Zmeurricci pentru Zeffirelli (I)

Am revăzut Isus din Nazaret după (cât să fie oare?) vreo 15-20 de ani. Da, eram copil când l-am văzut prima oară, într-o vizionare-maraton, acasă la cineva care avea televizor şi videocasetofon (lux mare „pe vremuri”). Atunci m-a impresionat mult (presupun că până la lacrimi, fiindcă nu-mi mai pot aminti). Acum, nemaifiind la fel de ingenuu când vine vorba de decodat un „discurs” (scris, oral, dramatic, cinematic etc.), realizarea mi s-a părut lamentabilă şi vrednică a fi încununată cu multe „Zmeurici de Aur”. Motivele sunt mai multe. Le voi expune mai jos.

(Foto: Actorul Robert Powell în rolul lui Isus)

Mai întâi o impresie generală: mi se confirmă tot mai puternic bănuiala că evangheliile nu pot fi nicidecum convertite în film. Dinamica narativă a evangheliilor este de aşa natură încât transpunerea lor în film echivalează cu încercarea de a face un cerc pătrat. Fiecare evanghelie este un document istoric şi teologic care are propria „gramatică”, propria viziune asupra lui Isus. Când regizorul ciuguleşte de ici şi de colo ceea ce-i convine, adăugând apoi din belşug anacronisme, inexactităţi, ficţiune şi ideologie din căpşorul propriu, amestecul devine un ghiveci indigest.

Redau în continuare un potpuriu de impresii, notate în paralel cu vizionarea. Trebuie să precizez că nu mi-am propus nicidecum să fac o critică a filmului atunci când am început să-l vizionez. Totuşi, există o limită până la care poţi să rabzi când vezi ce face nea Zeffiriccă din Evanghelii. Când limita e depăşită, pui filmul pe pauză şi începi să scrii.

Personajele se mişcă adesea artificial, aproape operatic (fie că e vorba de cei trei magi, Elisabeta, servitorii Elisabetei care îngenunchează în Magnificat, Irod, Ioan Botezătorul etc.). Exagerând un pic, aş spune că dacă Zeffirelli ar fi folosit jocul actoricesc din acest film într-un musical sau într-un spectacol de operă, n-aş fi avut nimic împotrivă.

Profilul etnic al unor personaje este neconvingător. Decizia regizorului de a folosi o figură scandinavă pentru rolul „Isus-copil” (blond, cu ochi albaştri) mi se pare un atac la inteligenţa spectatorilor. Unde mai pui că albastrul ochilor a fost scos dinadins în evidenţă cu ajutorul rimelului!

Dialogurile sunt adesea trucate. Când deschid gura, multe personaje dau impresia că trebuie să ţină lecţii de istorie pentru spectatorii „neduşi la biserică”. Faptul că Irod cel Mare poate să recite din memorie începutul unui verset despre Betleem, (după care se poticneşte fiindcă, vezi bine, la bătrâneţe nu-ţi mai poţi aminti aşa de rapid versetele pe care le toceai de zor în tinereţe) mi se pare complet neverosimil într-un film care se vrea istoric.

Pe aceeaşi linie, ca să-i informeze de fapt pe ascultători asupra statutului civil al Irodiadei, Ioan Botezătorul îi spune lui Irod Antipa: „Această femeie, Irodiada, este soţia fratelui tău Filip!”. Tot ar mai fi cum ar mai fi. Am putea crede că o face pentru emphasis. Îi readuce aminte a cui soţie este de fapt Irodiada. Dar replica nu se opreşte aici. Ioan Botezătorul continuă: „Iar Filip trăieşte, tetrarh în Itureea!” Parol? Adăugarea aceasta de la urmă e imposibil de salvat! Un principiu de bază al comunicării spune că doi locutori omit o sumedenie de informaţii din fondul comun de cunoştinţe. Să-i reaminteşti lui Irod despre funcţia lui Irod Filip este ca şi când un jurnalist i-ar reaminti lui Traian Băsescu la o conferinţă de presă că Tăriceanu este prim-ministrul României.

Un personaj (femeie) îi spune lui Ioan: „Iartă-mă, căci am păcătuit”. (Cam cum îi spunea Zeta-Jones lui “Zorro” :„Bless me, father, for I have sinned!” ). Ori personajul din film are cam I.Q.-ul lui lui Forrest Gump, ori masa neuronală a scenaristului s-a cam rarefiat sub efortul scrierii secţiunii precedente. Cert este că replica pare o inserţie de teologie catolică „undercover” în „productul” scenaristic.

Personajele filmului au o problemă cu „legea săpată în piatră”. De parcă tot iudeul din Palestina sec. I numai la „legea săpată în piatră se gândea” atunci când făcea referire la Tora. De parcă nu exista deja aparatul hermeneutic imens (Tora orală) care ajunsese să o facă aproape invizibilă pe cea „săpată în piatră”. Realizatorii nu fac decât să-şi proiecteze în film (la propriu) propriile prejudecăţi despre iudaismul sec. I.

Afirmaţia plină de siguranţă a lui Matei, în discuţia cu Petru, „Suntem primii care ştim…” contrazice spiritul Evangheliilor, în care ucenicii au sclipiri asupra identităţii lui Isus, dar nu reuşesc să-L înţeleagă de fapt în întregime.

Nu ştiu ce tradiţii a folosit Zeffirelli pentru a o reprezenta pe Maria Magdalena în rolul de prostituată. Scriptura nu spune despre ea că ar fi fost o femeie de moravuri uşoare înainte de a-l întâlni pe Isus. Interpretarea care o identifică pe Maria Magdalena cu femeia păcătoasă din Luca 7:36-50 provine din sec. 6 şi a fost susţinută mai ales în Apus.

Minunea înmulţirii pâinilor este realizată de un Isus aflat în stare de transă, care se concentrează profund pe toată durata minunii! Ca să nu mai pun la socoteală că peştii par mai degrabă cruzi. Oare cum i-or fi mâncat?

http://vaisamar.wordpress.com/

(4 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  Sandu :
  septembrie 24th, 2008 at 22:29

  APLICANDU-MA PE LATURA INCOGNISCIBILULUI ,VIZAVI DE LAMENTATIA MEA INTERIOARA … ca nu ai gasit si tu ,Emanuele ,altceva orice dar un film …
  Si daca tot a fost sa fie de ce Zeffirelli , ce ti-a facut , si de ce varianta ortodoxa ?
  Filmul e film se vrea magie si nu adevar daca doresti adevaruri cauta si comenteaza un documentar…
  Exista si varianta catolica care nu pune accentul pe imagine ,actorii toti unul si unul, muzica , decorurile toate alese pentru a fi premiate ca in zmeurici pe care singur l-ai ales mai daca doreai ceva mai dur nu stiu insa cat de realist de ce nu Patimile lui Isus in regia lui Mel Gibson ?
  Consideri ca vede cineva acest film prin ochii tai de acum , nicidecum …filmul a fost si va ramane cu priza la public si un adevarat succes in ramura cinefililor.
  Acum 10-15 ani te-a impresionat pana la lacrimi stii de ce …deoarece atunci l’ai vazut cu sufletul si mai putin cu mintea , acum insa considerandu-te prea destept chiar si pentru Zeffirelli l-ai privit prin filtrul mintii deoarece sufletul tau s-a racit …

• 2
  Sandu :
  septembrie 24th, 2008 at 22:43

  Francisc Ford Coppolla -probabil asa se scrie, a regizat Dracula ,aceasta pentru a pastra o nuanta de antiteza si cu toate ca a spus acolo ca Vlad Tepes a domnit in Transilvania si ca Regina Elisabeta a fost sotia sa si ca chipurile s-a sinucis cat si multe altele cu toate acestea nu au fost critici si in profida acestui fapt a luat un munte de Oscaruri ,si daca nu am fost deranjat eu ca roman ca a fost facuta istoria stamosilor varza consideri ca englezul ,francezul ori chinezul era mai afectat decat mine la acest capitol…
  REPET : filmul e magie , delectare , deconectare de la realitate , este in ultima instanta…film !

• 3
  Emanuel :
  septembrie 25th, 2008 at 18:37

  Sandule, la care variantă “ortodoxă” te referi? Zeffirelli e catolic. A făcut variante confesionale?
  Aşa e, m-am răcit… când am văzut filmul.

  Vezi, asta e problema: Dracula e un personaj cu o viaţă literară şi cinematografică proprie. El e personaj de ficţiune. Puţin importă câte Oscaruri a luat şi cât a fost de savurat. N-am întâlnit până acum adoratori ai lui Dracula sau oameni care să-mi spună că Dracula i-a mântuit de păcate…

  Isus nu e un personaj de ficţiune cu o viaţă proprie. De aceea protestez ca el să fie făcut să joace un rol “magic” pe care nu l-a jucat în realitate. Dacă oamenii se uită la Isus şi se deconectează de realitate, se delectează şi atât, mi se pare foarte grav.

  Această postare este pentru a-i conecta înapoi la realitate pe cei care cred că Isus este doar pentru “magie, delectare şi deconectare de la realitate”…

• 4
  niku :
  octombrie 9th, 2008 at 14:19

  sandule!…………..
  ai nevoie mare de mantuire!

• 5
  gabriela :
  octombrie 9th, 2008 at 15:01

  Mantuirea e o nevoie urgenta pentru oricine. Dar lui Sandu nu prea ii pasa.Oare cum putem sa il ajutam?

• 6
  George W.Galis :
  octombrie 14th, 2008 at 00:20

  George W.Galis-O intimplare adevarata cu un pastor romin
  aici in USA.De vreo doi ani de zile ,acest pastor a fost
  vorbit de rau.Pastorul vorbit de rau, s-a hotarit sa-l
  intilneasca.Am mers direct la biserica unde vorbitorul
  de rau mergea.Pastorul vorbit de rau,fara sa-si spuna
  numele a tinut o predica ca a placut tuturor ascultatorilor,
  si celui cel vorbea de rau.La masa, pastorul a mers la
  dusmanul lui acasa.Acesta a inceput sa-l vorbeasca de rau.
  Pastorul la intrebat:tu il cunosti personal pe cel ce il
  vorbesti de rau?Vorbitorul de rau spune,nu-l cunosc.Pastorul
  spune “eu sint acela care de multa vreme ma vorbesti de
  rau,”fara sa ma cunosti”,omul a ramas mut,a cazut in
  genunchi si si-a cerut iertare.Sandu dupa cum D-ta vorbesti,
  nu IL cunosti pe Isus.Ai grije cauta astazi sa-L cunosti.
  Caci va veni o zi in care vei sta in fata LUI,ai sa ramii
  mut,atunci va fi prea tirziu.

• 7
  mirela :
  mai 9th, 2009 at 20:06

  Emanuel poate ca nu stii istoria acestui film. Actorul principal trebuia sa fie altul dar intr-una din zile R.Powell l-a inlocuit, acela fiind indisponibil. Persoana care l-a pregatit pentru rol a declarat ca atunci cand statea in genunchi ca sa ii prinda tivul la costumatia pregatita pentru rolul principal si s-a uitat in sus a vazut chipul actorului invaluit intr-o lumina ca o aureola incat a crezut ca il are in fata chiar pe Mantuitor. A fost o minune de la Dumnezeu prin care acest actor trebuia sa joace rolul lui Iisus. Defapt, s-a scris o carte despre realizarea acestui film in care se prezinta o serie de minuni care au avut loc pe perioada filmarilor. Zeffirelli a declarat ca scena cu Cina cea de taina a fost filmata fara duble, actorul principal spunand replicile fara greseala dupa doar o citire a acelei parti a scenariului. Iar daca s-au intamplat minuni in timpul filmarii inseamna ca filmul a primit binecuvantarea divina… comentariile critice expuse sunt din ratiune omeneasca – ratiune limitata atunci cand este lipsita de har dumnezeiesc, caci “intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu” (I Cor. 3, 19). Parintele Argatu, un sfant traitor al credintei ortodoxe, a spus ca Robert Powell a trăit în duh unirea cu Hristos in timpul filmarilor, si si-a dat binecuvantarea pentru raspandirea casetelor cu acest film in timpul lui Ceausescu…
  Nu stiu ce dialoguri “sunt trucate”, insa replicile din film ale actorului principal sunt redate exact ca in Evanghelii. Subiectul filmului este unul spiritual si de aceea ar trebui privit cu sufletul si nu analizat cu ratiunea.

• 8
  mirela :
  mai 10th, 2009 at 14:31

  si referitor la profilul etnic “neconvingator” de care spui, adica blond cu ochi albastri, nu jigneste decat inteligenta spectatorilor neinformati (ca tine)… care va sa zica sa vedem cum este caracterizat Iisus in doua descrieri amanuntite: una a lui Lentullus , functionar roman in regiunea Tyr si Sydon si alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate imparatului de la Roma. Lentullus: “(Iisus) este de o statura mijlocie si de o frumusete fara seaman, uimitoare, si seamana cu mama lui, care este cea mai frumoasa femeie din lume. Parul lui este ca aluna coapta si ii cade pana la umeri, se imparte in doua prin mijlocul capului, dupa obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lata, exprimand inocenta si liniste. Nici o pata sau zbarcitura nu se vede pe fata lui rumena. Nasul drept, buzele subtiri, expresia nobila, nu arata nici un argument pentru vreo critica logica, din nou barba lui bogata si de aceeasi culoare cu parul sau, este lunga si se desparte in doua pe la mijloc. Ochii sunt albastrii vineti, blanzi si senini.”
  Deci, era blond-roscat cu ochii albastri (si chiar daca s-ar fi nascut intr-o comunitate de negri tot blond ar fi putut fi pentru ca nu este vorba de o persoana oarecare, ci insusi Fiul lui Dumnezeu)…

Tu ce părere ai?