Timp(uri)…

“Pe timpuri obişnuiam să am timp. Astăzi alerg tot timpul după timp. Nu am timp să mă îmbrac, întârzii la întâlniri, nu am timp să mănânc, nu am timp să gândesc, nu am timp să pun întrebări, nu am timp de voi, nu am timp să citesc, nu am timp să mă rog. Nu mai am timp să pierd timpul. Şi totuşi, când mă gândesc, voi ajunge la timp acolo unde timpul are timp, adică la… moarte. Înspre acolo încă nu vreau să mă grăbesc.” (Cristian Lucaci)

Am găsit recent această scurtă confesiune pe blogul unui amic, profesor la Colegiul Richard Wurmbrand din Iaşi, şi cuvintele lui despre timp continuă să mă însoţească în aceste timpuri. Probabil că puţini am putea spune că avem timp şi poate că cei mai mulţi putem spune la fel: “Pe vremuri obişnuiam să am timp.”

Reflecţia asupra timpului nu e mai mult sau mai puţin comodă decât asupra unor altor chestiuni care frământă sufletul omenesc. Dar, într-un an în care parcă am aflat de mai mulţi tineri (şi copii) care au murit în diverse accidente, poate ar fi bine să ne facem timp să ne aducem aminte că, la fel cum Dumnezeu dă ploaie peste cei buni şi peste cei răi, tot la fel Tatăl ceresc cheamă la El sufletele de orice vârstă şi din orice loc.

Să încercăm să nu mai alergăm TOT TIMPUL după timp. Să preţuim clipele zilei şi zilele săptămânii şi să ne considerăm binecuvântaţi nu doar că avem timp, ci că putem învăţa ce să facem cu timpul. Să ne îmbrăcăm fără grabă, mulţumind lui Dumnezeu că ne îmbracă (Matei 6:30), nu doar că ne dă de mâncare. Să nu întârziem la întâlniri, ci să ne păzim, cum ne îndeamnă Eclesiastul, piciorul, adică să cugetăm asupra felului în care păşim, cu mai multă sau mai puţină grabă.

Bineînţeles, ar trebui să ne facem timp să cugetăm, precum psalmistul, ZI ŞI NOAPTE la Legea Domnului şi ce bine ar fi să ne facem timp să ne purtăm unii altora sarcinile, precum ne sfătuieşte Pavel (Galateni 6:2), împlinind astfel legea lui Hristos.

“Iar moarte-i un zbor spre nemurire” – îşi încheie Costache Ioanid o celebră poezie. Veacul ce va să vie o să reevalueze timpul şi timpurile. Paharul de apă pe care ne facem timp să-l dăm aici şi mai ales pe care ne facem timp să-l bine-cuvântăm cu numele Domnului va avea în eternitate o valoare inestimabilă. Valoarea timpului e în funcţie de… timpuri.

Nu am timp să-mi fac blog. Poate aş fi scris şi eu: N-am timp să scriu articolul. N-am timp să-mi citesc toate email-urile. N-am timp să pierd… timpul.

Dar îmi fac timp să-mi aduc aminte că cine îşi va păstra timpul îl va pierde şi cine îşi va pierde timpul pentru Hristos îl va câştiga. Pe timpuri obişnuiam să am timp!

Doamne, timpul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi! Căci a Ta este Împărăţia şi Timpul şi Timpurile în veci. Amin!

(3 vot(uri), medie: 3.67 din 5)

 Loading ...

• 1
  Stefan C. :
  ianuarie 23rd, 2008 at 18:23

  Timpul,cred că am citit undeva, e o bucată , un fragment din veşnicie pe care Dumnezeu ni-l oferă nouă,ni-l dăruieşte în marea trecere,cum spunea Lucian Blaga,şi pe care ar trebui să-l preţuim ca un har din partea Domnului şi să-l drămuim folositor pentru slava Lui.O întrebare:câţi dăm zeciuială lui Dumnezeu şi din timpul nosrtu?

• 2
  Mihai Cretza :
  ianuarie 23rd, 2008 at 18:47

  Foarte frumos! Dumnezeu sa va binecuvinteze, frate! Noi suntem singurii administratori ai timpului nostru…si de multe ori ma vad un prost administrator! Nu suntem chemati sa pierdem timpul…ci sa-l consumam, sa-l consumam pentru Hristos! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
  “In trecerea grabita prin lume, catre veci,
  Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
  … … …
  Fa-ti timp ACUM, ca-n urma zadarnic ai sa plangi;
  Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi.” Traian Dorz

• 3
  UNUL :
  ianuarie 24th, 2008 at 11:43

  Interesant articol…insa cuvantul “timp” cred ca apare de prea multe ori in mesaj…oricum sa treaca timpul citind…este ok

• 4
  ciufuletzzz :
  ianuarie 25th, 2008 at 21:26

  imi place foarte foarte mult articolul acesta! Domnul sa va binecuvinteze tot timpul!

Tu ce părere ai?