Biserica între istorie şi bloguri!

Acesta este un număr dedicat bisericii.
Am încercat să aducem laolaltă, atât aspectele istorice ale bisericii, cât şi aspectele contemporane. Imaginea bisericii de azi e rezultatul deciziilor pe care biserica le-a luat ieri. Imaginea bisericii de mâine va fi rodul deciziilor şi acţiunilor pe care le întreprindem azi. Nimic nu-i la voia întâmplării, iar unele decizii ale noastre pot aduce un plus de coerenţă şi relevanţă pentru societatea contemporană. Altele, ne pot înveşmânta în legalism şi irelevanţă.

Săptămâna aceasta, când mă gândeam la lucrurile ce ne influenţează pe noi, mi-am amintit de cartea lui David Riesman, The Lonely Crowd [Mulţimea Solitară].

De-a lungul istoriei, spune el, s-au remarcat 3 feluri de oameni:

1. tradition directed – Oameni care îşi bazează acţiunile pe tradiţie şi care fac un lucru pentru că aşa a fost făcut lucrul respectiv “de când lumea”.
2. inner directed – introdeterminaţi – Nu mai ţin seama de tradiţie, preferă să gândească ei – în istorie acest curent a fost prioritar în perioada Renaşterii.
3. other directed – extradeterminaţi – Sunt cei care renunţă la propriul lor mod de gândire de dragul modei, presiunii şi anturajelor.

Sigur, ca şi creştini, influenţa principală ar trebui să vină din partea lui Dumnezeu! El este sursa noastră de lumină în întunericul vieţii acesteia. Însă, Dumnezeu nu anihilează personalitatea noastră. Nu sunt de acord cu ideea sugerată de Tim LaHaye în cartea lui “Învingând temperamentul prin Duhul Sfânt” – că Duhul vrea şi trebuie să ne schimbe temperamentul. El corectează doar acele trăsături anti-creştine din noi, nu şi pe acelea care ne fac să fim diferiţi.
De aceea, trebuie să admintem că şi în bisericile noastre sunt oameni care au înclinaţii diferite, dar nu şi păcătoase. Faptul că unul gândeşte diferit de mine, nu-l face nici sfânt şi nici eretic. Unii sunt mai tradiţionalişti, alţii sunt mai vulcanici, alţii sunt uşor de influenţat… fiecare aşa cum l-a lăsat Dumnezeu.
Totuşi, în această diversitate trebuie să găsim o cale comună. Tinerii de azi îşi exprimă nestingheriţi ideile pe blogurile personale, ori pe ale altora. Generaţia dinaintea noastră priveşte consternată acest fapt. Care-i calea cea bună?
Tinerii ascultă muzica la volum mai ridicat. Cei mai învârstă asociază asta cu rebeliunea. Care-i calea cea bună?
Bătrânii îşi cântă cântările ce le-au condus paşii pe calea pocăinţei. Tinerii au renunţat la cântările bătrânilor. Ei cântă cântări mai scurte, mai dinamice, mai zgomotoase. Care-i calea cea bună?

Întrebările acestea, cât şi multe altele ne-au stăruit în minte când selectam materiale pentru numărul acesta. Citind “printre rânduri”, veţi regăsi o perspectivă echilibrată, sperăm noi, asupra acestor subiecte. Sigur, intrând pe site, veţi avea posibilitatea să vă exprimaţi şi în scris părerea.

Dacă tot s-a terminat acest an, aş vrea să vă urez şi eu pentru următorul un an bun şi plin de împliniri. Revista PASI va împlini în curând 2 ani. Site-ul împlineşte un an peste puţine zile, astfel că, în curând vom lansa varianta cea nouă.

Vă mulţumim că aţi fost alături de noi în tot acest interval. Vă mulţumim pentru comentariile voastre, pentru sugestiile făcute, pentru critici, pentru tot.

În 2008 suntem tot împreună!

(2 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  traian c. :
  ianuarie 19th, 2008 at 22:43

  De ce lipseste de pe site articolul cu interviul luat pastorului Moise Lucaci?

• 2
  Mihai C :
  ianuarie 20th, 2008 at 09:20

  Pentru ca nu i-a venit randul inca. toate la vremea lor.

Tu ce părere ai?