Pentru o cultură iudeo-creştină
C. T. Popescu spunea într-un interviu că dispare un act cultural: recititul. Avalanşa de informaţii ne sufocă în bună măsură, iar tihna lecturii a doua devine un lux. Dacă nici măcar nu se citeşte, re-cititul devine aproape o iluzie. Şi totuşi, există cărţi traduse în româneşte care merită revăzute din când în când. Mă refer aici la colecţia de eseuri în onoarea lui Carl F. H. Henry, editate de D. A. Carson şi John D. Woodbridge, şi intitulată Dumnezeu şi cultura (Cartea Creştină, Oradea, 2006).
Însumând aproximativ 20 de eseuri teologice de înaltă ţinută, lucrarea mi-a atras atenţia încă de la apariţie. După o lectură rapidă, mi-am luat timp s-o adulmec din nou. Savorea dezbaterii derivă din curajul cu care sunt atacate subiectele. De la implicarea creştinilor în politică şi până la provocările bioeticii, eseişti precum Vanhoozer, Bromeley, Priest, Heard jr., Mavrodes, Spitz, Smith, Johnson şi alţii, ne introduc în zone de mare interes. Cu acribie şi coerenţă, suntem invitaţi la o călătorie fascinantă şi plină de învăţăminte.
Interesant este că, indiferent de subiect, autorii ne conving de biblicitatea demersului. Despre fiecare noutate culturală, socială sau politică scrie într-un fel în Biblie. Nu suntem lăsaţi descoperiţi în faţa ineditului. O reîntoarcere la revelaţia scrisă poate să fie definitorie pentru luarea noastră de poziţie. Apoi, faţă de cel mai insignifiant detaliu al vieţii se pot formula adevăruri dogmatice. Necăzând într-un dogmatism rece, auster, creştinul îşi poate întemeia crezul în cuvinte potrivite. Nimic nu are voie să ne ia prin surprindere. Promovarea valorilor iudeo-creştine trebuie făcută în mijlocul ateismului şi agnosticismului contemporan. Retragerea este păguboasă şi generează frustrări.
Cred că fiecare slujitor evanghelic ar trebui să lectureze măcar o dată cartea. Desigur, recomandarea este valabilă pentru oricine doreşte mai mult decât ce primeşte la biserică. Dar pentru slujitori este aproape o necesitate. Eseu după eseu, eşti confruntat cu realităţi cotidiene la care ai meditat cândva, dar ţi-a lipsit călăuza pe măsură. Noi orizonturi se deschid, vechi dileme se rezolvă. O carte mare şi provocatoare. (Re)lectură plăcută!
- Ghiță Mocan
- Vizualizări: 545
- Comentarii: 1
- Categorie: Revista Un articol pe zi
- Tipareste
- Trimite Prietenilor



























februarie 3rd, 2012 at 13:00
Dumnezeu sa va binecuvanteze.