Pe aripile timpului…

Se aud soapte! Viata, moarte, trecut, viitor… toate se napusteau asupra-mi cu rapiditate! Intr-o secunda mi-am amintit inceputul. Iar soaptele iarasi se auzeau… Moarte, viata, timp! Ce este timpul? O secunda, o clipa… ce sunt ele? Am ridicat ochii si-am vazut, mai departe de vechiul orologiu, de clepsidra, de vesnicile ceasuri, timpul din noi!

Pentru cel cu inima franta, cu inima ingreunata de poverile vietii, ziua de maine este un drept. El are dreptul ca azi sa se odihneasca, sa uite… caci si maine este o zi! Insa cateodata i se refuza si acest drept. Cel fericit, care nu duce lipsa de nimic, traieste ca si cum timpul i se cuvine dintotdeauna, dar ziua de maine e un mister! Uita ca totul s-ar putea sfarsi chiar in acea noapte… Si totusi cui ii pasa? Cine s-ar gandi ca ar putea trece dincolo peste o zi, peste o ora, un minut sau o secunda?

Cat suntem la inceput de drum uitam (sau mai bine nu vrem sa credem) ca viata are un sfarsit! Ni se pare ca totul va tine o vesnicie, ca este timp, timp, si iarasi timp! Cei trecuti isi asteapta plecarea… pentru ei calatoria se incheie.

Suntem purtati pe aripile timpului! Ne lasam adormiti de viata, de lume, de tot si asteptam ca aripile lui sa ne mangaie chipurile istovite. Dupa o vreme ne trezim din somn. Privim in jur… totul pare schimbat! Atunci timpul nu mai este al nostru. Strigam in disperare ” Nu mai am timp”, ceasul ticaie si noua ni se pare ca fiecare secunda se aude ca un dangat de clopot asurzitor anuntand sfarsitul calatoriei! Timpul trece… sau noi trecem? Ah, aripile acelea care ne leganau odinioara in zbor, cad frante la pamant. Se destrama si pana cu pana se pierde in urma.

Ne intoarcem si vedem cum in spatele nostru s-a inchis o poarta grea zagazuind drumul intoarcerii . “Tot inainte” ne zicem imbarbatandu-ne… si ajungem osteniti, parca satui de alergat, goniti de viata si de lume. Ne trezim singuri si schimbati , dar cu ultima putere pasim catre capatul drumului. Din departare se zareste! E acolo! Ajungem… inca un pas, zambim catre ea si sfarsim!

Am clipit brusc. Ochii mei inca priveau tinta o piatra alba de marmura pe care statea gravat un nume… un nume sortit uitarii! Priveam mormantul si am realizat ca, odata, aripile ce ma poarta acum se vor prabusi la pamant… iar pamantul ma va chema la sine!

(5 vot(uri), medie: 4 din 5)

 Loading ...

• 1
  Zakeu :
  septembrie 5th, 2010 at 08:33

  Ganduri simple si profunde… Asta in intelegerea mea, desigur; desi nu stiu daca exista ‘fericire prin indestulare’?!

  “Cel fericit, care nu duce lipsa de nimic, traieste ca si cum timpul i se cuvine dintotdeauna…”

  Subscriu la cele ce zicea Solomon inteleptul: “Dar poate cineva sa manance si sa bea si sa fie fericit fara El ?”

• 2
  Iubire de Frumos :
  septembrie 5th, 2010 at 21:23

  Anca.., gândul la moarte…?!
  A-şi putea spune că eşti “macabră..”,sau cel puţin fatalistă.
  Dar nu spun asta..,ci doar realistă.
  Oricum Gândul la moarte e cea mai pună pază împotriva păcatului.
  Mă întreb de unde o astfel de gândire..,ai grijă .?!
  Aşa gândind vei avea ispite şi suferinţe din partea vrăşmaşilor.
  Dar cine nu e pregătit să primească ispita să nu se aştepte să primească har.

• 3
  Iubire de Frumos :
  septembrie 5th, 2010 at 21:31

  Timpul este “Măsura devenirii lumii create”
  Parcursul omului de la chip la asemănare cu Dumnezeu.
  Omul trăieşte în timp..,
  Îngerii în eon (timpul care nu se desfăşoară)
  Iar Dumnezeu trăieşte Veşnicia.
  Cu toţii vom intra în veşnicie..,diferenţa este că unii nu vor vedea Faţa lui Dumnezeu..,iar alţi vor vedea faţa lui Dumnezeu..,(Doamne ajută la toţi.)

• 4
  Iubire de Frumos :
  septembrie 5th, 2010 at 21:37

  Cât despre fericire..,
  Omul e nefericit pt. că nu ştie, că e fericit..,spunea Dostoievski.
  Iar Domnul Iisus spunea .
  Fericiţi sunt cei săraci cu duhul..,
  Dacă ne vom simţi săraci în cele ale Duhului..,vom conştientiza realitatea care ne va îndrepta spre calea cea bună.
  Altfel ne vom pierde.

• 5
  Iubire de Frumos :
  septembrie 5th, 2010 at 21:41

  Îndreptându-ne :spre neştiinţă uitare şi nepăsare cei trei vrăşmaşi ai sufletului.

• 6
  sacristiana :
  septembrie 6th, 2010 at 07:27

  INTRISTARE-2 Corinteni 7-10 . Frumoase cuvinte, dar mare atentie unde te duci gandind astfel .

• 7
  ANCA :
  septembrie 6th, 2010 at 16:55

  Este un simplu articol despre trecerea timpului si despre sfarsitul fiecarui om pe acest pamant. Mie mi se pare realist! Iar cat despre acest gand, de care toti va ingrijorati cu privire la mine, nu va faceti probleme… pt mine a muri este un castig. Ce e mai frumos pe lumea asta decat clipa plecarii acasa, la Domnul!

• 8
  Ştefan Culda :
  septembrie 7th, 2010 at 00:07

  ” Chiar dacă toţi te-ar părăsi vreodată
  Şi nimeni-nimeni nu te-ar mai iubi,
  Există Unul mai presus de toţi şi toate,

  În palmele Lui sfinte e viaţa ta sculptată
  Ceva mai frumos nici că se poate:
  În veşnica Iubire îmbrăţişat să fii.”

• 9
  danny :
  septembrie 7th, 2010 at 04:18

  ¨Nu-i asa ca-i adevarat, ca indiferent ce faci, vei fi ingropat in pamantul rece. Mic sau mare, tanar sau batran, slab sau gras,moartea ne va ajunge pe toti.

  ¨Moartea este garantata din clipa in care te-ai nascut,insa cred ca nu ne gandim la ea pentru ca consideram ca nu ni se va intampla niciodata¨

  Ray Comfort

• 10
  outward bound :
  septembrie 7th, 2010 at 23:56

  ” Si cand o movila si-o cruce cazuta,
  Vor da amintirii onoarea pierduta,
  Inseamna ca omul a fost o ruina,
  Un bulgare viu si negru de tina.

  Apoi usor se va lasa
  Cu valul ei -uitarea,
  Si nimanui nu-i va pasa ,
  Ca pasii tai au fost candva,
  Si si-au pierdut cararea .

  Si buruienile pe urma,
  Au napadit mormantul lui.
  Nu mai e chip sa-i dai de urma,
  Dar nici necaz prea mare nu-i .

  Cei vii, de vii sa tina seama,
  Pe morti ,sa-i lasi mereu sa doarma.”

• 11
  sacristiana :
  septembrie 8th, 2010 at 08:00

  Ca vrei , ca nu vrei, acest “simplu” articol iti reflecta trairile.
  In ceea ce scrii se vede ceea ce crezi si esti, nu poate fi altfel-in caz contrar poti fi acuzata de minciuna-.Si, daca este asa, ceea ce am citit nu ma duce nicidecum la a-mi imagina moartea ca fiind un castig. Nu e o dadaceala, este un adevar pe care l-am inteles si eu de-a lungul anilor, nefiind nici eu straina de cele ale scrisului.

• 12
  marius :
  septembrie 9th, 2010 at 12:42

  Oare ‘sacristiana’ aista este nume de viespe sau de om ?! De ce intepi, fa, in toate partile ? Chiar nu ai alte ocupatii ?Ceteste si tu doua versete din sfanta scriptura si tine apa in gura !!!

• 13
  sacristiana :
  septembrie 10th, 2010 at 20:12

  ce ti-a bazait tie pe la ureche, marius, de ai ajuns sa confunzi un sfat dat din dragoste cu acul unei viespi? Daca tu nu dai semne ca ai fi responsabil pentru cele scrise, mai precis pentru posibilele efecte- hai sa nu la zic distructive dar totusi nebenefice- asupra cititorului, cred ca Anca a inteles ce doream sa-i spun..imi place cum scrie, doar i-am recomandat sa aiba grija de exacr ce am aratat mai sus..Probabil ca tu ,crestin zelos, cetind si cetind toata ziua din Sfanta Scriptura nu ai cum sa fi auzit de sinuciderile in lant provocate de un anume roman..incepe cu “Suferintele tanarului….restul straduieste-te sa completezi tu insuti.( Desigur ca nu e cazul aici dar in timp s-ar putea ajunge din pricina nevegherii).
  Ce ma mira totusi in cazul tau, marius, este expresia total nebiblica,-Fa, pur mahalagism cules din mediul pe care il frecventezi probabil si care, nu stiu cum sa iti spun sa nu zici ca te doare, nu iti face cinste, intai inaintea lui Dumnezeu si apoi inaintea celor ce scriu aici.
  In ce priveste apa ti-as recomanda sa o folosesti tu, fie pentru un botez de care ,imi pare, esti strain, fie, de ma insel, pentru a-ti curati mintea de ganduri rele.

• 14
  carmen- :
  septembrie 13th, 2010 at 17:52

  Frumoase versuri!
  outward bound si Ştefan Culda.

• 15
  adiM :
  septembrie 13th, 2010 at 20:37

  bravo sacristiana lai scuturat bine pe marius, si-a meritat-o. urat scrisul lui de mahala…

Tu ce părere ai?