Scrisoare cãtre Scriitorul anonim

Vă adresez aceste rânduri din poziţia de novice în ale încriptării cuvintelor în text, frământat de vorbăria multă şi fără rost apărută în scrierile vremii. Am purces în a vă contacta după ce am întrebat în stânga şi-n dreapta cum de unii autori sunt foarte apreciaţi, în timp ce alţii se zbat ca peştele pe uscat. Cu o ridicare din umeri mi s-a spus că aprecierea valorii unui scriitor după cantitatea de cărţi vândute nu reflectă întotdeauna adevărul. Şi apoi, există, cu rarisimul de rigoare şi nume inexpresive publicului, ce stau pitiţi după un zid impenetrabil. Am aplecat urechea şi la ce spunea George Călinescu care aprecia că „talentul este abilitatea de a-ţi ascunde talentul acolo unde este nevoie” şi am descoperit un principiu creştin. Unul ce mi-a ridicat un alt semn de întrebare. Atunci, dacă la eticheta „scriitor” se ataşează bonus şi râvna de a transmite valorile creştine cum se face că zidul se înalţă? Este talentul scriitoricesc revendicat de cei care au parte de un alt dar nedescoperit, în timp ce autenticii orbecăiesc pe alte coclauri?

Vinovat pentru numărul redus al operelor de valoare este publicul şi nicidecum artistul. Ionatan Piroşca a rămas un necunoscut pentru prea mulţi. A luat fiinţă ca scriitor de poezie creştină în mentalul colectiv, atunci când era prea târziu. „Voi scrie doamne ce-mi dictezi, cu mine/ cum alţii-şi scriu iubirea cu chilii”, spunea atât de plastic încât a concura în vers cu Ioanid sau Dorz ar fi de prisos.

Un alt autor ascuns într-un con de umbră datorită ignoranţei cititorului şi care numără până în prezent patru volume de poezii, este Ticu Leontescu. Cu tristeţe în glas îmi dezvăluia că a fi pe raft implică costuri, indiferent de vandabilitatea cărţii. Şi atunci, tacit, posibila valoare rămâne ascunsă. Mai e, cred, după atâta privire în jur, şi o fisură în perseverenţa cu acest catâr numit scris/om. Ionatan Piroşca considera că o zi în care n-a dat viaţă unui poem e una lipsită de sens. Iar pe final şi-a impus, în ciuda vicisitudinilor vieţii, să ridice acest standard la trei poezii aşternute zilnic cu o caligrafie aparte pe foaia ce-i absorbea fiecare cuvânt.

Renunţările la vis erau pentru poetul Radu Gyr adevăratele înfrângeri. Pentru scriitorul pândit de flagelul anonimatului unde se dă bătălia? În dărâmarea zidului sau în dosirea talentului în podul prăfuit al conştiinţei adormite?

Nu-mi rămâne altceva decât să sper că veţi răspunde scrisorii de faţă când veţi găsi de cuviinţă şi mai ales, veţi scăpa de anonimat. Până atunci aşa cum ar scrie Caragiale, o semnez şi o dau anonimă.

Iulia Tuns // Stiri Online

(4 vot(uri), medie: 5 din 5)

 Loading ...

• 1
  Oierul :
  ianuarie 10th, 2012 at 06:50

  Apoi, ce sa-ti zic, Iulia Tuns ? Am citit cu interes randurile tale, cugetarile tale, la care chiar nu simt sa am un raspuns valid, dar gasesc de cuviinta sa insir si cateva din constatarile mele.
  - Zidul de care vorbesti ca se inalta in fata scriitorului in devenire este real si artificial in acelasi timp. El este ridicat atat de plebea criticilor pretins profesionisti, cat mai ales de convietuitori. Exemplul cel mai elocvent il gasim pe acest site, unde rubrica de versuri zace in uitare pentru bunul motiv ca niste cabotini au sarit la gatul oricui indraznea sa se joace cu stihul, sa nevedeasca versuri…
  - Internetul, blogosfera… au dat aripi si le-au frant depotriva, asa ca din avalansa de cutezatori au evadat cei mai nonconformisti ori cei mai plati, fara sa putem stabili, noi oamenii cu minte cat ne incape, unde este linia de demarcatie…
  - As vrea sa aflu si parerea ta, distinsa autoare, despre modul in care il ajuta sau il incurca pe iubitorul de povestire, de vers, de critica literara, aceasta oportunitate, ce numai genertaia de acum a avut, de a publica atat de usor, de repede si ieftin cu ajutorul internetului ? Personal socot ca e bine si nu-i ‘suduiesc’ pe cei ce cuteaza si nu reusesc. Am ceva rezerve – si sunt cam mari – cu privire la popii si evanghelistii care se dau in speteaza cu texte si cuvantari de doi bani, dar le-am spus verde in fata: ori pastor , ori literat-pamfletar, frate lascau, doru pop, pustan, mocan, tohatan…
  ***
  Venind vorba despre Ionatan Pirosca, as vrea sa stii ca salut initiativa de a-l readuce in atentia cititorilor, atat din partea ta, cat si postarile admin-ului la amintita si pustia rubrica de versuri.
  L-am cunoscut si l-am pretuit pe regretatul IP, am purtat mai mule polemici cu el, am comentat pe blogul lui. In cuvantul de despartire “despartirile ne dor” publicat chiar aici pe acest site am schitat putin si latura exclusivista a crezului sau, potrivit caruia o poezie nu trebuie sa fie neaparat o predica. Aceasta conceptie a fost dusa mai apoi la extrema ca nu are voie sa fie si predica poezia, fapt ce nu cred sa fie chiar in ordine. Oricum, lucrul pe care il stiu si care ramane, este ca fauritorii de versuri cu talc si cu miez au platit pretul lor cu varf si indesat: Traian Dorz, Radu Gyr, Nicolae Moldovan, Vasile Voiculescu, chiar si Ioanid…
  Oare pot sa spun ceva si despre Ionatan ? Cele doua neveste; una care l-a parasit pentru suferinta lui, alta care l-a luat si l-a iubit pentru poezia lui, cele doua fiice care l-au iubit in mod diferit… au in continuare nevoie de mangaierile si incurajarea noastra. Pe unde sunteti, ce mai faceti, dragelor ? Domnul, Sfantul sa va poarte de grija, dar si noi ar trebui sa va fim de folos cu cate ceva, oare cu ce?

• 2
  gabriela :
  ianuarie 10th, 2012 at 10:37

  E bine ca ni l-ati adus in vizor pe Ionatan Pirosca; eu nu am stiut nimic nici despre el nici despre poeziile sale. Lumea(virtuala) afirma cum ca ar fi fost un mare poet. Posibil.

  Am gasit tocmai acum pe net o gramada de mizerii din familia lui. Oricum, se pare ca e un exemplu pentru cei care se gandesc la recasatorie.

  Mai aveti si alti poeti de talia lui pe care ati vrea sa ni prezentati?

• 3
  Cristina Magdalena Francu :
  februarie 3rd, 2012 at 16:57

  Un lucru cert e faptul ca “poetii nu prea sunt iubiti in patria lor”. Pe cei mai multi ii pretuim dupa moartea lor de parca abia atunci i-am descoperit…

  Apreciez, totusi, stimata doamna, ca ati adus in peisaj numele frumoase ale unor poeti.

  Ma alatur Oierului si intaresc si eu numele poetilor Ioanid, Dorz, Moldovan, Gyr, Voiculescu, Pirosca…dar mai sunt si altii, ca de exemplu, poeta Tatiana Topciu…etc.

• 4
  Cristina Magdalena Francu :
  februarie 3rd, 2012 at 23:45

  Si de ce sa nu vorbim chiar si de cei aflati in viata?
  Un nume mai putin cunoscut este Simion Martian Felix, un poet care scrie cu har… Cititi-l si descoperiti-l!

• 5
  mircea :
  februarie 4th, 2012 at 20:26

  In moarte toti sunt mari . Imi place cum scrie Kristina .

Tu ce părere ai?