesc un articol de genul acesta … in unele biserici tinerii sunt facuti sa se simta vinovati doar pentru ca folosesc internetul chiar daca ei stau sa povesteasca cu parintii sau prietenii din tara ca cica in timpul acesta trebuia sa stai sa citesti Biblia si sa te rogi…. nu sa pierzi vremea pe internet.

• 14
  crisu :
  februarie 11th, 2008 at 15:42

  E adevarat internetul e bun daca stim sa il folosim…dar sa stii Ramona ca sunt unii care stau aproape toata ziua (si noaptea chiar)pe internet cautand si tot cautand si uita ca mai au si alte indatoriri si chiar de citit Biblia.De fapt nuj cati mai citesc azi biblia regulat (care mai are timp?!?!?!?!?)

• 15
  diamia :
  februarie 12th, 2008 at 15:53

  Cum as fi gasit eu atatea melodii frumoase daca nu era Internetul? Cum ar putea poetii sa-si faca cunoscute creatiile daca nu pe site-uri? Si asta nu spre slava lor, ci a Celui Atotputernic?
  Daca avem in suflet pacatul, nu trebuie sa ajungem la internet, ca sunt ocazii la tot pasul, de-a comite pacate grave.
  Am trecut, de mult timp, de faza tineretii, dar ma bucur din tot sufletul ca am aceasta ocazie minunata sa-mi exprim credinta si ideile prin acest mijloc minunat, atat de blamat de unii.
  Sa cantarim toate lucrurile, si sa luam doar partea buna!

Tu ce părere ai?