O pata de culoare

Intr-o zi, in timp ce mergeam prin oras m-am uitat in jurul meu asa cum nu o fac de obicei. Era o zi cu cerul intunecat si pustiu. Paseam prin multimea de oameni incercand sa ma strecor spre un loc mai larg. In imbulzeala aceea m-am izbit de chipuri parca sumbre si fara viata. Ma uitam la oameni, batrani, femei, copii, barbati, tineri… toti treceau inaintea ochilor mei. Observam persoane privind in gol, unii pierduti intr-o lume a lor, fete crispate si incruntate, chipuri purtand cicatrici lasate de furtuna vietii, altele ascunzandu-se dupa o masca a pasivitatii, chipuri si chipuri, toate lipsite de culoarea fericirii… prea multe parca. E ca si cum lumea s-ar fi infasurat intr-o perdea a uitarii…

Cand ai ras ultima oara cu pofta? Cand ai simtit ultima oara ca sufletul tau e implinit? Cand ti-ai sarutat mama pe obraz numai pentru a o face fericita cateva clipe reamintindu-i ca o iubesti? Am uitat de lucrurile marunte care aduc bucuria… Fiecare gest de bunatate, fiecare zambet, orice mic ajutor, toate aduc o pata de culoare vietii noastre! Poate a trecut prea mult timp ne gandim sau poate nepasarea a influentat o mare parte din deciziile noastre si, dupa multa vreme, am descoperit ca filmul vietii noastre e unul alb-negru mut! Dar totusi, viata inca ne ofera posibilitatea sa adaugam o pata de culoare acestui tablou sobru si trist… tablou pe care de multe ori uitam ca este privit din-afara de ceilalti! Sigur nu vrei ca odata, uitandu-te in urma ta, sa nu vezi decat o viata inecata in durere, ura sau indiferenta! Deci, mana pe pensula si creaza-ti capodopera!

(2 vot(uri), medie: 4.5 din 5)

 Loading ...

• 1
  oierul :
  august 27th, 2010 at 03:43

  Asa a zis Anca Luta:

  “Deci, mana pe pensula si creaza-ti capodopera !”

  Nu as crede sa fie vorba de un teribilism infantil, ci mai degraba de un elan tineresc in acest imbold. Poate ca fiecare din noi am avut asemenea impulsuri la momentul nostru juvenil, desi dansa vorbeste mai cu seama de chipurile crispate de fete si baieti. Starea de spirit insa, fie ca esti tanar, fie ca esti batran nu este o mazgaleala pe hartie, un ranjet in oglinda sau o poza facuta profesionist. Nu este nici macar rezultatul sedintelor adresate subconstientului cu mijloacele ce subscriu paranormalului.
  Multa vreme si prozaicii propovaduitori ai moralei crestine si ai mantuirii prin credinta au tinut capul de afis cu ideea ca “in Hristos si prin Hristos esti singur fericit impotriva tuturor…”
  Daca mi-ar fi ingaduit as vorbi despre conceptul unitatii, al legaturii fratesti, al partasiei; si toate acestea in Hristos si-n Duhul Lui. Si ii astept pe colegii de dezbateri de pe site sa exclame “amin” si sa isi aduca fiecare aportul lui in acest sens.
  Din pacate cei care nu vor tacea – poate pe drept, poate siret si suspect – si sunt multi de tot acestia, cei care vor pune mana pe pensula… isi vor crea capodopera facandu-mi portretul din parerile si presupunerile lor, care se intampla sa fie mereu proaste.
  In termenii trecutului politic de la noi aceasta se cheama instigatie, iar in vorbirea crestineasca avem de-a face cu “ura fara masura” si mai ales cu neghina semanata de vrasmas.
  Oare de ce aproximativ trei sferturi dintre cei care scrieti pe acest forum nu faceti altceva toata ziua decat sa sariti la gatul unuia care a scris un comentariu care nu va convine sau nu va implineste pohtele ? Cum se explica faptul ca atunci cand cate un necredincios notoriu baga mereu strambe fiecarui mesaj care este mai categoric spre pocainta, tocmai cei care se proclama mai spirituali vin sa-l aplaude ?! Nu este acesta un site crestin ?
  A postat cineva un text despre castitate, despre feciorie, virginitate in lumina moralei crestine si a sarit hopa -mitica necredinciosul sa traga clopotul: “sa nu duca asta la persoane mature frustrate si nu mai stiu cum…!” M-am simtit dator sa-l apostrofez, dupa care corifeii raului au tabarat buluc !!! Acum am mutra sumbra, nu mai rad nici cu pofta, nici fara, nu sarut pe nimeni pe obraz…
  Pe care penel sa-l iau, Anca Luta, sa-mi descretesc fruntea ???

• 2
  vimara2009 :
  august 27th, 2010 at 12:24

  Zambeste, Oierule, ca altminteri vei fi catalogat drept avand probleme spirituale. Iar de nu poti, nu-ti fie frica, nimeni nu va avea “indiscretia” sa-ti cerceteze tristetea. Ca noi, crestinii, toate le lasam la picioarele Domnului. Toate problemele celorlalti. Dar zambeste, ca asta e regula; doar ai fost mantuit si gata. De ce sa indispui oamenii de bine?! Eu am gasit o solutie: caut un penel de desenat zambete. Si pe stratul gros de vopsea o lacrima ratacita ar parea un strop de stralucire. Nefireasca stralucire, dar ce conteaza? El predica si zambeste, tu canti si zambesti. Eu ascult si… Doamne Isuse, pastreaza-mi inima calda!

• 3
  oierul :
  august 27th, 2010 at 12:34

  Vimara, esti cumsecade si molipsitoare ca primavara – Multumesc !

• 4
  alexandra :
  august 27th, 2010 at 12:45

  pace fratilor,bun articol si adevarat,cu toate ca nu trebuie sa recurgem la artificii pentru un zambet.Este suficientsa iesim afara sa uitam de griji sa privim creatia minunata a lui Dumnezeu,sa urmarim un copilas care se joaca care rade din tot sufletul,sa vedem doi caini care se joaca si grijile si chiar bolile dispar din mintea noastra.Stiu ca ele vor aparea din nou dar pentru o clipa vom fi fericiti si daca faci lucru asta cate o ora in fiecare zi uiti sa mai oftezi.Orce boala grava se poate ameliora cu un zambet si eu am experienta si va spun din suflet ca te face sa mergi mai usor spre casa morti si fara frica.

• 5
  cine stie :
  august 28th, 2010 at 05:23

  Today,give a stranger one of your smiles. It might be the only sunshine he sees all day
  Necunoscut

• 6
  outward bound :
  august 28th, 2010 at 12:14

  To Zack : “Vorba dulce ,mult aduce !”.Domnu’”oier”,fi sigur ca,inclusiv in America,cineva te iubeste ! .Amin ?!.Apoi sa-ti amintesti ca si toamna straluceste soarele,ca sant zile in care cerul este mult mai limpede si mai abastru decat primavara, in contrast cu rosul, carminul, portocaliul si auriul din frunzele copacilor ori verdele brazilor crescuti pe stanci.Iar atunci cand te opresti sa spargi cu vaslele oglinda lacului, si vei privi peste marginea luntrii,vazandu-ti fata arsa de soare si batuta de vanturi,argintul barbii si al parului,alaturi de un vultur ce se roteste pe inaltimi, vei zambi si vei intineri ca el !.Vei simiti in inima revelatia implinirii unei promisuni biblice, iar pe tarm, in fata sevaletului si a panzei, vei vedea o fata ce prinde si intinde cu aviditate,in atingeri tandre si suave ,de pensula fina,inmuiata in culori cromatice de aquarela ,intregul tablou !
  sincerely, -outward bound_

• 7
  ana :
  septembrie 22nd, 2010 at 20:45

  as vrea si eu sami raspundeti la o anrebare si vreu raspun acuma urgent comenteza pe scurt motivul pentru care poietu construieste poiezia pe baza celor 2 temeri intuneric si lumina

Tu ce părere ai?