Omul cu care se laudă Dumnezeu
Iov 1-4
Iov 2:3 Domnul a zis Satanei: “Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”
Fiecare zi din viaţa noastră are farmecul de-a fi cadrul potrivit în care să-L lăudăm pe Domnul Dumnezeul nostru. Fiecare zi este darul lui Dumnezeu pentru noi. Este darul învrednicirii de a-I aduce slavă printr-o trăire înaltă, sfântă.
Harul de-a trăi pentru Dumnezeu este cu atât mai înalt cu cât prezenţa celui rău se arată în lume. Satan are plăcerea de a ne încerca zilnic pentru a ne face să păcătuim, părăsind virtutea sfinţeniei, întristând astfel inima lui Dumnezeu. Răutatea diavolului întrece limitele imaginaţiei omeneşti.
În vremurile patriarhilor, Dumnezeu s-a lăudat cu sfântul Său Iov. Neprihănirea sa, curăţia de suflet, depărtarea de rău şi teama de Domnul au făcut ca plăcerea lui Dumnezeu să se găsească în el. Mai mult, Domnul s-a lăudat cu el înaintea Satanei. Rob al Său, Iov trăia fiecare zi în slujba lui Dumnezeu, şi trăia atât de frumos încât era pricină a laudelor Sale.
Este un har nespus şi pentru noi, la fel ca şi pentru Iov, să fim pricina laudelor lui Dumnezeu înaintea vrăjmaşului Său şi al nostru. Gândul acesta este nespus de măreţ: noi suntem pricina bucuriei lui Dumnezeu. Totuşi, pentru a rămâne în starea aceasta e nevoie să avem o trăire asemenea lui Iov.
„Plăcere pentru Tine
şi pentru voia Ta,
o, Doamne, toarnă-n mine,
cât timp în trup voi sta!”
(din Plăcere pentru Tine de Nicolae Moldoveanu)
Maxima: Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă.
- Vizualizări: 776
- Comentarii: 0
- Categorie: Revista
- Tipareste
- Trimite Prietenilor


























